Without God's assistance no human being will reach his aim, for he lacks will and strength when he enters this earth as a human being. His earthly life can indeed appear successful but physical well-being is not the human being's aim which he should strive for and achieve. It is the soul's progress, its maturing, for the purpose of which the human being was allowed to embody himself on earth, and for this development of the soul the human being needs God's assistance. He needs an influx of strength from God, he needs spiritual goods which only God Himself can offer him.... But His bestowals of grace require the willingness to make use of them.... they require a will turned towards God, thus an open heart. Now every person, regardless of his earthly situation, can comply with this requirement which secures him an abundant measure of grace, and thus every person can help his soul to mature, he can reach the aim which is set for him, yet it is his free will. And therefore, again, there are not many people who achieve their purpose of earthly life, because the human being pays less attention to his soul than to his body and turns his eyes to the world and does not remember his God and creator. However, he cannot be compelled to think differently, only God can constantly be brought to his remembrance and his connection with his creator of eternity be mentioned. Because God cannot be bypassed if the aim is to be achieved, He must also constantly be presented to people.... Again and again people's thoughts must be directed to the one to Whom they owe their existence, and again and again their attention must be drawn to the fact that they are dependent on a power and that they should make this power inclined towards them by fulfilling God's will and thus by establishing contact with Him.... Faith in God is the first thing if their earthly existence is not to remain idle.... All people are indeed informed of the fact that there is one Who determines everything, Who directs everything according to His will.... But only a few seek to acquire the inner conviction of what is imparted to them about it, only a few people allow the learned faith to come alive in them.... But only living faith also establishes a connection between the human being and God which then will certainly result in the influx of grace which guarantees the attainment of the aim. As long as the human being lacks a living faith in a God and creator, his will and thinking will not be turned towards this God and he will also be powerless to help his soul ascend. He will just as little believe in his soul and his actual earthly task, he will only look at his earthly life purely earthly and all striving will only apply to physical well-being.... Unbelief is the worst evil, it is the greatest obstacle to reach the aim on earth, it is the adversary's best weapon of God, for he has the unbeliever completely under his control. But even the unbeliever has been endowed with the gift of intellect, and he need only develop a strong desire for truth within himself despite his unbelief, then his intellect can occupy itself with thoughts which can also cause his unbelief to waver. For his unbelief can be the result of wrong teachings, and such unbelief can also be shaken by truthful teachings which cause the human being to reflect. Faith in God is indispensable if earthly life is not to have been lived in vain. But it can also be gained with good will.... But if a person is completely under the adversary's control he lacks this will, and then his soul can leave earthly life in the same state as it entered it, and then it can also take an infinitely long time in the kingdom of the beyond until its will changes and it acknowledges a lord above it.... Yet God must be acknowledged by every soul which once wants to reach its aim....
Amen
TranslatorNici o ființă umană nu-și atinge țelul fără ajutorul lui Dumnezeu, deoarece îi lipsesc voința și puterea atunci când intră pe acest Pământ ca ființă umană. Viața sa pământească poate într-adevăr să pară reușită, dar o bunăstare fizică nu este scopul ființei umane pentru care ar trebui să se străduiască și pe care ar trebui să-l atingă. Este vorba de progresul sufletului, de maturizarea sa, în scopul căruia ființei umane i s-a permis să se întrupeze pe Pământ, iar pentru această dezvoltare a sufletului, ființa umană are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Ea are nevoie de un influx de putere de la Dumnezeu, are nevoie de bunuri spirituale pe care numai Dumnezeu Însuși i le poate oferi.... Dar dăruirea harului Său necesită voința de a se folosi de ele.... ele necesită o voință îndreptată spre Dumnezeu, deci o inimă deschisă. Or, fiecare persoană, indiferent de situația sa pământească, poate să îndeplinească această cerință care îi asigură o măsură abundentă de har și astfel fiecare persoană își poate ajuta sufletul să se maturizeze, poate ajunge la scopul care i-a fost fixat, însă este vorba de voința sa liberă. Și de aceea, din nou, nu sunt mulți oameni care își ating scopul vieții pământești, deoarece ființa umană acordă mai puțină atenție sufletului său decât trupului său și își îndreaptă privirea spre lume și nu-și amintește de Dumnezeul și Creatorul său. Cu toate acestea, el nu poate fi obligat să gândească altfel, doar Dumnezeu poate fi adus constant în memoria sa și poate fi menționată legătura sa cu Creatorul său din veșnicie. Pentru că Dumnezeu nu poate fi ocolit dacă se dorește atingerea scopului, El trebuie, de asemenea, să fie prezentat în mod constant oamenilor..... În mod repetat, gândurile oamenilor trebuie să fie îndreptate spre Cel Căruia îi datorează existența lor și, de fiecare dată, trebuie să li se atragă atenția asupra faptului că sunt dependenți de o Putere și că trebuie să facă această Putere să se aplece spre ei prin împlinirea voinței lui Dumnezeu și, astfel, prin stabilirea unui contact cu El.... Credința în Dumnezeu este primul lucru pentru ca existența lor pământească să nu rămână inactivă.... Toți oamenii sunt într-adevăr informați de faptul că există Unul care determină totul, care dirijează totul conform voinței Sale.... Dar foarte puțini sunt cei care caută să dobândească convingerea interioară a ceea ce li se transmite despre aceasta, numai câțiva oameni permit credinței învățate să prindă viață în ei.... Dar numai credința vie stabilește de asemenea o legătură între ființa umană și Dumnezeu, care apoi va avea ca rezultat sigur influxul de har care garantează atingerea scopului. Atâta timp cât ființei umane îi lipsește credința vie într-un Dumnezeu și Creator, voința și gândirea sa nu vor fi îndreptate spre acest Dumnezeu și, de asemenea, va fi neputincioasă pentru a-și ajuta sufletul să se înalțe. La fel de puțin va crede în sufletul său și în sarcina sa pământească reală, își va vedea viața pământească doar pur pământească și toate eforturile se vor aplica doar la bunăstarea fizică.... Necredința este cel mai mare rău, este cel mai mare obstacol în calea atingerii țelului pe Pământ, este cea mai bună armă a adversarului lui Dumnezeu, căci îl are pe necredincios complet sub controlul său. Dar chiar și necredinciosul a fost înzestrat cu darul intelectului și trebuie doar să dezvolte în sine o dorință puternică pentru adevăr, în ciuda necredinței sale, apoi intelectul său se poate ocupa cu gânduri care pot face ca și necredința sa să se clatine. Căci necredința sa poate fi rezultatul unor învățături greșite, iar o astfel de necredință poate fi zdruncinată și de învățături adevărate care îl determină pe om să reflecteze. Credința în Dumnezeu este indispensabilă pentru ca viața pământească să nu fi fost trăită în zadar. Dar ea poate fi dobândită și cu bunăvoință.... Dar dacă o persoană se află complet sub controlul adversarului, îi lipsește această voință, și atunci sufletul său poate părăsi viața pământească în aceeași stare în care a intrat în ea, și atunci poate dura de asemenea un timp infinit de lung în împărăția de dincolo până când voința sa se va schimba și va recunoaște un Domn peste sine.... Dar Dumnezeu trebuie să fie recunoscut de fiecare suflet care vrea o dată să-și atingă scopul....
Amin
Translator