• Zurück

Karfreitag....

Die Last der Sünde, die Ich auf Meine Schultern genommen habe, war unermeßlich schwer und konnte nur durch ein ebenso großes Sühneopfer getilgt werden, wie für Mich der Kreuzgang und das überaus schmerzvolle Leiden und Sterben am Kreuz gewesen ist. Denn dieses war überaus qualvoll.... Ihr Menschen seid nicht fähig, das Maß von Leiden nur annähernd euch auszudenken, denn Ich fühlte Mich von der Gotteskraft verlassen, Ich.... Der Ich stets mit dem Vater verbunden war.... mußte allein den Weg zurücklegen, der Mir Ewigkeiten dünkte, den Ich aber dennoch auf Mich nahm in grenzenloser Liebe, weil Mich die Menschheit erbarmte und Ich es wußte, daß nur dieses Opfer Meiner Selbst den Menschen Erlösung bringen konnte.... Und immer wieder mußte Ich die Grausamkeiten der Henkersknechte erfahren, und die ganze höllische Welt beteiligte sich daran. Doch Ich durfte Mich nicht wehren, indem Ich die in Mir wohnende Gotteskraft zur Anwendung brachte, denn es mußte dieses Erlösungswerk ein Werk des freien Willens sein, weshalb Ich als "nur Mensch" diesen Leidensweg gegangen bin, immer nur darum betend, daß Ich ihn auch zu Ende führen konnte, daß Ich nicht zuvor versagte, daß Ich auch den Kreuzestod noch überstehen durfte, der erst das Erlösungswerk zum Abschluß brachte. Was Ich an Qualen und Demütigungen habe erleben müssen, das werdet ihr erst im jenseitigen Reich in seinem Umfang ermessen können, wenn ihr Meinen Kreuzestod werdet schauen können. Doch für die Zeit eures Menschseins fehlen euch alle Begriffe für Meine Qualen, denn ihr selbst hättet schon bei einem geringeren Maß das Leben verloren, doch Mein Wille, euch zu erlösen, war so stark, daß er Mir die Kraft gab, alle Leiden bis zum äußersten zu durchkosten.... daß Ich auch den Kreuzestod bewußt ertragen habe und noch für Meine Peiniger beten konnte: "Vater, vergib ihnen, denn sie wissen nicht, was sie tun.".... Sie wußten es nicht, daß sie in Mir den Vater Selbst ans Kreuz schlugen, Der die Menschen erlösen wollte von aller Sünde.... Doch Ich wußte es, daß Er Sich nur von Mir zurückgezogen hatte, um keinen Zwang auszuüben auf Mich als Mensch, weil nur der Mensch Jesus leiden konnte und dieses Leiden den Vater versöhnte. Daher sprach Ich die Worte aus: "Es ist vollbracht....", um damit zu sagen, daß es ein seit Ewigkeit vorbestimmter Akt gewesen ist, der nun zur Ausführung gekommen war. Doch die Auswirkung (Ausführung) dessen erstreckte sich über die Vergangenheit, die Gegenwart und die Zukunft. Und es sind somit alle Wesen erlöst, die einst abfielen von Gott.... Den Kreuzestod des Menschen (Jesus) werdet ihr ewig (im Jenseits) erleben können und (aber) kein Mensch.... solange er auf Erden (lebt) weilt.... wird die entsetzlichen Qualen je ermessen können, denn dafür fehlt ihm das Verständnis. Denn Sein großes Leid (das große Leid des Menschen Jesus) bestand nicht nur in den körperlichen Qualen, die Ihm zugefügt wurden, sondern weit mehr hat Seine reine Seele gelitten, die aus dem Reiche des Lichtes zur Erde gestiegen ist (war), um dieses Erlösungswerkes willen.... Was es für eine reine Seele bedeutet, mitten im Pfuhl der Sünde zu sein.... was es für eine vollkommene Seele bedeutet, inmitten von unvollkommenen Geschöpfen zu weilen, das kann nur dann erfaßt werden, wenn die Seele selbst schon im Reiche des Lichtes weilt, dann aber wird sie auch die Tiefe der Liebe ermessen können, die Jesus bewogen hat, den sündigen Brüdern Hilfe zu leisten, und dann werden sie in Ehrfurcht erbeben und Lob und Dank singen Dem, Der die Welt erlöste von aller Sünde....

