Compare proclamation with translation
God evaluates only the will.... innermost feeling....
You humans determine the direction of the will yourselves, because your innermost thinking and wanting cannot be forcibly influenced from any side, even if you are forced to keep your thinking and wanting secret. And likewise you can be pointed out from the outside by good teachings to what you should do to live right before God.... the commandments of love can be brought to you, which are to cause you to this right walk before God.... But now again your innermost thinking and willing is decisive, although you also do justice to this love doctrine outwardly.... Because only that will is evaluated, which you humans are to judge right. And so you can seemingly perform good works, but which lack the inner love urge, and then they are worthless before God.... But you can also be prevented from working in love by external circumstances, and yet your thinking and wanting can apply to this working in love.... And then God will again only look at and evaluate this good will, which you have directed right in all freedom. The inner urge to want to help proves this right will, which however is missing in all those who are still bound by God's opponent. But since in earthly life it is about the change of your will, which originally turned to the opponent, the motive of every action of men is of greatest importance, which direction of will it proves. For a good will and thinking from within is already the passed test of will, the will has turned away from the opponent and towards God again.... If God is acknowledged, this is not yet proof that the heart thinks as the mouth speaks. But the will turned towards God cannot help but also strive for a life in divine order, and there fore man will also feel the inner urge to love, and what he now does will be founded in this urge to love. And if man is prevented from carrying out his will, then this will will nevertheless always remain turned towards God, and he will be justified by this will before God. Therefore, the will of man should be influenced in the most favorable way by good teachings, by proclaiming the gospel, so that man knows about the will of God, to which his will should now conform.... But the determining factor is now only the attitude of man, the evaluation of the teachings and therefore the action according to these teachings, which always demand only love for God and for fellow men. And these deeds must be done out of inner drive.... Then the will has been directed in the right direction, but not in compulsion.... And so also deeds of love, which are demanded by pressure or promises, can be completely worthless, if the inner will to love is missing, so not the deed itself, but the will is decisive for the passing of the test of will of man on earth. What goes on inside a person is decisive, and only God Himself can judge that, to Whom all thoughts, all stirrings of the human heart are known.... But therefore this will turned towards God is also the surest guarantee for man that he himself will be seized by God, who will never ever hand him over to His adversary.... And even if he is often still in danger because the opponent does not want to give him up.... God holds him, and He also reveals Himself to him, so that man always professes God more and he strives for Him as his highest aim....
Amen
Translator
Dumnezeu nu prețuiește decât voința.... Senzația lăuntrică....
Voi, oamenii, stabiliți singuri direcția voinței voastre, căci gândurile și voința voastră lăuntrică nu pot fi influențate cu forța din nicio parte, chiar dacă sunteți obligați să vă păstrați gândurile și voința în secret. Și, de asemenea, puteți fi instruiți din exterior, prin învățături bune, cu privire la ceea ce trebuie să faceți pentru a trăi corect în fața lui Dumnezeu.... Puteți fi puși la curent cu poruncile iubirii, care au menirea de a vă motiva să trăiți corect înaintea lui Dumnezeu.... Dar acum, din nou, gândurile și intențiile voastre cele mai intime sunt decisive, chiar dacă trăiți această învățătură a iubirii și în exterior.... Căci este evaluată doar acea voință pe care voi, oamenii, ar trebui să o judecați corect. Și astfel, puteți face aparent fapte bune care, totuși, nu au impulsul interior de a iubi, și atunci ele nu au valoare în fața lui Dumnezeu.... Dar puteți fi, de asemenea, împiedicați să lucrați cu iubire din cauza unor circumstanțe exterioare și totuși gândurile și intențiile voastre pot fi îndreptate spre această lucrare cu iubire.... Și atunci, din nou, Dumnezeu va privi și va prețui doar această bunăvoință pe care ați îndreptat-o corect în toată libertatea. Nevoia interioară de a dori să ajutați dovedește această voință dreaptă care, totuși, lipsește tuturor celor care sunt încă ținuți captivi de adversarul lui Dumnezeu. Dar cum în viața pământească este vorba de schimbarea voinței voastre, care inițial s-a îndreptat spre adversar, motivul fiecărei acțiuni umane este de cea mai mare importanță, ce direcție a voinței dovedește. Căci cu o voință bună și o gândire din interior este deja trecut testul voinței, voința s-a îndepărtat de la adversar și s-a întors din nou spre Dumnezeu.... Dacă Dumnezeu este recunoscut, aceasta nu este încă o dovadă că inima gândește așa cum vorbește gura. Dar voința întoarsă spre Dumnezeu nu poate să nu tindă și ea spre o viață în ordine divină, și astfel ființa umană va simți și ea îndemnul interior de a iubi, iar ceea ce face acum se va baza pe acest îndemn de a iubi. Și dacă ființa umană este împiedicată să-și îndeplinească voința, această voință va rămâne totuși mereu îndreptată spre Dumnezeu, iar prin această voință va fi justificată în fața lui Dumnezeu. De aceea, voința ființei umane trebuie influențată în modul cel mai favorabil prin învățături bune, prin vestirea Evangheliei, astfel încât ființa umană să cunoască voința lui Dumnezeu, la care voința sa trebuie să se conformeze acum..... Dar atitudinea ființei umane, evaluarea învățăturilor și, prin urmare, acțiunile sale în conformitate cu aceste învățături, care cer întotdeauna doar iubirea față de Dumnezeu și față de semenii săi, sunt decisive. Iar aceste fapte trebuie să fie făcute din unitate interioară..... Atunci voința a fost dirijată în direcția corectă, dar nu în constrângere.... Și astfel, faptele de iubire care sunt cerute prin presiuni sau promisiuni pot fi și ele complet lipsite de valoare, dacă lipsește voința interioară de a iubi, astfel că nu fapta în sine, ci voința este decisivă pentru ca ființa umană să treacă testul voinței pe Pământ. Ceea ce se întâmplă în interiorul unei persoane este decisiv și numai Dumnezeu Însuși poate judeca acest lucru, căruia Îi sunt cunoscute toate gândurile, toate impulsurile inimii umane.... Dar, prin urmare, această voință întoarsă spre Dumnezeu este și cea mai sigură garanție a ființei umane că va fi prinsă de Dumnezeu Însuși, Care nu o va preda niciodată adversarului Său.... Și chiar dacă de multe ori ea este încă în pericol, pentru că adversarul nu vrea să o predea.... Dumnezeu o ține în brațe și, de asemenea, i se descoperă pe Sine Însuși, astfel încât ființa umană Îl mărturisește mereu mai mult pe Dumnezeu și tinde spre El ca scop suprem....
Amin
Translator