• Zurück

Jesus war Sich Seines Werkes bewußt zuvor....

Ich wollte für euch leiden und bereitete Mich daher bewußt auf den Tod am Kreuz vor.... Ich wußte um den überaus schweren Leidensgang, den Ich gehen mußte, um euch zu erlösen aus Not und Tod.... Ich sah alles vor Mir, und Mir war nichts geheim, was Ich erdulden mußte, und dennoch ging Ich darauf zu.... Ich wehrte Mich nicht, Ich floh nicht die Gefahr, sondern ging ihr bewußt entgegen. Denn Ich ersah nicht nur diesen Verlauf Meines Erlösungswerkes, Ich ersah die Schwäche und Gebundenheit Meiner Geschöpfe, die in größter Not am Boden lagen und denen Ich nur Befreiung bringen konnte durch Mein Leiden und Sterben am Kreuz.... Hell und klar stand alles vor Meinem geistigen Auge, die grausame Macht Meines Gegners, die abgrundtiefe Entfernung des Gefallenen von Gott, die sich stets vergrößerte.... Ich sah tiefste Finsternis auf der einen und hellstes Licht und Glückseligkeit auf der anderen Seite.... Ich kam aus dem Licht und wollte das Licht auch in die Finsternis tragen, aber es bedurfte dazu einer Brücke, Ich mußte etwas dafür bieten, um das Recht zu haben, aus der Tiefe die gequälten Seelen emporzuheben zum Licht.... Ich mußte Mein Leben einsetzen, um das Leben der unglückseligen Geschöpfe zu erkaufen. Es gab nur diesen einen Weg der Selbsthingabe:.... des Opferns des Höchsten, was Ich besaß.... Meines Lebens, aus Liebe zu denen, die tot waren als Folge der Sünde. Mit Meinem Leben mußte Ich das Leben derer bezahlen.... Hell und klar stand alles vor Meinen Augen, und darum litt Ich zuvor schon unsäglich, weil Ich als Mensch mit den gleichen Empfindungen erschaffen war wie ihr.... mit der Furcht vor dem Tode, vor den entsetzlichen Leiden und vor Mir Selbst, daß Ich erlahmen könne, daß Meine Kraft zu schwach sei und daß Meine gefallenen Brüder weiter in der großen Not verbleiben müßten, wenn Ich versagte.... Doch Meine Kraft wuchs, je näher der Tag kam, da es geschehen sollte.... Meine Kraft wuchs wie Meine Liebe zu der unglückseligen Menschheit, deren Not Ich täglich mehr erkannte.... Und wenngleich Ich zeitweilig von einer Schwäche befallen wurde angesichts dessen, was vor Mir lag, so wurde doch Mein Wille nicht schwächer, das Werk zu vollenden, das Ich begonnen hatte.... Denn das Menschliche in Mir blieb allzeit mit dem Vater verbunden, Der Mich mit Kraft erfüllte, so daß Meine Liebe stets mächtiger wurde und Ich zuletzt vollbewußt in den Tod ging, weil Ich nun auch erkannte, daß der Tod überwunden werden müsse und auch dies Meine Aufgabe war.... Der Weg zum Kreuz war bitter und qualvoll, denn Ich mußte durch die tiefste Finsternis hindurch, um das Tor zum Lichtreich zu öffnen für alle, die aus der Tiefe zum Licht emporsteigen wollen.... Als Mensch aber mußte Ich die bittersten Leiden und Qualen erdulden, um euch zu helfen, die ihr ohne Meinen Erlösungsakt, ohne Meinen Tod am Kreuze, unrettbar verloren waret.... Und darum war auch Mein Erdendasein als Mensch ungeheuer leidvoll, denn von Stund an, da Sich der Vater in Meiner Hülle Mir offenbarte, wußte Ich auch um alles, was Mich erwartete, und Ich ging dennoch freiwillig den Weg zum Kreuz, denn nicht des Vaters Wille, sondern Meine Liebe zu dem Gefallenen trieb Mich an, das Erlösungswerk zu vollbringen, und diese Liebe gab Mir die Kraft, durchzuhalten bis zur Stunde des Todes....

