• Back

SAMO-ISKUPLJENJE.... JEDINO S ISUSOM KRISTOM....

Nitko se ne može iskupiti (izbaviti) vlastitom snagom, a ipak jedino o njegovoj volji ovisi da li će zemaljski život donijeti jednom čovjeku potpuno izbavljenje iz vezanog stanja, koje je bilo posljedica prošlog otpadništva od Boga. Iskupljenje dakle, znači oslobađanje od vlasti Sotone, koji razdvaja duhovna bića od Boga, koji ih čini grješnima i nesretnima. Postići ovo izbavljenje vlastitom snagom je bilo nemoguće nekad palom duhovnom, sve dok Isus Krist nije sišao na Zemlju, da ostvari ovo djelo kao čovjek. On je stao kao Protivnik da se odupre Sotoni i pobijedio ga, odnosno, Njegova volja je bila tako snažna, da mu je On pružio otpor, što je dovelo do razvoja Ljubavi kao Božjeg udjela u Njemu u tolikoj mjeri, da je učinio nemoćnim Božjeg protivnika, budući je Ljubav Božja snaga.

Zapaliti ovu Ljubav je moguće svakom čovjeku, stoga bi se svaki čovjek također mogao sam izbaviti, ako bi to htio....Ali, upravo volja je oslabljena kroz prošli grijeh, čovjek se podložio Božjem protivniku i njegova vlastita snaga nije dovoljna da se oslobodi od njega, budući je ljubavna volja preslaba, kao dio nasljeđa onoga koji je bez ikakve Ljubavi. Kroz Isusa Krista je čovjek međutim, doveden u mogućnost da poveća ljubavnu volju, čim se on posluži milostima djela otkupljenja, čim za podršku ima Njega, Koji je za njega umro na Križu, i svojom Krvlju platio Božjem protivniku otkupnu cijenu za sve duše.... On ga više ne može držati vezanoga, ako se čovjek sam želi osloboditi. Tako je iskupljenje čovjeka na Zemlji ipak čin slobodne volje, koja međutim tek onda postaje aktivna u ispravnom smjeru, kada je Isus Krist, kao Otkupitelj čovječanstva, zazvan za pomoć. Onda se čovjek sam izbavlja, što on međutim bez Isusa Krista ne može, jer ga onda još u svojoj vlasti drži Sotona, čija je moć jedino kroz Isusa bila slomljena, stoga se čovjek treba postaviti iza Njega, kako bi se oslobodio iz vlasti Sotone.

Samo-iskupljenje bez Isusa Krista je nemoguće, s Njim ga je međutim sasvim moguće ostvariti, no čovjek najprije mora namaknuti (sakupiti, pribaviti) volju da se oslobodi, inače ni Božanski Iskupitelj ne može na njemu sprovesti djelo otkupljenja, iako je On umro na Križu za sve ljude. Ali, nijednom čovjeku nije uskraćeno da iskoristi od Njega stečene milosti, zbog čega tako također i cijelo čovječanstvo ima udiou Kristovom djelu otkupljenja, što međutim, ne znači da će ljudi biti otkupljeni protiv njihove volje.... (18 Travanj 1951) Oni se mogu u slobodnoj volji predati Isusu Kristu, ali također i ostati vjerni Sotoni, koji je na određeni način sudjelovao u stvaranju duhovnoga, jer je on za ovo primao snagu od Boga, ali je prema svojoj volji snagu koristio, i tako je također namjerno u bića položio otpor protiv Boga, od čega ih Isus Krist želi izbaviti kroz Svoju ogromnu Ljubav.... Djelo otkupljenja je ostvareno za svih, međutim nijedno biće neće biti iskupljeno prisilno, nego to mora biti vlastita volja, da bude iskupljen kroz Krv Isusa Krista.... inače je djelo otkupljenja bilo uzalud ostvareno za ova bića, budući u Sotoni još prepoznaju svoga Gospodara i nemaju nikakvu želju da umaknu njegovoj vlasti.

AMEN

Răscumpărarea de sine.... Numai cu Iisus Hristos....

