• Back

Other translations:

Cause and origin of Creation....

What occurred in the kingdom of the spirits was the reason for the origin of Creation, of the entire universe with all its manifold spiritual and material creations. Prior to the emergence of these creations only the spiritual kingdom existed, which was a world of infinite beatitudes in which spiritual beings took pleasure in their existence and were able to create in possession of strength and light in accordance with their purpose. And this 'creating' involved spiritual creations again, they actualised thoughts and ideas which flowed to these beings from God and which they then implemented with immense bliss because the strength to do so was at their disposal and they were also able to freely use their will. And the spiritual beings' state of bliss need never have changed, they neither had to fear a restriction of their strength nor a reduction of light as long as their love for their God and Creator remained unchanged and they were thus permeated by Him with the divine light of love.... But then a situation arose which exposed the beings to a new point of view, when Lucifer, the bearer of light.... the first created being.... presented the Eternal Deity, because He was invisible, as being doubtful.... and presented himself as the one from whom all spirit-beings had emerged and also demanded their acknowledgment of him as god and creator....

This, however, caused a conflict in the beings because their love belonged to One Who created them.... but Lucifer's presentation confused them, in fact, it appeared more plausible, for Lucifer radiated in light and brilliance and they were unable to behold a superior being above him.... Nevertheless, they were still permeated by the light of realisation; consequently they also doubted Lucifer's portrayal. But gradually their bright moments of insight began to alternate with moments of slight blurring, and the more the being entertained the latter the longer lasted the phases of darkened thinking, or otherwise, the thoughts clarified and the being most lucidly realised its true origin. And Lucifer was no longer capable of dulling the realisation of the latter.... The former, however, quickly became subject to his control, they joined him and looked upon him as their god and creator because they resisted their constantly recurring enlightened moments until their final fall into the abyss took place. Lucifer's undiminished strength in the beginning had brought a countless host of most blissful spiritual beings into existence, and due to the abundance of his creations a wrong sense of self-esteem arose in him.... He no longer saw the Source from Whom he had received this strength but only the 'evidence' of the strength which permeated him and he alone wanted to possess it, even though he knew that it also belonged to the One Whose strength he was allowed to draw upon. Yet he not only wanted to possess it, he also wanted to dull the beings' light which most distinctly revealed their origin to them.... And thus he succeeded in causing a conflict in the beings which, however, also lessened their happiness and hampered their creative activity.... until they finally decided to accept their lord and thus the beings as well as the bearer of light forfeited their strength and light and plunged into darkness....

And this spiritual process, which can only be roughly explained to you humans, resulted in the emergence of countless spiritual and physical creations.... These creations are merely reshaped, fallen spiritual beings.... Due to their apostasy from God, due to their infinitely great distance from Him, their substance became increasingly harder the further away it fell. This has to be understood such that the spiritual strength from God, which induces ever increasing activity, was no longer able to touch these spiritual beings because they resisted it themselves; and thus their activity came to an end, their mobility, their life solidified.... and what remained was utterly hardened substance, which originally was indeed God's emanated strength, yet it had become totally ineffective.... But God's love and wisdom had initially intended a different purpose for the spiritual beings: constant activity according to His will which, at the same time, was also intended to be the being's will. The spiritual beings had acted in opposition to their purpose, they wanted to use their strength contrary to divine will yet were no longer able to do so, since due to their apostasy they had deprived themselves of their strength. At that moment God's love seized the completely solidified spirits again, which were no longer able to recognise themselves and were no more than a cluster of God-opposing spiritual substances. His strength of love drove these substances apart and used them to let the most diverse works of creation arise.... Thus He more or less reshaped His once emanated strength, He gave every individual work of creation its task which it then complied with in the law of compulsion, so that the dissolved spiritual substance was compelled to be active but without any self-awareness, which it previously possessed as a spiritual being. Consequently, the creations are nothing other than what originally had come forth from God, just in a completely different state as far as their perfection is concerned.... For all creations are or shelter only imperfect spiritual spirits which are on the path of return to God. Perfect spiritual beings did not require material creations, they only externalised their ideas and thoughts but these were only the spiritual products of their will and thinking and their unlimited strength again. It was a world which was only inhabited by perfect beings. No flaws, no limits and no deficiencies existed therein.... For these only surfaced when the universe sheltered God-opposing beings.... when imperfect spiritual beings needed shells in which they were forced to become active.

