• Back

VOLJU NE ODREĐUJE PREDISPOZICIJA, NEGO LJUBAV....

Vama je samima prepušteno kamo vi usmjeravate svoju volju, iako vam je kroz Moju Riječ dobro savjetovano kakav rezultat za vas donosi svako usmjerenje volje. No, čak ni Moja Riječ vas ne prisiljava, budući ju vi također opet možete prihvatiti ili odbaciti, prema vašim nazorima [[(naravi, sklonostima)]] i vašoj ljubavi. Jer ljubav određuje vašu volju.... Vi ćete uvijek ljubiti ono čemu težite, bilo to dobro ili loše, vaša žudnja je na to usmjerena, a tako i vaša volja.... dobra ili zla.... Vi ćete uvijek osjećati ljubav prema onome što vi žudite, no da li je ljubav dobro ili loše usmjerena, to određuje vaš duhovni razvoj. Vi sada možete prigovoriti da je ljubav položena u čovjeka, da se i ljubav prema zlu rađa u srcu, te da je čovjek stoga žrtva u njemu latentnih [[(drijemajućih)]] žudnji. A ta je primjedba u određenoj mjeri opravdana.... da u čovjeku počivaju svi nagoni i žudnje, koji u pojedinačnim pred-stadijima u zakonu prisile još nisu bili prevladani, da te nagone stoga čovjek donosi sa sobom u zemaljski život, kako bi ih sada pobijedio i potpuno odložio. Ove osobine su stoga prisutne u čovjeku i otuda također stalno pobuđuju žudnje. One žele ispunjenje i često su tako moćne u čovjeku, da one njime potpuno vladaju. Borba protiv takvih žudnji je često teška, no zbog toga je čovjek od Mene dobio razum, da on može promisliti nad svojim osjetima, kako bi odgovarajuće postupio prema njima. Pogrešno je reći da čovjek mora postupati tako kako odgovara njegovoj predispoziciji.... baš kao da je on bio stvoren bez razuma i da se osjeća instinktivno nagonjen....

No, budući da je njemu u zemaljskom životu ponuđeno dovoljno prilika da prikupi znanje, budući da je njemu dana smjernica kroz Moju Zapovijed Ljubavi, budući da on u sebi ima tihog opominjatelja i upozorivača, koji ga uvijek upućuje na Moju volju, i budući da on sada može o svemu promisliti, tako da leži jedino na njegovoj volji, da sam sa sobom izbori bitku, ako je ona potrebna, ako su njegove žudnje suprotstavljene onome što bi on trebao učiniti prema unutarnjoj spoznaji.... Da on to ne bi mogao, isključeno je, jer ozbiljna volja njemu jamči i priljev snage, no slaba volja će podbaciti. I iznova je samo jedno potrebno kako bi se osnažila slaba volja.... vjera u Isusa Krista.... Zapravo, baš ljudi koji su još snažno opterećeni osobinama iz njihovih pred-stadija, neće imati vjeru u Isusa Krista, no ukoliko se oni time pozabave samo razumski, oni već objavljuju volju da proniknu Istinu, i to im pomaže da pronađu ispravno rješenje.... Ali, gdje je pitanje o Isusu Kristu odbačeno bez promišljanja, gdje se ljudi ne potrude oko odgovora, upravo tamo je i volja očigledno usmjerena nadolje, i tamo je čovjek često žrtva sila odozdo, no on i sam to želi, a za to nije kriva njegova predispozicija. Jer, čovjek može htjeti u oba smjera, inače se ne bi moglo govoriti o slobodnoj volji. A, svaki čovjek može i treba jednom postaviti pitanje o svojemu životnom zadatku.... Za to je njemu bio dan razum....

AMEN

Nu dispoziția, ci iubirea determină voința....

Depinde de voi toți unde vă îndreptați voința, deși cu siguranță vă va fi indicat de către Cuvântul Meu ce succes vă va aduce fiecare direcție a voinței. Cu toate acestea, nici măcar Cuvântul Meu nu vă obligă, pentru că și voi puteți să-l acceptați sau să-l respingeți din nou în funcție de natura și de iubirea voastră. Căci dragostea determină voința voastră.... Veți iubi întotdeauna ceea ce vă străduiți să obțineți, fie că este bun sau rău; dorința voastră este îndreptată spre acel lucru, și astfel și voința voastră este de asemenea.... bună sau rea. Veți simți întotdeauna dragoste pentru ceea ce vă doriți, dar dacă dragostea este direcționată corect sau greșit este determinată de dezvoltarea voastră spirituală. Acum puteți obiecta cu siguranță că iubirea este plasată în ființa umană, că iubirea pentru rău se naște și ea în inimă și că ființa umană este, prin urmare, o victimă a dorințelor care dorm în ea. Și această obiecție este într-o oarecare măsură justificată.... că în ființa umană se odihnesc toate instinctele și dorințele care nu au fost încă depășite în etapele preliminare individuale în legea constrângerii, că ființa umană aduce deci aceste instincte cu ea în viața pământească pentru a le cuceri acum și a se lepăda complet de ele. Aceste însușiri sunt așadar prezente în ființa umană și de aceea stimulează întotdeauna dorințele. Acestea doresc împlinirea și adesea devin atât de puternice în ființa umană încât o domină complet. Lupta împotriva unor astfel de dorințe este adesea dificilă, însă omului i s-a dat de către Mine intelectul pentru a se gândi la sentimentele sale, pentru a lua măsuri adecvate împotriva lor. Este greșit să spunem că omul trebuie să acționeze conform dispoziției sale...ei bine dacă ar fi fost creat fără intelect și s-ar simți condus instinctiv.

Dar, din moment ce i se oferă suficiente oportunități în viața pământească pentru a acumula cunoștințe, din moment ce i se dă o linie directoare prin poruncile Mele de iubire, din moment ce are în el însuși un îndemnător și un avertizor tăcut care îl îndreaptă mereu spre voința Mea, și din moment ce acum poate să se gândească la orice, depinde acum numai de voința sa să ducă o luptă cu sine însuși atunci când este necesar, atunci când dorințele sale se opun la ceea ce ar trebui să facă în conformitate cu cunoașterea interioară.... Că nu ar putea să o facă este exclus, căci o voință serioasă îi asigură și folosirea forței, dar o voință slabă eșuează.... Și iarăși, un singur lucru este necesar pentru a întări o voință slabă.... credința în Iisus Hristos.... Oamenii care sunt încă puternic împovărați de particularități caracteristice din stadiile lor anterioare nu vor avea cu siguranță credință în Iisus Hristos, însă dacă se ocupă doar intelectual de aceasta, își vor anunța deja voința de a pătrunde adevărul și vor fi ajutați să găsească soluția potrivită.... Dar acolo unde întrebarea despre Iisus Hristos este respinsă fără ezitare, unde nu se face nici un efort pentru a găsi un răspuns, acolo voința este în mod evident îndreptată în jos, și acolo ființa umană va deveni cu siguranță o victimă a forțelor de jos, și totuși ea însăși dorește acest lucru și nu dispoziția sa este de vină. Căci ființa umană poate dori în ambele direcții, altfel nu s-ar putea vorbi de liberul arbitru. Și fiecare persoană poate și ar trebui să-și pună odată întrebarea despre sarcina vieții sale pământești.... În acest scop i-a fost dat intelectul....

Amin