Compare proclamation with translation
My God, My God, why have You forsaken Me?....
My pain and death on the cross was indescribably excruciating and every description of the suffering is just a faint comparison with My real suffering because I foresaw every phase of My act of Salvation, I knew what My last task would be and I did not have the reassurance to reduce the pain for Myself since I had to suffer the last hours as a mere human being. I certainly had all the strength because God's, My eternal Father's, strength of love permeated Me until the end, but by using My will I Myself made no use of the strength of love, I did not accept its effect to reduce or alleviate the pain with its help, otherwise the act of Salvation, which called for the utmost amount of suffering in order to redeem humanity's original sin, would not have been completely valid....And the Deity within Me knew My will and allowed Me to continue, It withdrew Itself because it was My will to achieve the highest degree of love for humanity, which again was only for My Father, for Whom I yearned during the greatest agony, during the most severe suffering and particularly during the final minutes of My physical life.... And this yearning increased because I no longer used His effect, His strength of love.... And in this longing for Him, for My eternal Father, I exclaimed the words 'My God, My God, why have You forsaken Me?....'
I Myself had wanted to complete the act of mercy for sinful humanity as a human being, because the greatest love I could offer My Father was to allow Myself to be nailed to the cross on His behalf, because He Himself had come to earth and taken abode within Me after all, because He had wanted to carry out the act of Salvation for His children Himself, but being 'God' He was unable to suffer.... And hence I accepted all torments and pain on His behalf and endured them to the end.... No matter how often and intelligible I try to explain this to you.... you will never quite understand it until the spiritual kingdom has received you, the kingdom of light and blissfulness.... And the simplest explanation is always the words 'The Father and I are One....' It was already a complete unification and therefore I was able to say: 'It is finished....' Jesus the 'human being' had sacrificed His life, He had suffered as a human being and experienced an unspeakably painful death....But He also had united with the Eternal Deity, because love was within the man Jesus until the end or He could not have said: 'Father, forgive them for they know not what they do.' And if 'Love' Itself stayed silent then only because it was necessary in finalising the act of Salvation, so that death could then be ascertained by all the people in His vicinity.... so that His body could be placed into the grave from which He rose again on the third day....
Every expression of God's spirit in the end could still have caused people to doubt Jesus' death on the cross, because they would have recognised His bond with Me and faith in the act of Salvation would have been the compelling result, but it had to be a free decision of will....You will not be able to understand this quite yet either, but as soon as you yourselves unite your spirit with the spirit of the eternal Father you will become enlightened, and then you will also understand My Word, which always aims to offer you an explanation that you can understand in accordance with your soul's degree of maturity or love. Especially in regards to the act of Salvation you should receive the pure truth and be given complete understanding, so that you can comprehend the magnitude of My love, Which came to earth for you humans, for your guilt of sin, Which accomplished the act of Salvation in order to re-open the path to the Father, to redeem your immense guilt of sin, for this had closed your path to the Father's house forever....
Amen
Translator
"Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?...."
Suferința și moartea Mea pe cruce a fost de nedescris și orice descriere a suferinței este doar o slabă comparație cu ceea ce am suferit, pentru că am prevăzut fiecare fază a actului Meu de Mântuire, știam în ce consta sarcina Mea finală și nu am avut nicio consolare de a putea reduce agonia pentru Mine Însumi, pentru că a trebuit să îndur ultimele ore ca o simplă ființă umană, cu siguranță am avut toată puterea, deoarece puterea dragostei lui Dumnezeu, Tatăl Meu din veșnicie, a curs prin Mine până la sfârșit, dar Eu Însumi nu am mai permis forței iubirii prin voința Mea, nu i-am mai permis să aibă efect în Mine pentru a reduce sau a anula durerea cu ajutorul ei, altfel nu s-ar fi încheiat actul de Mântuire, care a necesitat cel mai mare grad de suferință pentru a răscumpăra vina copleșitoare a umanității de păcatul originar.... Iar Divinitatea din Mine știa de voința Mea și, de asemenea, M-a lăsat să fac ce vreau, s-a retras pentru că așa am vrut Eu, pentru a dobândi cel mai înalt grad al iubirii Mele pentru oameni, care, din nou, se aplica doar Tatălui Meu, pentru care tânjeam în cea mai mare adversitate, în cea mai mare suferință și mai ales în ultimele minute de viață ale trupului Meu.... Și acest dor a crescut pentru că nu Mă mai foloseam de lucrarea Lui, de puterea Lui de iubire.... Și în acest dor după El, Tatăl Meu din veșnicie, am strigat cuvintele: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?...." Eu Însumi am vrut să desăvârșesc lucrarea de milă pentru omenirea păcătoasă ca ființă umană, pentru că aceasta era cea mai mare iubire pe care o puteam arăta Tatălui Meu, că M-am lăsat să fiu bătut în cuie pe cruce în locul Lui, pentru că El Însuși a coborât totuși pe Pământ și a sălășluit în Mine, pentru că El Însuși a vrut să aducă lucrarea de răscumpărare pentru copiii Săi, dar ca "Dumnezeu" nu a putut suferi.... Și astfel am preluat pentru El toată suferința și durerea și am îndurat-o până la sfârșit.... Oricât de des și pe cât de ușor de înțeles aș încerca să vă explic acest lucru.... nu veți putea niciodată să-l înțelegeți pe deplin până când nu vă va primi împărăția spirituală, împărăția luminii și a fericirii.... Și întotdeauna doar explicația cea mai simplă este cuvântul: "Eu și Tatăl suntem una...." Era deja unirea completă și, de aceea, am putut pronunța: "S-a isprăvit...." "Omul" Iisus își dăduse viața, suferise ca un om și îndurase o moarte chinuitoare de nedescris.... Dar se unise și cu Dumnezeirea eternă, căci dragostea a fost în omul Iisus până la sfârșit, altfel nu ar fi spus: "Tată, iartă-le lor, căci nu știu ce fac". Iar dacă "iubirea" a tăcut, acest lucru era necesar pentru a duce la bun sfârșit actul Mântuirii, astfel încât moartea să poată fi acum constatată și de toți oamenii din mediul Său.... pentru ca trupul Său să poată fi așezat în mormântul din care a înviat a treia zi.... Fiecare exprimare a spiritului lui Dumnezeu în final ar fi putut totuși să-i facă pe oameni să se îndoiască de moartea lui Iisus pe cruce, pentru că atunci ar fi recunoscut legătura Lui cu Mine și credința în actul de Mântuire era acum inevitabil consecința, însă aceasta trebuia să fie o decizie liberă a voinței.... Nici voi nu veți putea înțelege încă bine acest lucru, însă de îndată ce vă veți uni spiritul vostru cu eternul Spirit al Tatălui vă veți ilumina și veți înțelege și voi Cuvântul Meu, care încearcă mereu să vă ofere clarificări pe care acum sunteți capabili să le înțelegeți în funcție de gradul de maturitate sau de iubire al sufletului vostru. Căci tocmai despre actul de Mântuire vă va fi transmis adevărul pur și vă va fi dată o înțelegere deplină, astfel încât să înțelegeți măreția iubirii Mele Care a coborât pe Pământ pentru voi, oamenii, pentru vina voastră de păcat, Care a înfăptuit actul de Mântuire pentru a vă deschide din nou calea spre Tatăl, pentru a vă ispăși marea voastră vină de păcat, căci aceasta v-a blocat veșnic calea spre casa Tatălui....
Amin
Translator