Amen

Vinerea Mare....

16 aprilie 1965: Cartea 94

Povara păcatului pe care am luat-o pe umerii Mei era nespus de grea și nu putea fi răscumpărată decât printr-un sacrificiu de ispășire la fel de mare, așa cum a fost pentru Mine calea crucii și suferința și moartea extrem de dureroasă de pe cruce. Căci aceasta a fost extrem de chinuitoare.... Voi, oamenii, sunteți incapabili să vă imaginați măcar măsura suferinței, căci M-am simțit abandonat de puterea lui Dumnezeu, Eu.... care am fost mereu unit cu Tatăl.... a trebuit să parcurg singur calea care Mi se părea veșnică, dar pe care am luat-o totuși asupra Mea într-o iubire nemărginită, pentru că Mi s-a făcut milă de omenire și am știut că numai această jertfă a Mea putea aduce mântuirea oamenilor.... Și de nenumărate ori a trebuit să experimentez cruzimea călăilor, iar întreaga lume infernală a luat parte la aceasta. Cu toate acestea, nu Mi s-a permis să Mă apăr folosindu-Mi forța divină inerentă, deoarece acest act de Mântuire trebuia să fie o lucrare a liberului arbitru, motiv pentru care am parcurs această cale a suferinței ca o "simplă ființă umană", rugându-Mă doar să pot să o duc la bun sfârșit, să nu eșuez primul, să Mi se permită să supraviețuiesc și morții pe cruce, care doar a dus la încheierea actului de Mântuire. Amploarea chinurilor și umilințelor pe care a trebuit să le trăiesc o veți putea măsura doar în Împărăția de dincolo, când veți putea vedea moartea Mea pe cruce. Cu toate acestea, pentru timpul existenței voastre umane, vă lipsește orice concept pentru chinurile Mele, căci voi înșivă v-ați fi pierdut deja viața într-o măsură mai mică, dar voința Mea de a vă răscumpăra a fost atât de puternică încât Mi-a dat puterea de a îndura toate suferințele până la extrem.... încât am îndurat în mod conștient și moartea pe cruce și am fost încă în stare să Mă rog pentru torționarii Mei: "Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac"...... Ei nu știau că în Mine L-au răstignit pe Însuși Tatăl, Care a vrut să-i răscumpere pe oameni de orice păcat.... Cu toate acestea, știam că El se retrăsese de la Mine doar pentru a nu exercita nicio constrângere asupra Mea ca ființă umană, pentru că doar ființa umană Iisus a putut suferi și această suferință l-a împăcat pe Tatăl. De aceea am rostit cuvintele "S-a isprăvit" pentru a spune că fusese un act predeterminat în mod etern care acum se împlinise. Dar efectul (execuția) lui s-a extins asupra trecutului, prezentului și viitorului. Și astfel sunt răscumpărate toate ființele care au căzut cândva de la Dumnezeu..... Veți putea trăi veșnic (în lumea de dincolo) moartea ființei umane (Iisus) pe cruce și (dar) nicio ființă umană.... atâta timp cât pășește (trăiește) pe Pământ.... nu va putea vreodată să măsoare chinul îngrozitor, pentru că îi lipsește înțelegerea pentru aceasta. Căci marea Sa suferință (marea suferință a omului Iisus) nu a constat numai în chinurile fizice care I-au fost aplicate, ci mult mai mult a suferit sufletul Său curat, care (se) coborâse din împărăția luminii pe Pământ pentru această lucrare de Mântuire.... Ce înseamnă pentru un suflet curat să se afle în mijlocul iazului păcatului.... ce înseamnă pentru un suflet perfect să locuiască în mijlocul unor creaturi imperfecte nu poate fi înțeles decât atunci când sufletul însuși locuiește deja în împărăția luminii, dar atunci va putea măsura și profunzimea iubirii care l-a determinat pe Iisus pentru a-i ajuta pe frații păcătoși, și atunci vor tremura de uimire și vor cânta laude și mulțumiri Celui care a răscumpărat lumea din tot păcatul....

Amin