• Back

ISUSOVA DUŠA....

Sve što vam je dostavljeno/saopćeno od strane Mojega duha će se slagati u svojemu značenju.... Zasigurno je ostavljeno vlastitoj volji ljudi da dodijele različito značenje Riječima koje vam Moj Duh otkriva, u kojem slučaju takva osoba nije duhovno prosvjetljena, unatoč tome, ne može se tvrditi kako vam je proturječno duhovno znanje bilo dostavljeno od strane Mene. Jer ‘Duh Božji’ ne griješi.... I gdje se pojavljuje očigledno proturječje treba biti zatraženo razjašnjenje; Meni se Osobno mora pristupiti za objašnjenje:....

Duša ljudskog bića Isusa je došla od gore.... Svjetlosni duh je sišao na Zemlju, biće koje je proizašlo iz Mene i ostalo sa Mnom potpuno u svojoj vlastitoj slobodnoj volji kada je velika gomila stvorenih duhova otpala od Mene i zaronila u bezdan.... Ali ovaj svjetlosni duh je morao ispuniti misiju kao ljudsko biće, On je trebao sići u neprosvjetljeno područje, stoga je On za početak trebao iza sebe ostaviti Njegovo obilje svjetla, koje bi jedino imalo katastrofalan učinak budući su ljudi na Zemlji bili nesposobni prihvatiti takvo svjetlo odgore, time bi oni bili uništeni na njegovoj sjajnosti. Ljudsko biće je moralo ostvariti misiju.... čin Spasenja za čovječanstvo.... I ova je osoba morala biti u istom okruženju kao njegova bližnja ljudska bića, jer poanta je bila ukazati im put, primjerom im ukazati način života kojeg bi trebali slijediti (Ivan 14:6).... Posljedično tome, Isus, ljudsko biće, je morao biti isto tako humano kao što su oni bili.... I to je On bio, unatoč činjenice da je duša bila sišla iz kraljevstva svjetla....

Duša, koja se udomila u tijelu djetešceta Isusa, je na isti način bila pod utjecajem u njezinu razmišljanju, htjenju i osjećanju od strane njezine zemaljske čahure poput ijednog drugog ljudskog bića.... Stoga, zahvaljujući njezinom okolnom okruženju baš kao i njezinoj izvanjskoj čahuri, iste su strasti i žudnje morale biti probuđene, jer živjeti zemaljski život kao ‘ljudsko biće’ također znači boriti se protiv istih instikata iz unutra i izvani.... Naposlijetku, poanta je bila stremiti ka produhovljavanju duše, ostvariti sjedinjenje duše sa njezinim duhom, što je svrha i cilj zemaljskog života svakog čovjeka.... Bilo je nužno osigurati ljudima dokaz da je bilo moguće ostvariti ovo produhovljavanje na Zemlji.... I tako se Isus, ljudsko biće, borio i naprezao na isti način.... što je prema tome potrebovalo dušu slične prirode.... koja je unatoč tome bila sišla iz kraljevstva svjetla kako bi bila sposobna služiti Samom Bogu kao prebivalište, Koji nikada ne bi bio u stanju Sebe očitovati u grešnoj duši.... Jer Isusova duša je bila bez grijeha, ali ovo ne znači kako je bila potpuno lišena instikata i strasti, jer bez obzira koliko su snažne bile ove Njegove slabosti i strasti, bez obzira koliko su snažna bila iskušenja koja su Mu prilazila, On im se odupro i bio im se sposoban oduprijeti budući je Njegova Ljubav također bila snažna i ova Mu je dala snagu za otpor.

