• Zurück

Jesus lebte den Menschen das Leben vor....

Das Leben des Menschen Jesus auf Erden war ein unausgesetztes Dienen in Liebe, denn Er wollte den Menschen ein Beispiel geben von einem rechten Lebenswandel, um sie zu veranlassen, Ihm nachzufolgen und so also auch in den Segen der Auswirkung eines Liebelebens zu kommen.... Er Selbst war erfüllt von Liebe, denn Er brachte die Liebe mit aus dem Reiche des Lichtes, aus dem Seine Seele herabgestiegen war zur Erde.... Er war nicht mit der Ursünde belastet, die darin bestand, daß sich die Wesen gänzlich ihrer Liebe begaben, daß sie die Liebeanstrahlung ihres Vaters von Ewigkeit zurückwiesen.... Er war mit dem Vater aufs innigste verbunden, und also empfing Er auch unausgesetzt Seine Liebeanstrahlung und brachte die Liebe daher mit zur Erde.... Und kraft Seiner Liebe wußte Er auch, was Liebelosigkeit bedeutete für die Menschen.... Er wußte es, daß sie verfinsterten Geistes waren ohne Liebe und daß sie daher auch gänzlich dem verfallen waren, der bar jeglicher Liebe sie beherrschte und zu Gott-widrigem Handeln veranlaßte.... Und dieser großen Not der Menschen erbarmte Er Sich.... Er zog alle Menschen in Sein Liebebereich und Er diente ihnen, indem Er Sich aller irdischen Nöte derer annahm, die Ihn umgaben, indem Er ihre Kranken heilte und sie von ihren Schwächen und Gebrechen befreite.... Und auch der geistigen Not nahm Er Sich an, indem Er lehrte und die Menschen einzuführen suchte in die Wahrheit, um die Finsternis aus ihnen zu vertreiben.... um sie aufzuklären, daß sie nur durch die Liebe wieder zu Gott zurückkehren konnten.... Denn Er wußte, daß Er das Erlösungswerk für die Menschheit vollbringen würde, um die Rückkehr der gefallenen Brüder zu Gott wieder möglich zu machen, die ohne Seinen Tod am Kreuz als Tilgung der Urschuld nimmermehr hätte stattfinden können. Doch das Erlösungswerk konnte nur dann erfolgreich sein für die Menschen, wenn sie nun auch ein Liebeleben führten, weil sie dadurch erst wieder ihr uranfängliches Wesen gewinnen konnten.... weil nur die Liebe eine Annäherung an Gott als die Ewige Liebe möglich machte.... Darum lehrte Er unentwegt, und der Inhalt Seines Evangeliums bestand aus der göttlichen Liebelehre.... den Geboten der Gottes- und der Nächstenliebe.... das dann auch Seine Jünger verbreiten sollten in der Welt.... Darum sollet ihr Menschen den Weg der Nachfolge Jesu gehen.... Ihr sollet einen Lebenswandel in Liebe führen, aber auch ein Maß von Leiden geduldig auf euch nehmen. Denn der Erdenweg Jesu war unsäglich leidvoll, und Er wußte es zuvor schon, welch großes Leid Ihn erwartete, und ging dennoch diesen Weg im freien