• Back

Jesus as a human being knew of His mission....

The earthly path of the human being Jesus was exceedingly sorrowful.... His pure soul found itself in an impure and dark environment and experienced this environment as torment, on account of which the child Jesus was never able to be cheerful, although He was not yet conscious of the mission the soul itself had offered to carry out.... From time to time the light of His soul's true nature burst through indeed, then My spirit expressed itself through Him, so that he already performed miracles as a child, which only could be accomplished by a being of purest light in possession of abundant strength and light.... Yet this only happened now and then in order that the people in His neighbourhood should believe in His mission....

And even these remarkable expressions of strength troubled the boy Jesus as soon as He had regained His natural human frame of mind but they also impelled Him into ever more heartfelt contact with Me, His eternal God and Father, Whom He loved with all His heart, which therefore joined Him ever more to Me so that My love, too, permeated Him ever more until the moment came when He, in the brightest light of love, recognised His task.... until He realised that He was meant to deliver His fallen brothers, until He became aware of the complete act of Salvation and He saw before Him the arduous path to the cross He should take if He so wanted.... His path of suffering was shown to Him in every detail, the knowledge of which darkened His soul and filled it with fear from which only His burning love for the wretched living creations helped Him escape again.... Yet He had to struggle with the decision to voluntarily take the path to the cross, He had to be willing to shoulder humanity's every gilt of sin and render such an agonising act of atonement for it that it surpassed all human imagination. For Jesus had not been destined by My will to make this sacrifice on the cross, rather, His soul had voluntarily offered itself to bring the lost children back to Me. For this purpose it lived life on earth as a human being and then had to struggle to make this decision again as a human being, because free will was decisive again too, for I would never have destined a human being to make such a sacrifice of atonement against his will, because only a sacrifice made by love was able to redeem the original sin of the fallen beings. And the sacrifice not only involved the act of crucifixion, the days of most bitter physical suffering and humiliation inflicted on the human being Jesus by My adversary's vassals, but His whole earthly life was a path to the cross, because His soul suffered indescribably, having descended from the kingdom of light into the kingdom of darkness.

And Jesus very soon knew the cause and purpose of his descent to earth and this knowledge burdened the 'human being Jesus' beyond all measure, so that He undeniably travelled the path across earth as a human being yet the pleasures of earthly life were denied to Him, which every human being enjoying his earthly life was usually allowed to take pleasure in with impunity.... For His life was constantly overshadowed by the events ahead of Him which.... since He was merely human.... constantly frightened Him and never let Him be cheerful.... Only in his refuge with Me did He find peace and strength and then, due to his ever-increasing love, His will to make the sacrifice grew constantly stronger too, and He carried the heavy burden of earthly life consciously and only ever endeavoured to do My will and help His fellow human beings.... And this also steadily increased His strength enabling Him to work miracles and thereby helping his fellow human beings who needed His help. Yet His mission before the actual act of Salvation consisted of preaching the Gospel to people, of proclaiming My will to them and of admonishing and encouraging them into leading a loving and righteous way of life.... He brought people the truth which had not been recognised for a long time already and which had to be imparted to people in all purity again in order to induce them into a right way of living, so that His act of Salvation would then also be correctly understood and accepted by people who made the effort to live a life of love.

He led the way which all should follow if they wanted to return to the kingdom of light, to Me, and who would be able to do so after Jesus had redeemed the original sin through His death on the cross. This act of mercy by Jesus had such enormous consequences that you cannot receive enough clarification about it. Time and again the knowledge of it will be truthfully conveyed to you, for you should not just see in Jesus the human being Whose life was prematurely terminated by other people, but you should recognise His great mission, for Jesus' act of Salvation is of such immense significance for you humans that it is imperative for you to accept it if you ever want to escape the kingdom of darkness and be admitted into the kingdom of light. And you will only accept it if you are instructed of it absolutely truthfully, which always happens through My spirit which alone guides you into every truth....

Amen

Iisus și-a cunoscut ca om misiunea sa....

