• Zurück

Jeder Mensch trägt selbst die Verantwortung....

Jeder Mensch trägt selbst die Verantwortung für sein Erdenleben. Sie kann ihm nicht abgenommen werden, selbst wenn sich ein liebender Mitmensch dafür einsetzen möchte, denn die Entscheidung muß er selbst treffen, die Zweck seines Erdenlebens ist. Nur kann ihm durch liebende Fürbitte Kraft vermittelt werden, sich recht zu entscheiden, wenngleich auch diese noch keine Garantie ist, weil der Wille des Menschen frei ist und bleiben muß. Aber Liebe vermag viel und wird nur in den seltensten Fällen ohne Wirkung bleiben.... und zwar, wenn der innere Widerstand gegen Gott noch so stark ist, daß Sein Gegner größere Macht hat über den Menschen. Wenn ihr Menschen darüber ernstlich nachdenkt, dann müßte euch das Verantwortungsbewußtsein streben lassen nach Vollendung auf dieser Erde, denn es wäre dann euer Denken mehr gerichtet auf die vor euch liegende Zeit, auf das Leben nach dem Tode.... Denn daß ihr Menschen sterben müsset, wisset ihr, und nur der völlige Unglaube an ein Leben nach dem Tode lässet euch gleichgültig dahingehen.... Sowie aber noch der geringste Glaube an ein Fortleben vorhanden ist, werdet ihr euch auch fragen müssen, wie dieses beschaffen sein wird und was ihr selbst dazu beigetragen habt, um es für euch erträglich zu gestalten.... Auf Erden wohl könnt ihr euch immer an andere halten, ihr könnet eure Verantwortung abwälzen auf andere und dann wieder Nutznießer sein dessen, was andere für euch getan haben.... Für euch selbst, für eure Seele aber müsset ihr allein geradestehen, und kein Mensch kann euch die Verantwortung abnehmen.... und eure Seele wird gerichtet nach euren Werken.... oder aber: Sie selbst schafft sich das Los, das sie im jenseitigen Reich auf sich nehmen muß und das auch dort wieder nur durch eigenen Willen gewandelt, also verbessert werden kann. Und ob nun der Mensch im Erdenleben auch noch so träge war, er wird nun selbst Hand anlegen müssen an seiner Umgestaltung, will er sich sein Los verbessern, aber er kann durch liebende Fürbitte sehr unterstützt werden, indem ihm Kraft vermittelt wird. Und darum ist es von ungeahntem Segen, wenn einem Verstorbenen gute Gedanken nachfolgen, wenn ein Verstorbener sich auf Erden doch noch Freunde erworben hat, die ihm liebende Gedanken nachsenden.... Diese sind nicht hoffnungslos verloren. Und wendet nun die Seele jene Kraftzufuhr auch richtig an, daß sie nun ihren Willen richtet darauf, was sie auf Erden versäumt hat: in dienender Liebe zu helfen.... Dann wird sie auch langsam zur Höhe gelangen.... Niemals aber kann ein anderes Wesen für sie das tun, was sie selbst tun muß: ihre Blicke hinwenden zu Jesus Christus.... Denn Ihn muß die Seele gefunden haben, Ihn muß sie bewußt anrufen um Hilfe, und dies ist auch die größte Verantwortung im Erdenleben, daß der Mensch den Weg nehmen muß zu Jesus Christus, will er nach seinem Tode eingehen zum ewigen Leben. Auch diese Verantwortung kann ihm nicht abgenommen werden, selbst wenn fürbittende Hilfe ihm geleistet werden kann.... aber den Entscheid muß er selbst treffen, wenn nicht auf Erden, dann im jenseitigen Reich. Und darum soll sich kein Mensch auf Erden verlassen auf seine Mitmenschen, wo es um die eigene Entwicklung seiner Seele geht.... Es muß ein jeder selbst an sich arbeiten, es muß ein jeder die Hilfe Jesu Christi dafür in Anspruch nehmen, es muß ein jeder die Willenswandlung selbst vollziehen, daß er sich abwendet vom Gegner Gottes, der ihn bisher beherrschte, und sich vollbewußt zuwendet zu Gott in Jesus Christus.... Dann erst kann seine Seele eingehen in den ewigen Frieden, und dann erst hat der Mensch auf Erden verantwortungsbewußt gelebt.... und dann auch wird er selig sein und bleiben ewiglich....

