Anyone who has overcome himself to such an extent that he is willing to make sacrifices for the sake of his neighbour has victoriously passed the battle against selfish love, and the neighbourly love strengthened in him will certainly lead him to perfection. Yet the battle against selfish love is difficult, it requires a strong will to overcome oneself if the human being is not driven to love from within by the dormant spiritual spark within him, which is part of divine love which is always willing to give. Then it will also be easy for the human being to carry out works of love, for then his being is already filled with love.... he follows the urging of the spirit within him, his being itself will become love, and he will also fulfil his purpose of earthly life.... Ego love will become ever smaller and the giving, gratifying love will fill him more and more; he will enter his earthly life (his original state) again, which was pure love. But where self-love is still strong and the human being is made aware of the divine commandments of love, the human being's will can strive to do what is right before God in His eyes.... He can therefore consciously fight against self-love, he can carry out planned works of love.... less driven from within than in the will to fulfil God's commandments.... Then it will certainly be a struggle at first, but that good will will let him emerge victorious from this struggle, for he will receive much support from God.... he will experience strengthening of his will, and again and again he will be offered opportunities to be lovingly active.... And he will acquire reciprocal love, and this will touch him inwardly and strengthen his will to love. And now the urge to be lovingly active will also become noticeable in him, he will not resist, and he will have passed the battle and his soul will mature. And thus the will's turning towards God is decisive.... This will will always express itself or prove itself through the fulfilment of His will.... Where the spirit in the human being can express itself early on, the human being will also be recognizable through loving activity, through a helpful, friendly nature which is always willing to serve. Then the divine little spark of love in the human being's heart can develop into a bright-igniting flame, and that means increased helpfulness and joyful service in love.... But the human being can also feel addressed by the word of God which is conveyed to him and which contains the divine commandments of love. He can believe that God requires love for Him and his neighbour, and then he can intellectually agree and make an effort to live as prescribed by God's commandments.... Yet his will must always already be turned towards God, otherwise even those teachings will not touch him and he will not feel addressed in any way when love for God and his neighbour is preached. It is certainly possible that he changes his mind through great need of his fellow human being and is ready to help. And then the fight against self-love begins, which costs a lot of effort and does not always end in victory. Yet such people with hardened hearts can be greatly helped if they themselves are shown much unselfish love which is capable of awakening love in return.... if they are helped out of hardship in a selfless way, if they are repeatedly offered love which they will feel charitably and which can also change their nature.... For the divine spark glows in every human heart, and as soon as it succeeds in appealing to it, it works itself from within with great strength.... Yet again and again the divine teaching of love should be proclaimed to people, they should know about God's will, and they should also experience the effect of a life of love as well as know about the failure of earthly life, that they can only become blissfully happy through love and that they therefore have to fight against self-love, because this is a wrongly directed love which hinders the human being's perfection, because it is the inheritance of the one who is devoid of all love and who is therefore also wretched until he, too, will change, until his nature has become love again, as it was in the beginning....