Duša Isusa, ljudskog bića, je ostavila svjetlo iza sebe i ušla u tamu.... I bezbrojne za-zemlju-zavezane duše su prionule uz ovu dušu, stoga one su ju opsjednule na isti način kako je svaka ljudska duša opsjednuta od strane mračnih sila.... Budući je Isus morao putovati stazom kao ljudsko biće, duša je bila nesposobna odgurnuti od sebe ova bića, namjesto toga ona ih je morala pokušati prevladati posredstvom zahtjevane borbe, ona je morala sakupiti volju da ne poklekne kada je bila kušana. Ona je također bila sposobna prikupiti ovu volju posredstvom Ljubavi koju nije ostavila iza sebe, koja je bila i ostala njezin udio budući je ona bila Božanska snaga, uz pomoć koje je Isus, čovjek, bio naumljen i sposoban ostvariti Njegovu misiju.... ali koja bi također omogućila svakoj osobi da bude pobjedonosna ako bi jedino zapalila i uzgajala Ljubav u sebi....

Opet i iznova mora biti naglašeno da je čin Spasenja morao biti ostvaren od strane ljudskog bića, da Isus isprva treba jedino biti smatran za ljudsko biće, Koje je uspjelo u produhovljavanju Sebe na Zemlji.... i da je ovo ljudsko biće bilo prema tome Sebe potpuno podredilo prirodnom zakonu, da je Njegovo fizičko tijelo bilo poput onog u svakog drugog ljudskog bića i da je Njegovoj duši nije bilo dozvoljeno odbraniti sebe ni kada su ju nečisti duhovi zaposjednuli.... Međutim, ni u kojem trenutku On nije dozvolio ovim duhovima da steknu prevlast, budući je Njegova volja to spriječila i budući je kroz Ljubav On također uspio pronaći nužno potrebnu snagu.

Unatoč tome, On se morao boriti poput svake druge osobe, jer On je trebao i htio biti sjajni primjer za njih, On im je želio ukazati stazu kojom će se oni, također, moći zaputiti kako bi sebe produhovili dok još žive na Zemlji. Jer jedino ono što je bilo također ljudski moguće se moglo očekivati od ljudi.... Ako bi Isus bio imao snagu na Njegovu raspolaganju koju je ljudima bilo apsolutno nemoguće steći, On nikada ne bi bio sposoban reći: ‘Slijedite Me....’ Ipak ovo nikada ne isključuje činjenicu da je Njegova duša došla odgore, da je ona bila svjetlosna duša, u kojoj se Bog Osobno nastanio i bio je sposoban to napraviti budući je ona bila čista i bez grijeha, pošto joj je Ljubav dala snagu da se odupre svim kušnjama.

AMEN

Sufletul lui Iisus....