And so, wherever forms can be found they also contain captive imperfect spirits within, and the more solid these forms are the more hardened and God-opposing is the bound spiritual substance inside. But even the form itself.... the material part.... consists of such imperfect substances which are only held together by God's strength of love in order to serve a purpose: as carriers of spiritual beings to help them to progress. Divine strength of love enclosed all these spiritual substances but it will not compellingly influence them by forcefully breaking their resistance.... A work of creation must indeed carry out a specific activity according to God's will but the spirit within is not forced to turn to God. And this is why it is possible that the spirit of an original being can cover the whole process through the works of creation up to the final embodiment as a human being and still not have relinquished its resistance to God, because this has to be achieved by its free will which can just as well turn to the prince of darkness again. But the constant activity in the law of compulsion usually achieves a reduction of resistance to God, because even the slightest activity gives the being a certain sense of comfort already, since an expression of strength corresponds to its fundamental nature. The countless worlds of the stars, all their inherent creations, are the result of this past apostasy in the kingdom of the spirits.... They will still continue to exist for eternities; time and again new creations will arise in order to enable the once fallen spirits to return to God. Eternities will pass by until the work of return is accomplished, until even the last hardened spiritual being will be dissolved and able to start on the path of return.... However, sooner or later all these creations will have spiritualised themselves, sooner or later there will be only one 'spiritual world' again where all spirits will work in the same will as God's will and be incomparably happy.... sooner or later God will have achieved the goal of not merely being surrounded by 'living creations' but by 'children' to whom He can provide the greatest beatitudes, because His infinite love urges Him towards constant happiness and will not let Him rest until He has reached His goal....

Amen

Translator

Cauza originii creației....