Amen

Fiecare persoană poartă ea însăși responsabilitatea....

Fiecare om poartă el însuși responsabilitatea pentru viața sa pământească. Aceasta nu poate fi luată de la el, chiar dacă un tovarăș iubitor de oameni ar dori să o susțină, deoarece el trebuie să ia singur decizia, care este scopul vieții sale pământești. Numai mijlocirea iubitoare îi poate da puterea de a lua decizia corectă, chiar dacă acest lucru nu este încă o garanție, deoarece voința omului este și trebuie să rămână liberă. Dar iubirea este capabilă de multe și nu va rămâne fără efect decât în cele mai rare cazuri.... și anume atunci când rezistența interioară împotriva lui Dumnezeu este încă atât de puternică încât adversarul său are o putere mai mare asupra omului. Dacă voi, oamenii, vă gândiți serios, atunci simțul responsabilității ar trebui să vă facă să vă străduiți să atingeți perfecțiunea pe acest Pământ, pentru că atunci gândurile voastre ar fi mai mult îndreptate spre timpul care vă așteaptă, spre viața de după moarte.... Pentru că voi, oamenii, știți că va trebui să muriți, și numai necredința totală în viața de după moarte vă va lăsa să treceți la cele veșnice cu indiferență.... Dar, de îndată ce va exista cea mai mică credință în viața de după moarte, va trebui să vă întrebați și voi cum va fi și cu ce ați contribuit la ea pentru a o face suportabilă pentru voi.... Pe Pământ puteți oricând să vă lipiți de alții, puteți să le transmiteți altora responsabilitatea voastră și apoi, din nou, să fiți beneficiarul a ceea ce alții au făcut pentru voi.... Dar numai voi trebuie să răspundeți pentru voi înșivă, pentru sufletul vostru, și nicio ființă umană nu vă poate lua responsabilitatea.... iar sufletul vostru va fi judecat în funcție de faptele voastre.... sau altfel: Își va crea propria soartă, pe care va trebui să o accepte în împărăția de dincolo și care, și acolo, nu va putea fi schimbată, deci îmbunătățită, decât prin propria voință. Și oricât de indolent a fost omul în viața pământească, acum va trebui să lucreze el însuși la transformarea sa dacă vrea să-și îmbunătățească soarta, dar poate fi sprijinit foarte mult prin mijlocirea iubitoare, primind putere. Și de aceea este o binecuvântare neașteptată atunci când gândurile bune urmează o persoană decedată, când o persoană decedată a mai dobândit prieteni pe Pământ care trimit gânduri de iubire pentru ea.... Aceștia nu sunt pierduți fără speranță. Și acum sufletul aplică corect și această rezervă de putere, astfel încât acum își îndreaptă voința spre ceea ce a neglijat să facă pe Pământ: Să ajute slujind în iubire.... Atunci și el va urca încet-încet.... Dar nici o altă ființă nu va putea face vreodată pentru el ceea ce trebuie să facă el însuși: Să-și întoarcă privirea spre Iisus Hristos.... Pentru că sufletul trebuie să-L fi găsit, trebuie să-L cheme conștient în ajutor, și aceasta este și cea mai mare responsabilitate în viața pământească, că omul trebuie să ia calea lui Iisus Hristos dacă vrea să intre în viața veșnică după moarte. Nici această responsabilitate nu poate fi luată de la el, chiar dacă i se poate oferi ajutor de mijlocire.... ci trebuie să ia el însuși această decizie, dacă nu pe Pământ, atunci în împărăția de dincolo. Și, prin urmare, nici o persoană de pe Pământ nu ar trebui să se bazeze pe semenii săi în ceea ce privește propria dezvoltare a sufletului său..... Fiecare trebuie să lucreze asupra lui însuși, fiecare trebuie să se folosească pentru aceasta de ajutorul lui Iisus Hristos, fiecare trebuie să realizeze el însuși schimbarea voinței, astfel încât să se îndepărteze de adversarul lui Dumnezeu, care l-a dominat până acum, și să se întoarcă în mod pe deplin conștient la Dumnezeu în Iisus Hristos.... Numai atunci sufletul său poate intra în pacea veșnică, și numai atunci omul va fi trăit responsabil pe Pământ.... și atunci va fi fericit și va rămâne pentru totdeauna....

Amin