• Zurück

Gott Selbst vollbrachte das Erlösungswerk....

Als Meine menschliche Hülle die Ewige Gottheit bergen sollte, war die Not auf Erden so groß geworden, daß nur Gott Selbst den Menschen Hilfe bringen konnte, und dies in der Weise, daß Er die Erde als Mensch betrat, um einen Kampf zu liefern gegen den (dem), der schuld war an dem elenden Zustand, in dem sich die Menschen befanden.... Und es mußte jener Mensch alle naturmäßigen Voraussetzungen haben, in Ihm mußte eine Seele von oben sich verkörpern, auf daß die ewige Gottheit in ihr einen Aufenthalt fand, ohne diesen Menschen mit Ihrer Licht- und Kraftfülle zu verzehren. Denn Sie mußte in einer Sphäre wirken, die Ihrem Urwesen entsprach, Sie konnte Sich nur in einem Gefäß aufhalten, das sündenlos war, das aber andererseits auch die Fähigkeit hatte, leiden zu können, weil es eine ungeheure Sündenschuld abzutragen galt, um die Menschheit zu erlösen. Und so vollbrachte Gott Selbst das Erlösungswerk, denn Er war die Liebe Selbst, Die Sich nun in Mir als der menschlichen Hülle barg und Ich also den schweren Kreuzweg ging, um Meinen gefallenen Brüdern zu helfen.... Es gab nur die eine Lösung, daß Sich ein Engelsgeist.... ein nicht gefallenes Wesen.... erbot, in einer menschlichen Hülle den Erdenweg zu gehen, daß dieser Engelsgeist ein Werk der größten Liebe vollbrachte, daß Er der Ewigen Liebe Raum bot, Die Ihn nun voll und ganz erfüllte, so daß die Liebe Selbst das Opfer brachte, daß die Liebe Selbst die unermeßliche Schuld auf Sich nahm, um der Gerechtigkeit Gottes die Sühne zu leisten, die nur Gott Selbst als die Ewige Liebe leisten konnte, weil sie sonst ewiglich nicht zu tilgen war von der sündigen Menschheit selbst. Ich habe also als Mensch einen Kampf geführt wider den, der euch gefangenhielt.... Ich habe diesen Kampf mit der Waffe der Liebe geführt, gegen die Mein Gegner machtlos ist.... Ich lehrte die Liebe, lebte den Menschen ein Liebeleben vor, bewies ihnen die Macht der Liebe und krönte dieses Werk mit Meinem Kreuzestod, den Ich unschuldig erlitten habe und unter entsetzlichen Schmerzen gestorben bin am Kreuz.... Ein solches Werk konnte nur die Liebe vollbringen, Die also in Mir war und Mir als Mensch die Kraft gab zu unermeßlichen Leiden, Ich aber litt für Meine gefallenen Brüder, Ich wollte ihnen das Lichtreich öffnen und auch denen Erlösung bringen von ihrer Schuld, die schon abgeschieden waren vor Meinem Kreuzestod. Denn ihnen allen war ein Tor verschlossen, das Ich erst öffnete durch Mein Erlösungswerk. Da Mich als Mensch aber die Liebe voll und ganz erfüllte, da Ich gewissermaßen Selbst zur Liebe geworden bin, also in Mir Selbst nur die Liebe war, so konnte Ich auch von Mir Selbst sagen, daß Gott in Mir war, daß Ich Selbst die Gottheit aufgenommen hatte und folglich ein jeder Mensch, der Mich sah, den Vater sehen mußte, denn Ich und der Vater ist eins geworden.... Er wurde Mensch, und Ich wurde Gott.... und werde das bleiben bis in alle Ewigkeit. Denn Gott ist die Liebe, und Diese erfüllte das Wesen des Menschen Jesus ganz und gar, und da Ich für die Menschen ein schaubarer Gott sein wollte, habe Ich Mir die Hülle des Menschen Jesus dazu erwählt, die sich von Mir ganz durchstrahlen ließ und Ich nun für eine jede Seele des Lichtes zu einem schaubaren Gott wurde in Ihm. Denn einstmals sind die Wesen von Mir abgefallen, weil sie Mich nicht zu schauen vermochten, Der Ich in Meiner Urkraft und Meinem Urlicht niemals geschaut werden konnte von den Wesen, die aus Mir hervorgegangen waren.... Aber Ich habe dem Verlangen Meiner Geschöpfe Rechnung getragen.... Ich bin in Jesus für euch zum schaubaren Gott geworden, Den ihr nun sehen könnet von Angesicht zu Angesicht....