Amen
TranslatorOricine s-a învins pe sine în așa măsură încât este dispus să facă sacrificii de dragul aproapelui său a trecut victorios de lupta împotriva iubirii de sine, iar iubirea de aproapele întărită în el îl va conduce, de asemenea, cu siguranță, la perfecțiune. Cu toate acestea, lupta împotriva iubirii egoiste este dificilă, este nevoie de o voință puternică pentru a se învinge pe sine, dacă omul nu este împins să iubească din interior de scânteia spirituală latentă în el, care face parte din iubirea divină, care este întotdeauna dispusă să dăruiască. Atunci va fi ușor și pentru om să săvârșească fapte de iubire, pentru că atunci ființa sa este deja plină de iubire.... ea urmează îndemnul spiritului din ea, însăși ființa sa va deveni iubire și își va îndeplini și scopul vieții sale pământești.... Iubirea egoului va deveni din ce în ce mai mică, iar iubirea dătătoare, gratificantă, îl va umple din ce în ce mai mult; el va intra din nou în viața sa pământească (starea sa inițială), care era iubire pură. Dar acolo unde iubirea de sine este încă puternică și unde omul este conștientizat de poruncile divine ale iubirii, voința omului se poate strădui să facă ceea ce este corect în fața lui Dumnezeu în ochii Lui.... Prin urmare, el poate lupta în mod conștient împotriva iubirii de sine, poate să realizeze lucrări planificate de iubire.... mai puțin împins din interior decât în voința de a împlini poruncile lui Dumnezeu.... Atunci va fi cu siguranță o luptă la început, dar această bunăvoință îi va permite să iasă victorios din această luptă, căci va primi mult sprijin din partea lui Dumnezeu.... el va experimenta întărirea voinței sale și, de fiecare dată, i se vor oferi ocazii de a fi activ cu dragoste.... și va dobândi iubire în schimb, iar acest lucru îl va atinge lăuntric și îi va întări voința de a iubi. Și acum se va face simțită în el și dorința de a fi activ în iubire, nu se va împotrivi, și va fi trecut de luptă și sufletul său se va maturiza. Și astfel întoarcerea voinței spre Dumnezeu este decisivă.... Această voință se exprimă sau se dovedește întotdeauna prin împlinirea voinței Sale.... Acolo unde spiritul din ființa umană se poate exprima de timpuriu, aceasta se va putea recunoaște și prin activitatea iubitoare, printr-o natură serviabilă, prietenoasă, care este întotdeauna dispusă să slujească. Atunci, mica scânteie divină de iubire din inima ființei umane se poate dezvolta într-o flacără care se aprinde strălucitor, ceea ce înseamnă o disponibilitate sporită și o slujire plină de bucurie în iubire.... Dar omul se poate simți abordat și de Cuvântul lui Dumnezeu care îi este transmis și care conține poruncile divine ale iubirii. El poate crede că Dumnezeu cere iubire față de El și față de aproapele său, iar apoi poate fi de acord intelectual și poate face un efort pentru a trăi așa cum prescriu poruncile lui Dumnezeu..... Cu toate acestea, voința sa trebuie să fie întotdeauna deja îndreptată spre Dumnezeu, altfel nici măcar aceste învățături nu-l vor atinge și nu se va simți abordat în niciun fel atunci când i se predică iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele. Este cu siguranță posibil ca el să-și schimbe atitudinea prin marea adversitate a semenilor săi și să fie gata să ajute. Și atunci începe lupta împotriva iubirii de sine, care costă mult efort și nu se încheie întotdeauna cu o victorie. Cu toate acestea, astfel de oameni cu inima împietrită pot fi foarte mult ajutați dacă li se arată lor înșiși multă iubire altruistă, care este capabilă să trezească iubirea în schimb.... dacă sunt ajutați să iasă din greutăți într-un mod dezinteresat, dacă li se oferă în mod repetat iubire pe care o vor simți benefic și care le poate schimba și firea.... Căci scânteia divină strălucește în fiecare inimă umană și, de îndată ce reușește să i se adreseze, ea însăși lucrează din interior cu mare putere.... Cu toate acestea, din nou și din nou, învățătura divină a iubirii ar trebui să le fie vestită oamenilor, ei ar trebui să cunoască voința lui Dumnezeu și ar trebui să experimenteze efectele unei vieți de iubire, precum și să știe despre eșecul vieții pământești, că pot deveni fericiți doar prin iubire și că, prin urmare, trebuie să lupte împotriva iubirii de sine, pentru că aceasta este o iubire orientată greșit, care împiedică desăvârșirea ființei umane, pentru că este moștenirea celui care este lipsit de orice iubire și care, prin urmare, este și el nenorocit până când se va schimba și el, până când natura lui va redeveni iubire, așa cum a fost la început....
Amin
Translator