• Volver

¿ Han sido redimidos todos los hombres?

No existe ninguna Redención en general, es sólo y siempre la Redención en particular, la Redención de un ser, el cual siendo perfecto en el principio original, cayó en la profundidad por su propia culpa. Cada ser en particular tiene que querer y ambicionar él mismo, ésta su redención, él mismo tiene que dirigirse, en el estadio como hombre, al Salvador Divino Jesucristo, él tiene que querer ser redimido por El, y dejarse redimir por El. El tiene que tomar el camino hacia la Cruz, para que la culpa de su pecado sea expiado y el camino hacia el Padre esté de nuevo libre para él. Jesucristo consumó, sí, por cierto, Su Obra redentora para toda la humanidad del pasado, presente y del futuro, ningún hombre está excluido de ella. Pero sin embargo, se requiere primero la voluntad particular de cada uno, para que la Obra de Redención sea válida también para él. El hombre no puede ser redimido sin su intervención, sin su consciente intervención, sin su consciente “estar dirigido” al Divino Salvador y sin su consciente petición por el perdón de su culpa. Jesucristo ha redimido la humanidad del pecado y de la muerte.

Mas si esta Obra de Redención, de Su Pasión y muerte en la Cruz hubiese sido sólo necesaria para la expiación total de la culpa, entonces toda la humanidad estaría redimida, y no habría ningún ser desdichado más en el universo completo. Mas al mismo tiempo también estarían todos los seres despojados de su libre voluntad, si estos seres no pudieron decidirse primeamente si la Redención por medio de Jesucristo, la querían o no querían aceptar. Esta decisión tiene que tomar cada ser en particular, y con esta finalidad lleva la marcha del hombre sobre la tierra, en la que él conscientemente puede decidirse también, donde está equipado para ello, con inteligencia y libre voluntad.

Y por eso precisamente en este tiempo, se le hace accesible el saber sobre la Redención por Jesucristo, y la importancia de anunciar en el mundo a Jesucristo, no se debe suficientemente estimar. Lo más importante en la vida terrena, debe influir el pensar y el querer a que sea dirigido a El. Y una vez que haya entrado en el camino hacia El, después terminará él también bajo Su Cruz, y el hombre podrá arrojar el peso de sus deudas, él estará exento de ellas mediante la Misericordia de sé Jesús, porque se las ha llevado a él que ha cargado con ellas, por las que Jesús, el Salvador divino, derramó Su Sangre. Pero ningún otro puede quitarle ese camino, ningún otro puede ir ese camino, en forma de sustituirlo a él.

Jesucristo sólo mira la voluntad del hombre, que anhela su redención del pecado y de la muerte y El corresponderá también a esa voluntad. Pero es equivocado creer que toda la humanidad y todo espíritu está redimido. Es primeramente el ser mismo, quien hace posible la redención. Y tiene que confesar su culpabilidad y pedir perdón de su culpa a El, mientras esto no sea el caso, tanto tiempo serán sólo algunos que podrán ser redimidos por El, pero estos serán inmensamente bienaventurados por siempre. Pues sin la Redención por medio de Jesucristo, no hay ninguna Bienaventuranza, sin el reconocimiento consciente de Jesucristo permanece el hombre en el pecado y en la muerte, hasta que él mismo transforme su voluntad.

Amén

Au fost răscumpărați toți oamenii?....

Nu există o răscumpărare generală, există doar răscumpărarea individuală, răscumpărarea unei ființe care a fost perfectă la început și care a căzut în adâncuri din vina sa. Fiecare ființă individuală trebuie să dorească și să se străduiască pentru propria răscumpărare, trebuie să se îndrepte spre Răscumpărătorul divin Iisus Hristos chiar și în stadiul său uman, trebuie să fie dispusă să fie răscumpărată de El și să se lase răscumpărată de El..... Ea trebuie să ia calea crucii pentru ca vina păcatului să fie răscumpărată și pentru ca drumul spre Tatăl să fie din nou deschis pentru ea. Iisus Hristos a realizat cu siguranță actul Său de mântuire pentru întreaga umanitate, pentru oamenii din trecut, prezent și viitor.... și nicio ființă umană nu este exclusă de la aceasta. Dar, cu toate acestea, voința individului este mai întâi necesară pentru ca lucrarea de răscumpărare să fie considerată împlinită pentru el. Ființa umană nu poate fi răscumpărată fără intervenția sa, fără să se întoarcă în mod conștient la Răscumpărătorul divin și fără să ceară în mod conștient iertarea vinovăției sale. Iisus Hristos a răscumpărat omenirea din păcat și moarte.... Dar dacă doar această lucrare de răscumpărare, suferința și moartea Sa pe cruce, ar fi fost necesară pentru răscumpărarea completă a vinovăției, atunci întreaga omenire ar fi fost răscumpărată și nu ar mai fi existat nicio ființă necurată în întregul univers. Dar, în același timp, toate ființele ar fi fost private de liberul lor arbitru dacă nu li s-ar fi permis mai întâi să decidă dacă vor să accepte sau nu răscumpărarea prin Iisus Hristos. Dar fiecare ființă individuală trebuie să ia ea însăși această decizie și, în acest scop, parcurge drumul ca ființă umană pe Pământ, unde, dotată cu intelect și liber arbitru, este de asemenea capabilă să decidă în mod conștient. Și de aceea este deosebit de important în acest moment să facem accesibilă cunoașterea mântuirii prin Iisus Hristos, iar importanța proclamării lui Isus Hristos în lume nu trebuie subestimată.... cunoașterea celui mai important lucru din viața pământească.... la urma urmei, ar trebui să influențeze gândirea și dorința de a ne întoarce la El. Și odată început drumul spre El, acesta se va încheia tot sub crucea Lui, iar omul va putea să-și arunce povara datoriilor, va fi eliberat de ele prin milostivirea lui Iisus, pentru ca El le-a purtat pentru cel pentru care Iisus, Răscumpărătorul divin, și-a vărsat sângele.... Dar nimeni altcineva nu poate lua această cale de la el, nimeni altcineva nu o poate parcurge în locul lui.... Iisus Hristos se uită doar la voința ființei umane care dorește răscumpărarea sa din păcat și moarte și se va conforma și El acestei voințe. Dar este eronat să credem că întreaga umanitate și tot ce este spiritual este răscumpărat.... Numai ființa însăși face posibilă răscumpărarea, deși nici o ființă nu este exclusă de la faptul că într-o zi va parcurge și ea însăși drumul spre cruce.... dar numai atunci când va fi pregătită pentru aceasta. Și astfel, omenirea ar putea, într-adevăr, să pună capăt ea însăși chinurilor existenței neîmpăcate și să-și schimbe starea spirituală în unitate, dar ar trebui să meargă pe calea crucii în unitate, ar trebui să-și mărturisească vina în unitate și să-și ceară iertarea de vină.... Cu toate acestea, atâta timp cât nu este așa, ci doar indivizii doresc și se străduiesc să fie răscumpărați prin Iisus Hristos, doar indivizii vor putea fi răscumpărați de El, dar și aceștia vor fi și vor rămâne nemăsurat de binecuvântați. Căci fără răscumpărarea prin Iisus Hristos nu există beatitudine, fără recunoașterea conștientă a lui Iisus Hristos, ființa umană rămâne în păcat și moarte până când își schimbă ea însăși voința....

Amin