Nimeni nu se va putea răscumpăra pe sine din propriile forțe, și totuși depinde numai de voința sa dacă viața pământească îi aduce unei persoane răscumpărarea completă din starea de legare care a fost rezultatul apostaziei anterioare față de Dumnezeu. Răscumpărarea înseamnă, prin urmare, eliberarea de sub puterea Satanei, care a separat ființele spirituale de Dumnezeu, care le-a lăsat să devină păcătoase și nefericite. A fost imposibil pentru ființele spirituale, odată căzute, să realizeze această răscumpărare pe cont propriu până când Iisus Hristos a coborât pe Pământ pentru a realiza această lucrare ca ființă umană. El s-a ridicat ca un adversar împotriva lui Satana și l-a învins, adică voința Sa a fost atât de puternică încât i-a rezistat, încât a desfășurat iubirea ca parte a lui Dumnezeu în Sine într-o asemenea măsură încât adversarul lui Dumnezeu a devenit neputincios, deoarece iubirea este tărie de la Dumnezeu.

Este posibil ca fiecare ființă umană să aprindă această iubire, astfel că fiecare ființă umană ar putea, de asemenea, să se răscumpere dacă ar vrea..... Dar tocmai această voință este slăbită de păcatul trecut, ființa umană este inferioară adversarului lui Dumnezeu și propria sa putere nu este suficientă pentru a se elibera de el, deoarece voința de a iubi este prea mică ca moștenire de la cel care este lipsit de orice iubire. Dar, prin Iisus Hristos, ființa umană a fost pusă în stare să-și sporească voința de a iubi, de îndată ce se folosește de harul actului de mântuire, de îndată ce Îl are ca sprijin pe El, Care a murit pentru ea pe cruce și a plătit cu sângele Său prețul de cumpărare pentru toate sufletele față de adversarul lui Dumnezeu..... Acesta din urmă nu-l mai poate ține acum legat, dacă ființa umană vrea să se elibereze. Astfel, răscumpărarea ființei umane pe Pământ este cu siguranță o lucrare a voinței libere, care, totuși, devine activă în direcția cea bună doar atunci când Iisus Hristos este chemat în ajutor ca Răscumpărător al umanității. Atunci ființa umană se răscumpără pe sine, lucru pe care nu-l poate face fără Iisus Hristos, deoarece Satana îl are încă în puterea sa, a cărei putere a fost frântă doar de Iisus, astfel că ființa umană trebuie să stea în spatele Lui pentru a ieși din puterea lui Satana. Răscumpărarea de sine fără Iisus Hristos este o imposibilitate, dar cu El se poate foarte bine realiza, însă ființa umană trebuie mai întâi să adune voința de a se elibera, altfel nici măcar Răscumpărătorul divin nu poate săvârși lucrarea de răscumpărare în ea, deși a murit pentru toți oamenii pe cruce. Cu toate acestea, nicio ființă umană nu este împiedicată să se folosească de binecuvântările dobândite de el, motiv pentru care întreaga umanitate participă și ea la actul de mântuire al lui Hristos, dar aceasta nu înseamnă că oamenii vor fi răscumpărați împotriva voinței lor.... (18. 4.1951) Ei pot să se dăruiască în mod liber lui Iisus Hristos, dar și să rămână credincioși lui Satana, care, într-o anumită măsură, a participat la crearea lumii spirituale, deoarece a luat forța pentru aceasta de la Dumnezeu, dar a folosit această forță după voia sa și astfel a pus în ființe și o rezistență voluntară împotriva lui Dumnezeu, din care Iisus Hristos vrea să-i răscumpere prin iubirea Sa nespus de mare.... Actul mântuirii a fost săvârșit pentru toți, dar nici o ființă nu este răscumpărată cu forța, ci trebuie să fie de bunăvoie răscumpărată prin sângele lui Iisus Hristos.... în caz contrar, lucrarea de răscumpărare a fost înfăptuită în zadar pentru această ființă, deoarece ea încă îl recunoaște pe Domnul său în Satana și nu are nici o dorință de a scăpa de puterea lui....

Amin