Willen.... Denn Er war zur Erde gekommen, um eine übergroße Sühne zu leisten dem Vater gegenüber für Seine gefallenen Brüder. Diese Sündenschuld konnte nur durch einen ungewöhnlichen Leidensweg getilgt werden, und diesen ist wahrlich der Mensch Jesus gegangen.... Doch die Liebe in Ihm gab Ihm auch die Kraft dazu.... Er war erfüllt von der göttlichen Liebe, Sein Körper barg die Ewige Liebe Selbst in sich.... Und also bezog Er auch ständig die Kraft von Ihr, die Ihn dazu befähigte, das Erlösungswerk zu vollbringen. Gott Selbst war in Ihm, Seine Seele war eine Seele des Lichtes, und nur der Körper gehörte der Erde an, der noch unreife Substanzen in sich barg, die der Mensch Jesus aber vergeistigte durch Sein Liebeleben und zuletzt durch Sein Leiden und Sterben am Kreuz.... Er hat also den Menschen das Leben vorgelebt, das alle Menschen führen können mit Seiner Hilfe, d.h., sowie sie erlöst sind durch Jesus Christus und Vergebung ihrer Schuld gefunden haben.... Denn ohne diese Erlösung sind sie zu schwach, in der Nachfolge Jesu zu leben, sie werden weder Liebe üben noch Leid zu tragen gewillt sein, weil die Urschuld sie noch niederdrückt und sie also unter dem Einfluß des Gegners stehen, der ihren Fall zur Tiefe veranlaßt hat.... Wer aber bereit ist, den Weg der Nachfolge Jesu zu gehen, der erkennt Ihn auch an als den göttlichen Erlöser, und er hat seine Schuld unter das Kreuz getragen, er erbittet sich von Ihm Stärkung des Willens, denn er wird die Gnaden nützen, die der Mensch Jesus durch Seinen Tod am Kreuz für ihn erworben hat. Und es wird auch dessen Seele ausreifen durch Liebe und Leid.... Sie wird.... als ihrer Urschuld ledig.... nun auch alle Schlacken abstoßen können, was Liebe und Leid zuwege bringen.... Denn Jesus hat nicht umsonst die Worte ausgesprochen: Nehmet euer Kreuz auf euch und folget Mir nach.... Er ist euch als Kreuzträger vorangegangen, und Ihm sollet ihr folgen. Er nahm die Kraft für Seinen Kreuzgang aus der Liebe, Die in Ihm wohnte.... Ihr Menschen könnet jederzeit die Liebe Jesu und Seine Kraft in Anspruch nehmen, denn Er ist die Ewige Liebe Selbst, Die Wohnung nahm in Seiner fleischlichen Hülle, Die diese Hülle völlig vergeistigte und sie durchstrahlte, um Sich Selbst den Wesen schaubar zu machen, die aus der Ewigen Liebe einst hervorgegangen waren und Gott schauen wollten.... Immer aber muß der Mensch durch Liebe sich in jenen Zustand versetzen, der ihm zu Anbeginn eigen war.... Er muß die Rückwandlung zur Liebe vollziehen, solange er auf Erden weilt, und er kann es, wenn er nur zu Jesus Christus seine Zuflucht nimmt.... wenn er Ihm nachfolgt und den Weg der Liebe und des Leides geht....

