• Zurück

Begründung der Niederkunft Christi.... Erbarmungsakt....

Voller Erbarmen sah Ich zur Erde herab auf die geknechtete Menschheit.... Ich sah ihre große Not, die zwar selbstverschuldet war, doch Ich sah auch die große Schwäche der Menschen, die darum von ihrer Last niedergedrückt wurden und sich aus eigener Kraft nicht mehr erheben konnten.... Und Meine Liebe wurde so mächtig, daß sie der leidenden Menschheit Hilfe bringen wollte.... Meine Liebe war so groß, daß Ich Selbst zur Erde herniederstieg, um die Menschen von ihrer Sündenlast zu befreien und ihnen wieder den Weg zu Mir frei zu machen. Meine Niederkunft zur Erde war ein Akt der Liebe und Barmherzigkeit eures Schöpfers und Vaters von Ewigkeit.... Ich wollte den Menschen den Frieden bringen, das Heil.... Ich wollte, daß sie sich wieder des Lichtes und der Kraft erfreuen konnten, die sie verloren hatten durch die Sünde der einstigen Auflehnung wider Mich.... Die Menschheit steckte so tief in der Finsternis, und sie konnte aus ihr nicht mehr hinausfinden, weil sie auch völlig kraftlos war.... Es war ein Zustand größter Unglückseligkeit, denn sie wurden gefangengehalten von einem Herrn, der sie in seiner Gewalt hatte, der sie ewig nicht mehr freigeben wollte.... Ich aber besaß auch Anspruch auf euch, weil ihr einst aus Meiner Liebekraft hervorgegangen waret.... Und Meinen Anspruch gebe Ich nicht verloren.... Ich war bereit, mit Meinem Gegner zu kämpfen um euch, und kam darum zur Erde, weil nicht die Gottheit diesen Kampf führen wollte, sondern die Liebe und diese sich nun in einem Menschen verkörperte.... also gleichsam ein Mensch den Kampf aufnahm mit dem Gegner, Der Sich als Waffe nur der Liebe bediente.... Die Liebe also führt den Kampf.... die Liebe bewog Mich, zur Erde zu steigen und in dem Menschen Jesus Wohnung zu nehmen.... Der Mir mit ganzer Seele ergeben war, Der nach dem Zusammenschluß mit Mir strebte mit allen Sinnen, Der Selbst die Seele des Lichtes in Sich barg, die ihren gefallenen Brüdern helfen wollte, daß sie wieder zum Vater, zur Höhe emporsteigen konnten, um selig zu sein. Das Vollkommen-Gebliebene wollte dem unvollkommen Gewordenen wieder zur Vollkommenheit verhelfen.... Die Liebe Selbst wollte Sich einsetzen, um den geknechteten Menschen die Freiheit zu bringen.... Und darum stieg Ich Selbst zur Erde hernieder, darum verschloß Ich Mich nicht länger den Notrufen, die von der Erde zu Mir heraufstiegen, Ich kam als Retter und Erlöser, um allen den Frieden zu bringen, die eines guten Willens sind.... Denn es war die Zeit herangekommen, wo die Menschheit so tief gesunken war, daß ihr Hilfe gebracht werden mußte, sollte sie nicht ganz dem Verderben anheimfallen. Und so erfüllte sich, was lange zuvor schon angekündigt war.... Das Licht kam zur Erde und leuchtete in die Finsternis.... Aber die Finsternis erkannte das Licht nicht, und nur wenige waren, die es erkannten als den Retter, Der gesandt war von oben, um die Menschen zu erlösen und allen den Frieden zu bringen, die eines guten Willens sind....

Amen

Justificarea coborârii lui Hristos.... Act de milostenie....

Plin de milă am privit pe Pământ spre umanitatea doborâtă.... Le-am văzut marile greutăți, care, într-adevăr, erau provocate de ei înșiși, dar am văzut și marea slăbiciune a oamenilor care, de aceea, erau împovărați de povara lor și nu se mai puteau ridica cu propriile lor forțe.... Și dragostea Mea a devenit atât de puternică încât a vrut să aducă ajutor umanității suferinde.... Iubirea Mea a fost atât de mare încât Eu Însumi am coborât pe Pământ pentru a-i elibera pe oameni de povara păcatului și pentru a le deschide din nou calea spre Mine. Coborârea Mea pe Pământ a fost un act de iubire și de milă din partea Creatorului vostru și a Tatălui veșniciei.... Am vrut să aduc pace oamenilor, mântuire.... Am vrut ca ei să se bucure din nou de lumina și de puterea pe care le pierduseră prin păcatul fostei răzvrătiri împotriva Mea.... Omenirea era atât de adânc în întuneric și nu-și mai găsea calea de ieșire din el pentru că era și complet neputincioasă.... Era o stare de cea mai mare nefericire, pentru că erau ținuți captivi de un Domn care îi avea în puterea Sa și care nu avea să-i mai elibereze pentru totdeauna.... Dar și Eu aveam un drept asupra voastră, pentru că odinioară ați ieșit din puterea dragostei Mele.... Și nu voi pierde dreptul Meu.... Eram pregătit să lupt cu adversarul Meu pentru voi și de aceea am venit pe Pământ, pentru că nu Divinitatea a vrut să ducă această luptă, ci iubirea și aceasta s-a întrupat acum într-o ființă umană.... astfel, ca să zicem așa, o ființă umană a dus lupta cu adversarul, Care a folosit doar iubirea ca armă.... Iubirea conduce așadar lupta.... iubirea M-a determinat să cobor pe Pământ și să Mă stabilesc în omul Iisus.... Care Îmi era devotat cu tot sufletul, Care se străduia să se unească cu Mine cu toate simțurile, Care conținea El Însuși sufletul de lumină în Sine, Care dorea să-i ajute pe frații Săi căzuți pentru ca aceștia să se poată înălța din nou la Tatăl, la înălțime, pentru a fi fericiți. Ceea ce rămăsese perfect dorea să ajute ceea ce devenise imperfect să redevină perfect.... Iubirea Însăși a vrut să intervină pentru a aduce libertatea poporului asuprit.... Și de aceea Eu Însumi am coborât pe Pământ, de aceea nu M-am mai închis în fața strigătelor de suferință care urcau la Mine de pe Pământ, am venit ca Mântuitor și Răscumpărător pentru a aduce pacea tuturor celor de bună credință.... Pentru că venise vremea când omenirea se prăbușise atât de jos încât trebuia să i se aducă ajutor dacă nu voia să cadă complet pradă ruinei. Și astfel, ceea ce fusese anunțat cu mult timp înainte s-a adeverit.... Lumina a venit pe Pământ și a strălucit în întuneric.... Dar întunericul nu a recunoscut lumina și au fost doar câțiva care au recunoscut-o ca fiind Mântuitorul, Care a fost trimis de Sus pentru a răscumpăra oamenii și pentru a aduce pacea tuturor celor de bunăvoință....

Amin