• Volver

El final de la época de la gracia.... Penuria enorme....

El tiempo de la gracia se termina pronto, pero la mente de la humanidad no cambia. Cada vez más inhumanos actúan los hombres, y cada vez más profundos se meten en las redes de Satanás, a que se mutilan uno al otro sin sentido del amor mutuo. Y Dios usa cada remedio para sacarles de este nivel bajísimo espiritual.... Les quita bienes terrestres para hacerles soltar la materia, e intenta hacerles pensar por cada tipo de opresión. Les mete en una situación en la cual hace falta pedir ayuda a El; pero cada remedio es en vano y el estado espiritual no mejora. Y el tiempo ya no está lejos en lo cual el látigo del castigo divino tendrá que tocar a los hombres, porque la época de la gracia se termina. Y por esto la tierra tiene que soportar mucho más tormento, porque esta penuria es una gracia, mientras no pase sin rastro por los hombres, para poder traer la salvación al alma. Pero la voluntad humana no puede ser forzada, y si la pena no le hace encontrar al camino correcto ya no hay salvación para él, y pertenece a aquellos que van a sentir el poder del Señor en el día del juicio y que se considera como inútiles. Y lo que significa esta decisión los hombres no pueden entender su magnitud. No pueden imaginarse que el alma tiene que soportar de nuevo por miles de años un estado en tormentos indecibles. Pero Dios, que sabe de esto, no deja nada sin intentar para ahorrarles este destino, pero Él no puede forzar la voluntad humana para aceptar su bienestar. Pero la pena aproximada será tan enorme, que se despierta en cada hombre el sentido natural de ayudar al semejante, si ya no se ha despejado de cualquier sentido de amor. Si es capaz de amar, aunque de forma mínima, va a despertar frente esa pena y activarse de forma amorosa. Pero aquel que pasa por esta pena sin ayudar, en aquel cada chispa de amor se ha sofocado ya, y un ascenso no existe para él. Están tan lejos de Dios que se encuentran fuera de su rayo de amor y que supone la transformación de la sustancia espiritual en materia dura.... Y ahora el camino por la tierra empieza de nuevo en tormtura extrema del atado.... Pero sin anteriormente vendrá la pena indecible sobre la tierra, es un acto de gracia de Dios, porque quiere evitar a los almas el nuevo pasaje por la tierra en tormento inimaginable. Pero no se detecta como tal, más bien la pena será nueva razón para un mayor rechazo de Dios, porque los hombres no reconocen en su ceguera la conexión espiritual. Pero se informa sobre esto suficientes veces, y por esto el Señor despierta a los profetas y les anuncia todo a ellos, Él no deja acercarse el tiempo sin aviso ninguno, Él avisa a los hombres constantemente para ponerse en conocimiento sobre el sentido y propósito de su camino terrenal.... Pero cierran a sus oídos y rechazan sin dudar al regalo de gracia divino, y por esto ya no hay salvación para aquellos hombres, ningún camino que podría alejar al abismo si no prestan atención a las últimas advertencias y avisos. Solo se puede llamar su atención que el nivel espiritual tan bajo es la razón por la penuria aproximada y que se tiene que levantar antes de que Dios pueda parar la penuria. Aquel que considera a estas advertencias y avisos, podrá salvarse en el último momento cuando comience la última época de gracia, el tiempo de la vida dolorosa en la tierra.... aquel podrá eliminar lo peor de su vida si llama en la última hora a Dios; no estará en el lado de los perdidos que están malditos de pasar eternidades en un estado de impotencia y aguantar tormentos indecibles....

amén

Sfârșitul timpului de har.... Suferința cea mai grea....