Amen

Iisus a fost conștient de lucrarea Sa dinainte....

Am vrut să sufăr pentru voi și de aceea M-am pregătit în mod conștient pentru moartea pe cruce.... Știam despre calea extrem de dificilă a suferinței pe care trebuia să o parcurg pentru a vă răscumpăra din adversitate și moarte.... Am văzut totul înaintea Mea și nimic nu era secret pentru Mine ceea ce trebuia să îndur, și totuși am mers spre aceasta.... Nu M-am apărat, nu am fugit de pericol, ci am mers conștient în întâmpinarea lui. Pentru că nu am văzut doar acest parcurs al actului Meu de Mântuire, am văzut slăbiciunea și robia creaturilor Mele care zăceau la pământ în cea mai mare adversitate și cărora nu puteam să le aduc izbăvirea decât prin suferința și moartea Mea pe cruce.... În mod strălucitor și clar, totul stătea în fața ochiului Meu spiritual, puterea crudă a adversarului Meu, distanța abisală a celui căzut de Dumnezeu, care creștea constant.... Am văzut întunericul cel mai adânc pe de o parte și cea mai strălucitoare lumină și beatitudine pe de altă parte.... Am venit din lumină și am vrut să duc lumina și în întuneric, dar pentru aceasta era nevoie de o punte, trebuia să ofer ceva în schimb pentru a avea dreptul de a ridica sufletele chinuite din adâncuri spre lumină.... A trebuit să-mi folosesc viața pentru a cumpăra viața creaturilor nenorocite. Nu exista decât acest singur mod de dăruire:.... de a sacrifica cel mai înalt lucru pe care îl posedam.... Viața Mea, din dragoste pentru cei care erau morți ca urmare a păcatului. Cu Viața Mea a trebuit să plătesc pentru viața lor.... luminos și clar totul era în fața ochilor Mei, și de aceea am suferit de nedescris înainte, pentru că am fost creat ca ființă umană cu aceleași sentimente ca și voi.... cu frica de moarte, de suferințele cumplite și de Mine Însumi, că aș putea slăbi, că puterea Mea era prea slabă și că frații Mei căzuți vor trebui să rămână în mare adversitate dacă nu reușesc.... dar puterea Mea creștea cu cât se apropia ziua în care trebuia să se întâmple.... Puterea Mea a crescut, la fel ca și dragostea Mea pentru omenirea nenorocită a cărei nevoie o recunoșteam din ce în ce mai mult în fiecare zi.... Și, deși am fost afectat temporar de slăbiciune în vederea a ceea ce Mă aștepta, voința Mea nu a slăbit pentru a duce la bun sfârșit lucrarea pe care o începusem.... Căci ființa umană din Mine a rămas mereu unită cu Tatăl, Care M-a umplut de putere, astfel încât iubirea Mea a devenit tot mai puternică și, în cele din urmă, am intrat în moarte pe deplin conștient, pentru că acum recunoșteam, de asemenea, că moartea trebuia să fie învinsă și că aceasta era și sarcina Mea.... Calea spre cruce a fost amară și chinuitoare, pentru că a trebuit să trec prin cel mai adânc întuneric pentru a deschide poarta împărăției luminii pentru toți cei care vor să urce din adâncuri spre lumină.... Dar, ca ființă umană, a trebuit să îndur cele mai amare suferințe și chinuri pentru a vă ajuta pe voi, care erați iremediabil pierduți fără actul Meu de Mântuire, fără moartea Mea pe cruce.... Și de aceea, existența Mea pământească ca ființă umană a fost nespus de dureroasă, căci din momentul în care Tatăl Mi S-a revelat în învelișul Meu, am știut și Eu tot ceea ce Mă aștepta, și totuși am luat de bunăvoie calea crucii, căci nu voința Tatălui, ci dragostea Mea pentru cel căzut M-a împins să săvârșesc actul de Mântuire, iar această dragoste Mi-a dat puterea de a persevera până în ceasul morții....

Amin