• Back

NAJUNUTARNIJI OSJEĆAJ KAO VODEĆI PRINCIP ZA NAČIN ŽIVOTA....

Najunutarniji osjećaj ljudskog bića je vodeći princip za njegov način života. Netom čovjek pita pitanja on niti išta negira niti išta potvrđuje, i onda će mu njegov unutarnji glas govoriti na kojeg on jedino treba obratiti pažnju kako bi bio na pravom putu. Biti sposoban potvrditi je često vrlo teško sve dok vjera nedostaje, pa ipak jedino volja donosi odluku. Ako je dobra, onda će ljudsko biće bez oklijevanja prihvatiti ono što mu je rečeno od strane njegovog najunutarnijeg osjećaja, jer svojim zapitkivanjem on otvara svoje srce za utjecaj prijatelja u onostranom. Ali čovjek čija je volja i dalje kontrolirana od strane neprijatelja drži svoje srce zatvorenim za te sugestije. Na taj način im se on protivi i odbija ih, to jest, on negira/poriče. Pažnju će na glas svoga srca obraćati uvijek jedino osoba koja je voljna učiniti što je dobro/pravilno, jer on pita pitanja i čeka na odgovor. Nevoljna [[= koja se opire, ne-sklona]] osoba živi bez zapitkivanja pitanja koja se odnose na duhovno znanje, budući on negira sve što je duhovne prirode, tj. život nakon/iza zemaljskog života. A netko tko ne pita pitanja ne može primiti odgovor. Čovjekovo se razmišljanje uglavnom okreće oko zemaljskih stvari, i on smatra kako je vrijeme potrošeno na duhovnu istragu gubitak vremena. U tom je slučaju, međutim, on i dalje toliko materijalistično naklonjen da mu nedostaje osjeća[[n]]j[[e]] za nježan glas unutar njega samoga. Prema tome on ni neće obraćati pažnju na svoj najunutarniji osjećaj. Tako će se njegov unutarnji glas pretežno oglasiti gdje ljubav prema svijetu, osjećaj za zemaljske stvari, za materiju, započinje slabiti.... Jedino onda će osoba sebe okupirati sa dubljim mislima sa rezultatom da će on sebi često postavljati pitanja.... tako da će on onda, na određeni način, također sebi dati odgovor koji je, međutim, njemu u stvari bio mentalno prenešen/saopćen od strane duhovnih prijatelja.... Jer čim je njegova volja dobra i ne odbacuje Boga on će mentalno primiti istinu i može sa povjerenjem vjerovati svojem unutarnjem glasu.... otud njegov najunutarniji osjećaj.... i posljedično činiti što je nagnan učiniti. Jedino volja mora težiti prema onome što je dobro.... on mora željeti činiti što je ispravno onda će mu također nepromjenjivo/stalno biti ukazano kojim putem treba krenuti.

AMEN

Sentimentul interior ghid pentru calea vieții....

Sentimentul cel mai profund din om este ghidul pentru modul său de viață. Atâta timp cât omul se întreabă, el nu neagă și nici nu afirmă, și atunci se exprimă vocea din el, de care trebuie doar să țină cont pentru a fi pe calea cea bună. A fi capabil să afirmi este adesea foarte dificil atâta timp cât lipsește credința, dar numai voința aduce decizia. Dacă acest lucru este bun, atunci ființa umană acceptă fără ezitare ceea ce îi spun sentimentele sale cele mai intime, pentru că prin întrebarea sa și-a deschis inima la influența prietenilor de dincolo. Dar ființa umană a cărei voință este încă sub puterea adversarului își închide inima la aceste șoapte. Prin urmare, el se împotrivește și respinge, adică neagă. Numai persoana care este dispusă să facă ceea ce este corect va acorda atenție vocii inimii sale. Pentru că el pune întrebări și așteaptă răspunsuri. Persoana care nu vrea trăiește fără să pună astfel de întrebări care privesc cunoașterea spirituală, pentru că neagă tot ce este spiritual, adică o viață în afara vieții pământești. Și nici un răspuns nu poate fi dat unei persoane care nu pune întrebări. Gândirea omului este preocupată mai ales de lucrurile pământești și consideră că timpul pentru cercetarea spirituală este un timp pierdut. Dar atunci el este încă atât de preocupat de aspectele materiale încât nu simte vocea subtilă din el însuși. Și de aceea nu acordă atenție impulsurilor cele mai intime. Astfel, vocea interioară va suna în primul rând acolo unde dragostea pentru lume, sentimentul pentru tot ceea ce este pământesc, pentru materie, începe să se diminueze..... Căci abia atunci omul se ocupă cu gânduri mai profunde, iar acestea au ca efect faptul că el își pune adesea întrebări în interiorul său.... încât acum, ca să zicem așa, își dă și el însuși răspunsul care, de fapt, i-a fost transmis mental de către prietenii săi spirituali..... Căci de îndată ce voința lui este bună și nu se leapădă de Dumnezeu, el va primi și mental adevărul și va putea urma cu încredere glasul inimii..... adică sentimentul său cel mai intim.... și să facă acum ceea ce este determinat să facă. Doar voința trebuie să lupte pentru bine.... el trebuie să vrea să facă ceea ce este corect, atunci i se va arăta inevitabil și calea pe care trebuie să meargă....

Amin