Timpul harului se termină curând, iar mintea oamenilor nu se va mai schimba. Oamenii devin din ce în ce mai neiubitori și se încurcă tot mai adânc în plasele Satanei, astfel încât se sfâșie unii pe alții și sunt lipsiți de orice iubire. Iar Dumnezeu folosește toate mijloacele pentru a-i smulge din această stare de slăbiciune spirituală.... El le ia bunurile pământești pentru a-i desprinde de materie și încearcă să-i determine să gândească prin tot felul de necazuri. Îi pune în situații în care ar trebui să se întoarcă la El căutând ajutor; totuși, toate mijloacele eșuează și starea spirituală nu se remediază. Și nu mai este departe momentul în care nuiaua de corecție al lui Dumnezeu va lovi oamenii, căci timpul harului se apropie de sfârșit. Și, prin urmare, Pământul va trebui să îndure în continuare suferințe de o gravitate de nedescris, pentru că această suferință este o milă, de îndată ce nu trece pe lângă ființa umană fără să lase urme și aduce mântuire sufletului. Dar voința omului nu poate fi forțată, iar dacă suferința nu-l lasă să găsească calea cea bună, nu mai există mântuire pentru el, iar el face parte dintre cei care vor simți puterea Domnului în ziua Judecății și astfel va fi găsit nepotrivit. Iar oamenii nu pot înțelege ce înseamnă această decizie. Ei nu-și pot imagina că sufletul lor va trebui să îndure din nou o stare de chinuri de nedescris timp de secole. Dar Dumnezeu, care știe acest lucru, nu lasă nimic neatins pentru a-i scuti de această soartă, dar nu poate întoarce cu forța voința oamenilor spre bine. Dar adversitatea care va veni va fi atât de mare încât sentimentul natural al fiecărei persoane se va trezi pentru a-și ajuta semenii, dacă nu a renunțat complet la orice iubire. Dacă este încă capabil de iubire, chiar și în cea mai mică măsură, atunci se va trezi în fața acestei adversități și va acționa, de asemenea, cu iubire. Dar oricine trece în continuare pe lângă această adversitate fără a fi dispus să ajute, a pierdut orice scânteie de iubire și posibilitatea de ascensiune nu mai există pentru el. Aceștia sunt atât de îndepărtați de Dumnezeu încât se află în afara emanației de iubire a lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă deci același lucru ca și faptul că substanța spirituală se întărește din nou în cea mai dură materie.... Și acum schimbarea pământească începe din nou în cea mai mare agonie de a fi legat.... Dacă suferința de nedescris vine mai întâi pe Pământ, aceasta este totuși un act de milă a lui Dumnezeu, deoarece El vrea să scutească sufletele de suferința de neconceput a unei schimbări pământești repetate. Dar ea nu este recunoscută ca atare, mai degrabă suferința este un prilej de respingere sporită a lui Dumnezeu, deoarece oamenii, în orbirea lor, nu recunosc legătura spirituală. Cu toate acestea, sunt date suficiente informații despre aceasta, de aceea Domnul ridică profeți și le face cunoscut totul dinainte, nu lasă să se apropie timpul fără indicații, trimite în mod constant avertismente oamenilor și îi informează despre sensul și scopul schimbării pământești..... Cu toate acestea, ei își închid urechile și resping fără ezitare darul divin al harului și, prin urmare, pentru acești oameni nu mai există nici o salvare, nici o cale care să-i țină departe de abis dacă nu ascultă ultimele înștiințări și avertismente. Ei pot doar să conștientizeze vreodată faptul că slăbiciunea spirituală este cauza suferinței viitoare și că aceasta trebuie mai întâi remediată înainte ca suferința să fie oprită din partea lui Dumnezeu. Oricine își amintește de aceste înștiințări și avertismente atunci când va răsări ultimul timp al harului, timpul celei mai dureroase vieți pe Pământ...., va putea totuși să evite ce este mai rău pentru el în ultimul ceas prin chemarea lui Dumnezeu; el nu va face parte dintre cei care sunt condamnați să îndure starea de neputință totală și chinuri de neimaginat pentru veșnicii....

Amin