Drumul pământesc al omului Iisus a fost dureros peste măsură.... Sufletul său pur se afla într-o sferă impură și întunecată, și simțea această sferă ca pe un chin, motiv pentru care Iisus, copil fiind, nu putea fi niciodată fericit, deși nu era încă conștient de misiunea pe care sufletul său Mi se oferise să o îndeplinească.... Uneori pătrundea lumina, care era natura reală a sufletului Său, apoi spiritul Meu se exprima prin El, astfel încât, încă de mic copil, El făcea deja minuni, care nu puteau fi realizate decât de o ființă de lumină foarte pură, care era plină de putere și de lumină.... Totuși, acest lucru se întâmpla doar din când în când, pentru ca și cei din jur să creadă în misiunea Sa.... Și chiar și aceste manifestări neobișnuite de putere l-au tulburat pe băiatul Iisus, de îndată ce a revenit la starea Sa omenească-naturală, dar ele L-au împins în contact tot mai intim cu Mine, Dumnezeul și Tatăl Său din veșnicie, Căruia Îi aparținea toată dragostea Sa, care, de aceea, L-a captivat tot mai mult spre Mine, astfel încât și dragostea Mea L-a umplut tot mai mult, până când a venit momentul în care a recunoscut în cea mai strălucitoare lumină a dragostei care era sarcina Sa.... până când și-a dat seama că trebuia să-i răscumpere pe frații Săi căzuți, până când a devenit, de asemenea, conștient de întreaga lucrare de răscumpărare și a văzut calea dificilă a crucii în fața Lui, pe care trebuia să o ia dacă voia.... Calea suferinței sale i-a fost arătată în toate detaliile, iar această cunoaștere i-a întunecat sufletul și l-a scufundat în frică, din care doar dragostea sa arzătoare pentru creaturile nenorocite l-a ajutat vreodată să iasă din nou.... Cu toate acestea, El a trebuit să se hotărască să ia de bunăvoie calea crucii, a trebuit să fie dispus să ia pe umerii Săi întreaga vină a păcatului omenirii și să realizeze o lucrare de ispășire pentru aceasta, care a fost atât de chinuitoare încât a depășit orice imaginație umană. Căci Iisus nu a fost destinat prin voința Mea pentru acest sacrificiu pe cruce, ci sufletul Său s-a oferit voluntar pentru a-i aduce înapoi la Mine pe copiii pierduți. În acest scop, a umblat pe Pământ ca ființă umană și acum a trebuit să ia din nou decizia ca ființă umană, pentru că liberul arbitru era din nou determinant, deoarece nu aș fi determinat niciodată o ființă umană să facă un astfel de sacrificiu de ispășire împotriva voinței sale, deoarece numai un sacrificiu făcut prin iubire putea răscumpăra păcatul originar al ființelor căzute. Iar jertfa nu a constat doar în actul răstignirii, în zilele de suferință fizică și umilință extrem de aspră aplicate ființei umane Iisus de către vasalii adversarului Meu, ci întreaga Sa viață pământească a fost o răstignire, pentru că sufletul Său a suferit de nedescris, care a coborât din împărăția luminii în împărăția întunericului. Și Iisus a știut foarte repede care era cauza și scopul coborârii Sale pe Pământ și această cunoaștere l-a împovărat peste măsură pe "omul Iisus", astfel încât El a mers cu siguranță ca ființă umană pe calea pe Pământ, dar i s-au refuzat plăcerile lumii pământești, de care, de altfel, orice persoană care se bucura de viața sa pământească avea voie să se bucure cu impunitate.... Căci viața Lui a fost umbrită în permanență de evenimentele care îl așteptau, care îl înspăimântau în permanență.... fiindcă era doar om.... l-au speriat în mod constant și nu l-au lăsat niciodată să se bucure.... Doar refugiindu-se în Mine și-a găsit pacea și puterea, iar apoi voința Sa de sacrificiu a devenit din ce în ce mai puternică datorită iubirii Sale în continuă creștere, iar El a purtat în mod conștient povara grea a vieții pământești și s-a străduit doar să Mă mulțumească pe Mine și să-și slujească semenii.... Astfel, puterea Sa a crescut constant, ceea ce i-a permis să facă minuni și astfel să-și ajute semenii care aveau nevoie de ajutorul Său. Dar înainte de actul propriu-zis al mântuirii, misiunea Sa a constat în a vesti oamenilor Evanghelia, în a-i informa despre voința Mea și în a-i îndemna și încuraja să ducă un mod de viață corect în iubire.... El a adus oamenilor adevărul care nu fusese recunoscut de mult timp și care trebuia să fie transmis din nou oamenilor în toată puritatea, pentru a-i determina să trăiască un mod de viață corect, astfel încât actul Său de mântuire să fie recunoscut și acceptat corect de către oamenii care fac un efort pentru a trăi o viață de iubire. El le-a deschis calea pe care ar trebui să o urmeze toți cei care doreau să se întoarcă în Împărăția luminii, la Mine, și care au putut să facă acest lucru după ce Iisus a răscumpărat păcatul originar prin moartea Sa pe cruce. Acest act de milă al lui Iisus a avut o semnificație atât de mare încât nu puteți primi suficiente informații despre el. Și, de fiecare dată, cunoașterea despre acest lucru vă va fi transmisă în mod sincer, pentru că nu trebuie să vedeți în Iisus doar o ființă umană a cărei viață a fost curmată prematur de către semeni, ci trebuie să recunoașteți marea Sa misiune, pentru că actul de mântuire al lui Iisus are o semnificație atât de mare pentru voi, oamenii, încât trebuie neapărat să îl acceptați dacă vreți să scăpați vreodată de împărăția întunericului și să fiți acceptați în împărăția luminii. Și nu o veți accepta decât atunci când veți fi instruiți în tot adevărul despre ea, ceea ce se va întâmpla mereu și mereu prin spiritul Meu, singurul care vă călăuzește în tot adevărul....

Amin