Amen

Dumnezeu Însuși a săvârșit lucrarea de mântuire....

Atunci când acoperământul Meu uman trebuia să adăpostească Eterna Divinitate, greutățile de pe Pământ deveniseră atât de mari încât numai Dumnezeu Însuși putea aduce ajutor oamenilor, și aceasta în așa fel încât El a pășit pe Pământ ca ființă umană pentru a duce o luptă împotriva (celui) care era vinovat de starea mizerabilă în care se aflau oamenii.... Iar această ființă umană trebuia să aibă toate premisele firești, un suflet de Sus trebuia să se întrupeze în ea, astfel încât Dumnezeirea eternă să-și poată găsi o locuință în ea, fără a consuma această ființă umană cu abundența sa de lumină și putere. Pentru că trebuia să lucreze într-o sferă care să corespundă naturii sale fundamentale, ea nu putea să locuiască decât într-un vas fără de păcat, dar care, pe de altă parte, avea și capacitatea de a putea suferi, deoarece trebuia achitată o imensă vină a păcatului pentru a răscumpăra umanitatea. Și astfel, Dumnezeu Însuși a săvârșit actul de mântuire, căci El era Iubirea Însăși, Care acum se adăpostea în Mine ca înveliș uman și astfel am parcurs drumul dificil al crucii pentru a-i ajuta pe frații Mei căzuți.... Nu exista decât o singură soluție, aceea că un spirit angelic.... o ființă necăzută.... s-a oferit să parcurgă calea pământească într-un înveliș uman, că acest spirit angelic a săvârșit o lucrare de cea mai mare iubire, că a oferit spațiu Iubirii Eterne Care acum îl umplea complet, astfel încât Iubirea Însăși a făcut jertfa, că Iubirea Însăși a luat asupra Sa vina incomensurabilă pentru a face ispășirea dreptății lui Dumnezeu, pe care numai Dumnezeu Însuși ca Iubire Eternă o putea face, pentru că altfel nu putea fi răscumpărată veșnic de însăși umanitatea păcătoasă. Așadar, Eu, ca ființă umană, am purtat o luptă împotriva celui care vă ținea captivi.... Am purtat această luptă cu arma iubirii, împotriva căreia adversarul Meu este neputincios.... Am învățat iubirea, am trăit o viață de iubire pentru oameni, le-am dovedit puterea iubirii și am încununat această lucrare cu moartea Mea pe cruce, pe care am suferit-o în mod nevinovat și am murit pe cruce în dureri atroce.... O astfel de lucrare nu putea fi îndeplinită decât prin iubire, Care a fost astfel în Mine și care, ca ființă umană, Mi-a dat puterea de a îndura suferințe incomensurabile, dar am suferit pentru frații Mei căzuți, am vrut să deschid împărăția luminii pentru ei și, de asemenea, să aduc răscumpărarea din vina lor celor care plecaseră deja înainte de răstignirea Mea. Căci pentru toți aceștia era închisă o poartă pe care Eu am deschis-o doar prin actul Meu de mântuire. Dar, întrucât iubirea M-a umplut complet ca ființă umană, întrucât am devenit Eu Însumi iubire într-o anumită măsură, deci numai iubirea era în Mine Însumi, am putut spune despre Mine Însumi că Dumnezeu era în Mine, că Eu Însumi am primit dumnezeirea și, în consecință, fiecare persoană care Mă vedea trebuia să-L vadă pe Tatăl, căci Eu și Tatăl am devenit una.... El a devenit om și Eu am devenit Dumnezeu.... și așa va rămâne pentru eternitate. Căci Dumnezeu este iubire, iar aceasta a umplut complet ființa omului Iisus și, întrucât am vrut să fiu un Dumnezeu vizibil pentru oameni, am ales în acest scop învelișul omului Iisus, care s-a lăsat complet pătruns de Mine și am devenit acum un Dumnezeu vizibil în el pentru fiecare suflet de lumină. Căci odată ființele s-au îndepărtat de Mine pentru că nu au putut să Mă privească pe Mine, Care în puterea Mea elementară și în lumina Mea elementară nu puteam fi văzut niciodată de ființele care au ieșit din Mine.... Dar Eu am luat în considerare dorința creațiilor Mele vii.... Eu am devenit un Dumnezeu vizibil pentru voi în Iisus, pe Care acum Îl puteți vedea față în față....

Amin