• Back

The soul’s continuation of life after death....

You can be certain that you will live even if your body falls prey to death.... But the state of your life after your physical death depends on yourselves, whether your life will be a happy one which could truly be called life, or whether you will find yourselves in darkness and helplessness which are comparable to death, albeit you will remain conscious of your existence and therefore will have to suffer agonies. But it will never be the case that you will completely cease to exist, that you will no longer be self-aware and that your existence will be obliterated. And precisely because you continue to exist you ought to ensure that you create a happy situation for yourselves while you are still living on this earth. Your future fate in the kingdom of the beyond is a matter of your very own will, since you create it yourselves by your way of life on earth. If it is a life of selfless love for other people you can also be sure that a blissful fate will await you.... But if you only live to please yourselves, if you lack this love for your neighbour and therefore also for God, you can expect a painful fate indeed. Then you will be poor and wretched because you will lack everything.... light, strength and freedom, and all you will experience is indescribable torment.

The fact that you humans on earth have such little faith in life after death also determines your conduct, for you are irresponsible towards your soul because you do not believe that it will continue to live after your body has passed away. And you do not believe that the soul is, after all, your real Self. It will feel exactly the same as it did during its earthly life, it will long for happiness and light and suffer bitter regret once it has gained but a glimmer of light whereby it recognises its real task on earth and in retrospect blames itself dreadfully for not having fulfilled it.... Whereas souls who may enter the spheres of light will sing praises and give thanks and are able to occupy themselves in full strength and freedom for their own happiness.

The soul will never perish, but how it will experience its continued existence is decided by people themselves while they are still on earth. For this time was given to you in order to improve the state of your soul which, at the beginning of its embodiment, is still rather imperfect. Hence, the work of the human soul should consist of providing for itself a true, immortal 'life', so that one day it can enter in freedom and light the kingdom where it can be active in accordance with its state of maturity, which is in fact possible at various degrees but which can only be called 'life' when it is allowed to enter the kingdom of light. But it is also possible that the soul will still be as imperfect at the end of its earthly life as it was at the beginning. Indeed, it can even have grown darker, and then its state will be comparable to the state of death, for it will have misused its earthly life, it won't have taken advantage of the grace of embodiment, and yet, it will not pass away.... This is a very sad, pitiful situation and yet, it is its own fault, because only the human being's will decides the soul's fate, and this will is free. If only people believed that they will continue to exist after the death of their body.... they would live more responsibly on earth and endeavour to ascend from the deepest abyss.... But no person can be forced into faith, yet everyone will be helped in order to become a believer....

Amen

Supraviețuirea sufletului după moarte....

De un singur lucru puteți fi siguri: Că trăiți, chiar dacă trupul vostru se descompune până la moarte.... Depinde însă de voi înșivă în ce stare trăiți după moartea trupului, dacă viața voastră este fericită, care poate fi numită, prin urmare, și viață adevărată, sau dacă vă aflați în întuneric și neputință, care sunt sinonime cu moartea, dar păstrați totuși conștiința existenței voastre și, prin urmare, trebuie să suferiți chinuri. Dar nu se va întâmpla niciodată să pieriți complet, să nu mai știți nimic despre voi înșivă și să vă stingeți existența. Și tocmai pentru că veți continua să existați, ar trebui să vă preocupați să vă creați o stare de fericire atât timp cât rămâneți pe acest Pământ ca ființă umană. Pentru că soarta voastră într-o zi în lumea de dincolo este o chestiune de voință proprie, voi înșivă o modelați în funcție de modul de viață pe care îl duceți pe Pământ. Dacă este o viață de iubire altruistă față de aproapele, puteți fi de asemenea siguri că vă așteaptă o soartă fericită..... Dar dacă trăiți doar în funcție de propriul ego, dacă vă lipsește această iubire față de aproapele și, prin urmare, și față de Dumnezeu, atunci vă puteți aștepta cu certitudine și la o stare de agonie, căci atunci puteți fi numiți săraci și nefericiți pentru că vă lipsește totul.... lumina, puterea și libertatea, dar pe care o simțiți cu toții ca pe o agonie fără nume. Faptul că voi, oamenii de pe Pământ, credeți atât de puțin în supraviețuire este de asemenea decisiv pentru modul vostru de viață, căci sunteți iresponsabili față de sufletul vostru, deoarece nu credeți că acesta va continua să existe chiar dacă trupul vostru va muri. Și nu credeți că sufletul este până la urmă adevăratul vostru sine, că el simte exact la fel ca în viața pământească, că tânjește după fericire și strălucire și că regretă amarnic atunci când a obținut doar o singură dată o licărire de lumină a cunoașterii în care își recunoaște adevărata sa sarcină pământească și, privind înapoi, își reproșează cel mai amar că nu și-a îndeplinit-o. În schimb, sufletele cântă laude și mulțumiri cărora li se permite să intre în sfere pline de lumină și care pot fi acum active pline de forță și libertate pentru fericirea lor. Nu există pieire, dar starea de existență a sufletului este decisă de voi, oamenii care sunteți încă pe Pământ, căci acest timp v-a fost dat pentru a îmbunătăți starea sufletului, care este încă foarte deficitară la începutul întrupării, și aceasta (22.4. 1959) ar trebui, prin urmare, să fie opera sufletului ființei umane de a-și da o "viață" corectă, nepieritoare, pentru ca într-o zi să poată intra în împărăție în libertate și lumină, unde poate acum să lucreze conform stării sale de maturitate, care este într-adevăr posibilă în grade diferite, dar care poate fi numită întotdeauna viață atunci când sufletului i se permite odată să intre în împărăția luminii. Dar sufletul poate fi, de asemenea, la fel de imperfect format la sfârșitul vieții pământești, ba chiar se poate chiar să se fi întunecat și mai mult, și atunci starea lui este aceeași cu starea de moarte, atunci a folosit greșit viața pământească, nu s-a folosit de harul întrupării, și totuși nu va trece la cele veșnice.... Este o stare foarte tristă, jalnică și totuși din vina sa, căci numai voința ființei umane decide soarta sufletului, iar această voință este liberă. Dacă oamenii ar crede că există o continuare a vieții după moartea trupului.... atunci ar trăi mai responsabil pe Pământ și ar face un efort pentru a se înălța din adâncurile cele mai adânci.... Dar nici o ființă umană nu poate fi forțată să creadă, însă toată lumea va fi ajutată să atingă credința....

Amin