Amen

Iisus a trăit viața pentru oameni....

Viața omului Iisus pe Pământ a fost o slujire neîncetată a iubirii, pentru că El a vrut să dea oamenilor un exemplu de viață corectă, pentru a-i determina să-L urmeze și astfel să primească și ei binecuvântarea efectului unei vieți de iubire.... El Însuși era plin de iubire, pentru că a adus cu El iubirea din împărăția luminii din care sufletul Său coborâse pe Pământ..... El nu a fost împovărat de păcatul originar, care consta în faptul că ființele au renunțat complet la iubirea lor, că au respins iluminarea iubirii Tatălui lor din eternitate..... El a fost unit în mod intim cu Tatăl, și astfel a primit în mod constant iluminarea iubirii Sale și, prin urmare, a adus iubirea cu El pe Pământ..... Și, în virtutea iubirii Sale, El știa și ce înseamnă lipsa de iubire pentru oameni.... El știa că ei erau spirite întunecate, fără iubire și că, prin urmare, erau și ei complet înrobiți de cel care, lipsit de orice iubire, îi conducea și îi făcea să acționeze într-un mod care era contrar lui Dumnezeu.... Și i s-a făcut milă de această mare mizerie a oamenilor.... El i-a atras pe toți oamenii în sfera Sa de iubire și i-a slujit, îngrijindu-se de toate greutățile pământești ale celor din jurul Său, vindecându-le bolnavii și eliberându-i de slăbiciunile și infirmitățile lor.... Și a avut grijă și de greutățile spirituale, învățând și încercând să-i introducă pe oameni în adevăr pentru a risipi întunericul din ei.... pentru a-i lămuri că nu se pot întoarce din nou la Dumnezeu decât prin iubire.... Căci El știa că va săvârși actul de mântuire a umanității pentru a face posibilă din nou întoarcerea fraților căzuți la Dumnezeu, care nu ar fi putut avea loc niciodată fără moartea Sa pe cruce ca răscumpărare a păcatului originar. Totuși, actul mântuirii nu putea avea succes pentru oameni decât dacă aceștia trăiau acum și ei o viață de iubire, pentru că numai astfel își puteau recăpăta natura lor originară.... pentru că numai iubirea făcea posibilă apropierea de Dumnezeu ca Iubire eternă.... De aceea, El a învățat în mod constant, iar conținutul Evangheliei Sale a constat în învățătura divină a iubirii.... poruncile iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele.... pe care ucenicii Săi trebuiau apoi să le răspândească în întreaga lume.... De aceea, voi ar trebui să mergeți pe calea urmării lui Iisus.... Ar trebui să trăiești o viață de iubire, dar și să accepți cu răbdare o anumită măsură de suferință. Pentru că drumul pământesc al lui Iisus a fost nespus de dureros și El știa deja dinainte ce mari suferințe Îl așteptau și totuși a mers pe acest drum de bunăvoie.... Căci El venise pe Pământ pentru a face o imensă ispășire în fața Tatălui pentru frații Săi căzuți. Această vină a păcatului nu putea fi răscumpărată decât printr-o cale neobișnuită de suferință, iar aceasta a fost parcursă cu adevărat de omul Iisus.... Totuși, dragostea din El i-a dat și puterea de a face acest lucru.... El era plin de iubire divină, trupul Său conținea în sine iubirea eternă.... Și astfel, El și-a extras în mod constant puterea din Ea, care i-a permis să realizeze actul de mântuire. Însuși Dumnezeu era în El, sufletul Lui era un suflet de lumină și doar trupul aparținea pământului, care conținea încă substanțe imature, dar pe care omul Iisus le-a spiritualizat prin viața Sa de iubire și, în cele din urmă, prin suferința și moartea Sa pe cruce.... Astfel, El a exemplificat oamenilor viața pe care toți oamenii o pot duce cu ajutorul Lui, adică de îndată ce sunt răscumpărați prin Iisus Hristos și au găsit iertarea vinovăției lor.... Căci fără această răscumpărare ei sunt prea slabi pentru a trăi ca urmași ai lui Iisus, nu vor practica iubirea și nici nu vor fi dispuși să suporte suferința, pentru că vinovăția inițială încă îi apasă și astfel se află sub influența adversarului care a provocat căderea lor în abis.... Dar oricine este dispus să ia calea urmării lui Iisus îl recunoaște și ca Răscumpărător divin și, după ce și-a purtat vina sub cruce, îi cere să îi întărească voința, pentru că se va folosi de binecuvântările pe care omul Iisus le-a dobândit pentru el prin moartea Sa pe cruce. Și sufletul lui se va maturiza și prin iubire și suferință.... Acesta ca și cum ar fi scăpat de păcatul său original.... va putea acum să se lepede și de toată zgura pe care o aduc dragostea și suferința.... Căci Iisus nu a rostit cuvintele în zadar: Ia-ți crucea ta și urmează-Mă.... El a mers înaintea voastră ca purtător al crucii, iar voi ar trebui să-L urmați. El și-a luat puterea pentru umblarea Sa pe drumul crucii din dragostea care locuia în El.... Voi, oamenii, vă puteți folosi oricând de iubirea și de puterea lui Iisus, căci El este Însăși Iubirea eternă, care a locuit în învelișul său carnal, care a spiritualizat complet acest înveliș și a radiat prin el pentru a se face vizibilă ființelor care au ieșit odată din Iubirea eternă și au vrut să-l privească pe Dumnezeu.... Dar ființa umană trebuie întotdeauna să se schimbe prin iubire în acea stare care i-a fost proprie la început.... Ea trebuie să realizeze transformarea înapoi la iubire atâta timp cât rămâne pe Pământ, și poate face acest lucru doar dacă se refugiază în Iisus Hristos.... dacă îl urmează și ia calea iubirii și a suferinței....

Amin