Tot ceea ce spiritul vă transmite de la Mine va fi în conformitate cu sensul său.... Oamenii sunt cu siguranță liberi să atribuie în mod arbitrar un sens diferit cuvintelor pe care spiritul Meu vi le transmite, dar atunci spiritul lor nu este iluminat, însă nu se poate pretinde că Eu v-am transmis cunoștințe spirituale contradictorii. Pentru că "spiritul de la Dumnezeu" nu greșește.... Iar acolo unde pare să existe o contradicție, trebuie să se ceară clarificări; Eu Însumi trebuie să fiu abordat pentru ca Eu să pot oferi clarificări:.... Sufletul omului Iisus era de Sus.... Un spirit de lumină a coborât pe Pământ, o Ființă Care a apărut din Mine și a rămas cu Mine în toată libertatea de voință atunci când o mare mulțime de spirite create s-au desprins de Mine și s-au aruncat în abis.... Dar acest spirit de lumină a trebuit să îndeplinească o misiune ca ființă umană, a trebuit să coboare într-o regiune lipsită de lumină, lăsând astfel în urmă pentru moment abundența Sa de lumină, ceea ce nu ar fi avut decât un efect devastator pe Pământ, deoarece oamenii nu erau capabili să accepte o astfel de lumină de Sus, astfel că ar fi pierit în raza ei. O ființă umană trebuia să îndeplinească misiunea.... lucrarea de răscumpărare pentru oameni.... Iar această ființă umană trebuia să se afle în aceeași sferă cu semenii săi, deoarece era necesar să le arate o cale, să le exemplifice o viață pe care ei trebuiau să o urmeze.... În consecință, ființa umană Iisus trebuia să fie exact ca aceia.... Și El a fost așa, chiar dacă sufletul coborâse din împărăția luminii.... Trupul pruncului Iisus conținea un suflet care era la fel de determinat în gândirea, voința și sentimentele sale de forma sa exterioară pământească ca orice altă ființă umană.... Prin urmare, aceleași pasiuni și dorințe trebuiau să se trezească în el prin sfera care îl înconjura, precum și prin învelișul său exterior, căci a merge pe calea pământească "ca ființă umană" însemna, de asemenea, să trebuiască să lupte împotriva acelorași impulsuri din interior și din exterior.... Pentru că era necesar să se lupte pentru spiritualizarea sufletului, pentru a realiza unificarea sufletului cu spiritul său, care este și scopul vieții pământești a fiecărei ființe umane.... Era necesar să se ofere oamenilor dovada că este posibil să se realizeze această spiritualizare pe Pământ.... Și astfel, luptele și zbaterea omului Iisus au fost de același fel.... care necesitau un suflet de același fel.... care, totuși, coborâse din împărăția luminii pentru a putea sluji ca locuință lui Dumnezeu Însuși, Care nu s-ar fi putut manifesta niciodată într-un suflet păcătos.... Căci sufletul lui Iisus era fără de păcat, ceea ce nu înseamnă însă că era complet lipsit de impulsuri și pasiuni, căci oricât de puternice erau slăbiciunile și pasiunile Sale, oricât de puternice erau ispitele care se apropiau de El, El le-a rezistat și a putut face acest lucru pentru că și dragostea Sa era puternică și Îi dădea putere să reziste. Sufletul omului Iisus a lăsat lumina în urmă și a intrat în întuneric.... Și nenumărate ființe legate de Pământ s-au atașat de acest suflet, asuprindu-l astfel în același mod în care orice suflet uman este asuprit de forțele întunecate.... Și cum Iisus a trebuit să parcurgă drumul ca ființă umană, sufletul nu putea nici el să respingă aceste ființe, ci trebuia să încerce să le învingă într-o luptă grea, trebuia să își adune voința proprie pentru a nu ceda în fața lor atunci când era ispitit. Și a putut să-și adune această voință în virtutea iubirii la care nu renunțase, care a fost și a rămas partea ei, pentru că era forța divină cu ajutorul căreia omul Iisus trebuia și putea să-și îndeplinească misiunea.... dar care putea face din orice ființă umană un învingător, dacă ar aprinde și ar hrăni iubirea în sine însuși.... De fiecare dată trebuie subliniat faptul că actul Mântuirii trebuia să fie înfăptuit de o ființă omenească, că, prin urmare, Iisus trebuie privit doar ca o ființă umană pentru prima dată, Care a reușit să se divinizeze pe Pământ.... și că, prin urmare, această ființă umană s-a subordonat complet legii naturii, că a fost creat ca orice altă ființă umană și că sufletul Său nu a fost lăsat să se apere atunci când spiritele necredincioase au pus stăpânire pe el.... Dar El nu a lăsat niciodată aceste spirite să pună stăpânire pe situație, pentru că voința Sa a împiedicat acest lucru și pentru că, de asemenea, a adunat puterea necesară prin iubire. Dar a trebuit să lupte ca orice altă ființă umană, pentru că El trebuia și voia să fie un exemplu pentru ei, voia să le arate calea pe care și ei puteau să o urmeze pentru a se spiritualiza încă de pe Pământ. Pentru că numai de la oameni se putea cere ceea ce era posibil și din punct de vedere uman.... Iar dacă Iisus ar fi avut la dispoziție o forță pe care oamenii le-ar fi fost complet imposibil să o dobândească, atunci El nu ar fi putut spune niciodată: "Urmați-Mă....". Dar acest lucru nu exclude niciodată faptul că sufletul Său venea de Sus, că era un suflet de lumină în care Dumnezeu Însuși și-a făcut locuință și a putut să-și facă locuință pentru că era fără de păcat și pur, pentru că iubirea i-a dat puterea de a rezista tuturor ispitelor....

Amin