Ceea ce a avut loc în împărăția spiritelor a fost cauza apariției creației, a întregului univers cu toate creațiile sale de natură spirituală și materială. Înainte de apariția acestor creații exista doar împărăția spirituală, era o lume de o fericire incomensurabilă în care ființele spirituale se bucurau de existența lor și puteau crea în posesia forței și a luminii, conform destinului lor. Iar această "creație" consta din nou în creații spirituale, în cunoașterea gândurilor și ideilor care curgeau către aceste ființe de la Dumnezeu și pe care ele le executau apoi într-o fericire incomensurabilă, deoarece aveau la dispoziție forța necesară pentru a face acest lucru și puteau, de asemenea, să-și folosească voinäa în mod liber. Iar starea de beatitudine a ființelor spirituale nu trebuia să se schimbe niciodată, ele nu trebuiau să se teamă de o limitare a puterii lor și nici de o reducere a luminii, atâta timp cât dragostea lor pentru Dumnezeul și Creatorul lor rămânea neschimbată și erau pătrunse de lumina divină a iubirii de la El.... Dar apoi a apărut starea în care o nouă viziune s-a deschis ființelor, în care din partea purtătorului de lumină Lucifer.... prima ființă creată...., Eterna Divinitate, pentru că nu era vizibilă, le-a fost prezentată ca îndoielnică.... în care el se prezenta ca fiind cel de la care proveneau toate ființele spirituale și care acum cerea și recunoașterea lor ca Dumnezeu și Creator.... Acum ființele erau prinse într-un conflict, căci iubirea lor era îndreptată spre Cel care le crease.... dar portretul lui Lucifer le încurca, ba chiar li se părea mai credibil, căci Lucifer strălucea în lumină și splendoare și nici nu puteau să vadă o ființă care să stea deasupra lui.... Doar lumina cunoașterii mai era încă în ei, potrivit căreia s-au îndoit și ei de reprezentarea lui Lucifer. Dar acum momentele de lumină au început să alterneze cu o tulburare liniștită, și cu cât ființa se abandona mai mult celei din urmă, cu atât mai lungi deveneau fazele de gândire întunecată, sau altfel: Gândurile se limpezeau și ființa își recunoștea cu cea mai mare ușurință adevărata origine. Iar Lucifer nu a mai fost în stare să tulbure cunoașterea acesteia..... Dar primii au ajuns curând sub controlul său și i s-au alăturat și au văzut în el pe Dumnezeul și Creatorul lor, pentru că s-au împotrivit momentelor pline de lumină care au apărut în repetate rânduri și în ei înainte de a avea loc căderea finală în abis. Puterea nedisimulată a lui Lucifer de la început a chemat la existență o armată nenumărată de ființe spirituale dintre cele mai fericite, iar din această abundență de creații ale sale a crescut în el o falsă conștiință de sine.... El nu mai vedea sursa din care își luase acea putere, ci vedea doar "dovezile" puterii care se revărsase prin el, iar pe acestea dorea să le posede doar el, doar pentru el însuși, deși știa că ele aparțineau și Celui din a Cărui putere îi era permis să le extragă.... Cu toate acestea, el nu voia doar să le posede, ci și să întunece lumina din aceste ființe care le dezvăluia cel mai clar originea.... Și astfel a reușit să cufunde ființele într-o discordie care, însă, le-a diminuat și fericirea și le-a inhibat activitatea creatoare.... până când, în cele din urmă, au decis în favoarea stăpânului lor și astfel atât ființele, cât și purtătorul de lumină și-au pierdut puterea și lumina și au căzut în întuneric.... Iar acest proces spiritual, care vă poate fi explicat vouă, oamenilor, doar în linii mari, a fost cauza apariției nesfârșitelor creații de natură spirituală și materială.... (3.7.1958) Aceste creații sunt doar lucruri spirituale transformate, apostate.... Prin această apostazie față de Dumnezeu, adică îndepărtarea nesfârșită de El, ea devenit tot mai dură în substanța sa cu cât cădea mai mult. Acest lucru trebuie înțeles în așa fel încât forța spirituală venită de la Dumnezeu, care o împinge la o activitate din ce în ce mai vie, nu a mai putut atinge această substanță spirituală, deoarece ea însăși i se împotrivea; și astfel activitatea a încetat, mobilitatea, viața, s-a încremenit.... și ceea ce a rămas a fost o substanță complet împietrită, deși inițial emana forță de la Dumnezeu, totuși devenise complet ineficientă.... Cu toate acestea, iubirea și înțelepciunea lui Dumnezeu intenționase inițial un alt scop pentru ființele spirituale: O activitate neîncetată conform voinței Sale, care, însă, trebuia să fie în același timp și voința ființei. Ființele spirituale au acționat contrar scopului lor, au vrut să își folosească puterea într-o voință nelegiuită, dar nu mai puteau face acest lucru, deoarece se lipsiseră de puterea lor prin apostazia lor. Acum, dragostea lui Dumnezeu a pus din nou stăpânire pe cele spirituale complet împietrite, care nu se mai recunoșteau pe ele însele, care erau doar un conglomerat de substanțe spirituale opuse lui Dumnezeu. Puterea iubirii Sale a îndepărtat aceste substanțe și a lăsat să se nască din ele cele mai versatile lucrări ale creației..... Astfel, El a remodelat, ca să zicem așa, forța emanată cândva de El, a dat fiecărei lucrări individuale de creație scopul său, care acum se împlinea și în legea constrângerii, astfel încât substanța spirituală dizolvată era acum forțată să intre în activitate, dar fără conștiința egoului pe care o posedase anterior ca ființă spirituală. Prin urmare, creațiile nu sunt, în esență, nimic altceva decât ceea ce a provenit inițial de la Dumnezeu ca ființă, doar că într-o stare complet schimbată în ceea ce privește perfecțiunea sa.... Căci toate creațiile sunt sau conțin doar substanțe spirituale imperfecte care se află pe calea întoarcerii la Dumnezeu. Ființele spirituale perfecte nu au avut nevoie de creații materiale, ci doar și-au scos din ele însele ideile și gândurile, dar acestea erau din nou doar produse spirituale ale voinței și gândirii lor și ale forței lor nelimitate. Era o lume în care se mișca doar perfecțiunea. Nu existau defecte, limitări și neajunsuri în ea..... Pentru că acestea au apărut doar atunci când universul a fost umplut cu ființe de tip Dumnezeu-apostat.... ca niște învelișuri spirituale imperfecte necesare în care acesta era obligat să funcționeze. Oriunde există forme, spiritele imperfecte sunt și ele legate în ele, și cu cât aceste forme sunt mai solide, cu atât mai împietrit și mai opus lui Dumnezeu este spiritualul legat în ele. Dar chiar și forma însăși.... materia.... este formată din astfel de substanțe imperfecte care sunt ținute împreună doar de puterea iubirii lui Dumnezeu pentru a servi unui singur scop: Ca purtătoare de entități spirituale care să le ajute să se înalțe. Forța divină a iubirii învăluie toate aceste substanțe spirituale, dar nu le afectează neapărat în măsura în care rupe violent rezistența.... Lucrarea de creație trebuie cu siguranță să desfășoare o anumită activitate în conformitate cu voința lui Dumnezeu, dar substanța spirituală din ea nu este forțată să se întoarcă spre Dumnezeu. Și de aceea se poate întâmpla de asemenea ca ființa spirituală, care aparține unei ființe primordiale, să parcurgă întregul parcurs prin lucrările creației până la ultima întrupare ca ființă umană și totuși să nu fi renunțat încă la rezistența față de Dumnezeu, deoarece acest lucru trebuie realizat prin voința sa liberă, care poate la fel de bine să se întoarcă din nou către stăpânul întunericului. Dar activitatea constantă în legea constrângerii aduce de obicei o slăbire a rezistenței împotriva lui Dumnezeu, deoarece ființa simte deja o anumită bunăstare cu cea mai mică activitate proprie, deoarece o expresie a forței corespunde ființei sale primordiale. Nenumăratele lumi înstelate, toate creațiile din ele, sunt rezultatul acelei foste apostazii în împărăția spiritelor. Ele vor exista încă pentru eternități, noi creații vor apărea mereu pentru a permite calea de întoarcere la Dumnezeu pentru toți cei care au căzut cândva. Vor trece veacuri până când lucrarea de întoarcere va fi îndeplinită, până când chiar și ultima substanță spirituală împietrită va fi dizolvată și va putea porni pe calea întoarcerii.... Dar într-o zi toate aceste creații se vor fi spiritualizat, într-o zi va exista din nou o singură "lume spirituală", unde toate ființele spirituale vor fi active în aceeași voință cu Dumnezeu și incomparabil de fericite.... Într-o zi, Dumnezeu va fi atins scopul de a avea în jurul său nu doar "creaturi", ci și "copii", cărora le poate pregăti cele mai înalte fericiri, deoarece iubirea sa infinită îl îndeamnă la o fericire constantă și nu-l va lăsa să se odihnească până când nu-și va atinge scopul....

Amin

Translator