• Back

Visible creation realm of the adversary of God, but who has no power over it....

Although everything visible testifies to God's strength and the creator's will, creation is nevertheless part of His adversary, for its substances are spiritual substances which are permeated by His will and which have therefore positioned themselves against God. And thus all visible creation has to be counted as part of His kingdom, only the human being, although also a material creation, can already escape from His kingdom during his earthly life, even though his body is still earthbound and not yet completely free from impulses of will which reveal His influence. The human being's soul, however, can already have completely fled his world and dwell in the kingdom which is its actual home, where only God's strength and will is active and where therefore no earthly creations exist which contain God-opposing will. Yet God's adversary does not have power over the visible creations on earth, although it is his kingdom.... They are substances related to him of which creation is composed, yet they are completely inaccessible to his influence because God's will alone governs this creation. And therefore the spiritual substance bound in creation can continue its spiritual ascent unhindered once it has begun, it will in no way be able to be disturbed in its course of development by God's adversary, for he has not the slightest power over the visible works of creation. But for this reason he constantly seeks to influence the human being's will, because he is allowed to influence it and now seeks to make extensive use of his power.... His striving now goes towards influencing the human will such that he makes the destruction of creations of all kinds his aim.... And since this is usually the result of an unloving way of life, he will first try to kill love in the human being and awaken in him the inclination towards the world which drives him to obtain pleasures at the expense of his fellow human beings. As soon as a person allows himself to be carried away by unkind actions, he has placed himself under the control of God's adversary, and his thoughts and actions are contrary to God. And then he will open himself more and more to that influence and be a willing servant to it on earth. The material world is his kingdom, i.e., banished in it is the spiritual, which still carries its will within itself, thus is contrary to God, but which nevertheless strives upwards in the law of compulsion. He now seeks to liberate this spiritual so that it returns to him again and helps to increase his power. And therefore he seeks to incite man to destroy works of creation for reasons of unkindness. For the destruction of matter can also take place in an orderly way and correspond to God's will if love is the driving force of all human activity and the destruction of matter only has the purpose to let new works come into being which are useful and can therefore be counted as works of love. Then the spiritual in matter is only helped to further ascent according to God's will. And then also the time has expired, which is set for the spiritual in every form; while the adversary of God seeks to prematurely abort this development and he needs the will of man for this, because he himself has no power over that which is created out of God's will and His power, which serves for the ascent development of the spiritual which once fell away from Him. But only unkind action towards the neighbour leads to the destruction of matter in his sense, and thus God's adversary has twofold plans which he seeks to carry out.... to liberate the spiritual and to prevent its ascent development and at the same time also to win over the human being himself, by the latter's willfulness destroying his entire development beforehand and in the last stage he again becomes in bondage to the one who is the cause of his imperfect state and who seeks to channel all strength out of God to himself in order to increase his power. But the human being himself can, in free will, destroy these plans of his if he, through loving activity, places himself into a state of perfection and thus completely liberates himself from the power of his former seducer and at the same time also contributes to the redemption of the spiritual under him, if he, in serving neighbourly love, reshapes matter into useful things by seeking to protect matter from wanton destruction and always gives it the opportunity to fulfil its purpose, i.e. to serve people, animals or other works of God's creation according to their form. Nothing is without meaning and purpose, and every work of God's creation is based on a wise purpose; and therefore the human being should also allow love and wisdom to apply in his activity.... only such creations shall come into being under his hand which benefit the neighbour, and he shall only offer his helping hand for the destruction of other works of creation, originating from God's or human hands, if the new form guarantees further development for the spiritual substance bound in matter. Wanton destructions of all kinds release an unspeakable number of spiritual entities which, depending on their maturity or God-resistance, have to take revenge or endure torments until they are formed anew and can continue their interrupted development. However, these entities, which have become free against their will, often express themselves in a way which annoys people, although they are not physically noticeable they nevertheless have an effect on the human being's soul, directing it excessively towards matter and thus triggering urges and desires in it which are extremely detrimental to its ascent development and make the enemy of souls rejoice at his success. For he does not let up in the battle for human souls and approaches them with all temptations.... Yet love sets the human being free, and anyone who lives in love will no longer desire matter either; he will be restlessly active and contribute towards its redemption through his activity, and the tempter will never be victorious over him....

Amen

Creația vizibilă tărâmul adversarului lui Dumnezeu, dar care nu are nicio putere asupra ei....

Deși tot ceea ce este vizibil mărturisește puterea lui Dumnezeu și voința Creatorului, creația face totuși parte din împărăția adversarului Lui, deoarece substanțele sale sunt cele spirituale pătrunse de voința sa, care s-a pus deci împotriva lui Dumnezeu. Și astfel, toată creația vizibilă trebuie socotită ca făcând parte din împărăția sa, doar ființa umană, deși este și ea o creație materială, poate scăpa deja de împărăția sa în timpul vieții sale pământești, chiar dacă trupul său este încă legat de Pământ și nu este încă complet liber de impulsurile voinței care dezvăluie influența sa. Sufletul ființei umane, însă, poate deja să fi scăpat complet din lumea sa și să locuiască în împărăția care este adevărata sa casă, unde numai puterea și voința lui Dumnezeu sunt active și unde, prin urmare, nu există creații pământești care să conțină voința opusă lui Dumnezeu. Cu toate acestea, adversarul lui Dumnezeu nu are putere asupra creațiilor vizibile de pe Pământ, deși este împărăția lui..... Ele sunt substanțe înrudite lui din care este compusă creația, dar complet inaccesibile influenței sale, deoarece numai voința lui Dumnezeu guvernează această creație. Și, prin urmare, substanța spirituală legată în creație își poate continua nestingherită ascensiunea spirituală odată ce a început-o, ea nu va putea fi în niciun fel perturbată în cursul dezvoltării sale de către adversarul lui Dumnezeu, deoarece acesta nu are nici cea mai mică putere asupra lucrărilor vizibile ale creației. Din acest motiv, totuși, el încearcă în mod constant să influențeze voința ființei umane, deoarece îi este permis să o influențeze și acum caută să se folosească pe scară largă de puterea sa..... Eforturile sale se îndreaptă acum spre influențarea voinței umane, astfel încât face din distrugerea creațiilor de orice fel scopul său.... Și cum acesta este de obicei rezultatul unui mod de viață lipsit de iubire, el va încerca mai întâi să ucidă dragostea în ființa umană și să trezească în ea înclinația către lume care o împinge să obțină plăcere pe seama semenilor săi. De îndată ce o persoană se lasă purtată de acțiuni neprietenoase, ea s-a pus sub controlul adversarului lui Dumnezeu, iar gândurile și acțiunile sale sunt contrare lui Dumnezeu. Și atunci el se va deschide tot mai mult acestei influențe și îi va fi un servitor voluntar pe Pământ. Lumea materială este împărăția lui, adică spiritualul este alungat în ea, care își poartă încă voința în sine, deci este contrar lui Dumnezeu, dar care totuși se străduiește să urce în sus în legea constrângerii. El caută acum să elibereze acest spiritual pentru ca el să se întoarcă din nou la el și să contribuie la creșterea puterii sale. Și de aceea el caută să îl incite pe om să distrugă operele creației din motive de răutate. Căci și distrugerea materiei poate avea loc în mod ordonat și poate corespunde voinței lui Dumnezeu, dacă iubirea este forța motrice a întregii activități umane, iar distrugerea materiei are ca scop doar să lase să ia naștere noi opere care să fie de folos și care, prin urmare, pot fi socotite ca opere de iubire. Atunci, spiritualul din materie este doar ajutat să se înalțe în continuare, conform voinței lui Dumnezeu. Și atunci a expirat și timpul stabilit pentru spiritualul în orice formă, în timp ce adversarul lui Dumnezeu caută să întrerupă prematur această dezvoltare și pentru aceasta are nevoie de voința omului, deoarece el însuși nu are nicio putere asupra a ceea ce este creat din voința lui Dumnezeu și din puterea Sa, care servește la dezvoltarea ascendentă a spiritualului care odată s-a îndepărtat de El. Dar numai o acțiune lipsită de iubire față de aproapele duce la distrugerea materiei în interesul lui și astfel adversarul lui Dumnezeu are două planuri pe care încearcă să le realizeze.... pentru a elibera spiritualul și a împiedica dezvoltarea sa ascendentă și în același timp și pentru a câștiga pe omul însuși, prin voința acestuia din urmă distrugându-i dinainte întreaga dezvoltare, iar în ultima etapă el devine din nou sclavul celui care este cauza stării sale imperfecte și care caută să canalizeze toată puterea dinspre Dumnezeu spre el însuși, pentru a-și spori puterea. Dar omul însuși poate, prin voința sa liberă, să distrugă aceste planuri ale sale, dacă, prin activitate iubitoare, se plasează pe sine într-o stare de perfecțiune și astfel se eliberează complet de puterea fostului său seducător și în același timp contribuie și la răscumpărarea spiritualului de la el, dacă, în slujba iubirii aproapelui, remodelează materia în lucruri folositoare, căutând să protejeze materia de distrugerea răuvoitoare și oferindu-i întotdeauna posibilitatea de a-și îndeplini scopul, adică de a sluji oamenilor, animalelor sau altor lucrări ale creației lui Dumnezeu, potrivit formei lor. Nimic nu este lipsit de sens și de scop, iar fiecare lucrare a creației lui Dumnezeu se bazează pe un scop înțelept; și, prin urmare, ființa umană ar trebui să permită, de asemenea, ca dragostea și înțelepciunea să se aplice în activitatea sa.... Sub mâna sa vor lua ființă numai acele creații care aduc beneficii aproapelui, iar el își va oferi mâna de ajutor pentru distrugerea altor opere ale creației, provenite din mâinile lui Dumnezeu sau ale oamenilor, numai dacă noua formă garantează o dezvoltare ulterioară pentru substanța spirituală legată în materie. Distrugerile răuvoitoare de orice fel eliberează un număr de nedescris de entități spirituale care, în funcție de maturitatea lor sau de rezistența lor față de Dumnezeu, trebuie să se răzbune sau să îndure chinuri până când vor fi remodelate din nou și își vor putea continua dezvoltarea întreruptă. Totuși, aceste entități, devenite libere împotriva voinței lor, se exprimă adesea într-un mod care îi deranjează pe oameni, deși nu se observă fizic, ele au totuși un efect asupra sufletului ființei umane, îndreptându-l în mod excesiv spre materie și declanșând astfel în el impulsuri și dorințe extrem de dăunătoare pentru dezvoltarea sa ascendentă și care îl fac pe dușmanul sufletelor să se bucure de succesul său. Căci el nu se lasă înfrânt în lupta pentru sufletele umane și le abordează cu toate tentațiile.... Dar iubirea îl eliberează pe om și oricine trăiește în iubire nu va mai dori nici materia; va fi activ fără încetare și va contribui prin activitatea sa la răscumpărarea lui, iar ispititorul nu va fi niciodată biruitor asupra lui....

Amin