• Zurück

Rechtes Gebet.... Kindliches Verhältnis....

Wer immer zu Mir rufet, den höre Ich. Mein Ohr lauschet auf jeden Ton, auf jeden Atemzug Meiner Kinder, und Ich neige Mich ihnen zu, noch ehe sie das Wort ausgesprochen haben, weil Ich Meine Kinder liebe. Meine Liebe überbrückt jede Entfernung, und es gibt keine Trennung zwischen einem innig bittenden Kind und Mir, denn sein Ruf erreicht Mich und holt Mich zu ihm, weil Ich immer bereit bin zur Hilfe und weil Ich jede Verbindung segne, die das Erdenkind herstellt zu seinem Vater von Ewigkeit. Jedes Rufes achte Ich, der aus dem Herzen zu Mir emporsteigt, doch der Worte, die nur der Mund ausspricht, achte Ich nicht.... Wie viele Gebete aber werden gesprochen, die Mein Ohr nicht erreichen können, weil es nur Lippengebete sind. Ein einziger Gedanke nur kann und wird mehr ausrichten bei Mir als lange Gebete, denen die Innigkeit fehlt, weil nicht das Kind mit dem Vater spricht, sondern der Mensch nur eines ihm fernstehenden Gottes gedenkt und Ihn zu bewegen sucht, leere Worte anzunehmen und Forderungen zu erfüllen, weil der Mensch selbst sich nicht mächtig genug fühlt, allein mit dem Leben fertig zu werden, und eine Hilfe benötigt. Aber er geht nicht den rechten Weg, er fordert, wo er bitten sollte. Eine Bitte aber setzt gläubiges Vertrauen eines Kindes zum Vater voraus, es muß sich der Mensch selbst fühlen als ein Kind Dessen, Der es erschaffen hat, und darum auch dem Vater sich demütig und gläubig anvertrauen.... Und das erfordert innige Worte zum Vater, die nicht ausgesprochen zu werden brauchen, aber die Gedanken des Kindes erfüllen sollen. Zumeist aber sind die Gebete zur Form geworden, der Mund spricht sie aus, während die Gedanken anderswo weilen, und so sie auch bei den Worten selbst sind, fehlt ihnen der Trieb des Herzens, der dem Vater entgegendrängt.... Es fehlt die innige Hingabe an Mich, die Mich rufet, ja Mich zwingt, Mich Meinem Kind zuzuneigen und seine Bitte zu erhören. Ein inniges Gebet erfreut Mich, habe Ich doch dann schon den Menschen für Mich gewonnen, weil sein Wille Mir gilt, weil es Mich anerkennt als seinen Vater von Ewigkeit und weil es Meine Gnade und Kraft in Anspruch nimmt, die ihm helfen zur Höhe, zur Vollendung. Ein inniges Gebet überbrücket jede Kluft; ein Mensch, der recht betet, strebt Mir bewußt zu, und er erreicht auch sicher sein Ziel.... Ich bin ihm gegenwärtig, und er wird Meine Gegenwart spüren und nie mehr allein durch das Erdenleben gehen....

Amen

Rugăciunea corectă.... Relația de copil...

Oricine Mă cheamă, Eu îl aud. Urechea Mea ascultă fiecare sunet, fiecare respirație a copiilor Mei și Mă aplec spre ei chiar înainte ca ei să fi rostit un cuvânt, pentru că îi iubesc pe copiii Mei. Iubirea Mea trece peste orice distanță și nu există nicio separare între rugăciunea intimă a unui copil și Mine, pentru că chemarea lui ajunge la Mine și Mă aduce la el, pentru că Eu sunt întotdeauna gata să ajut și pentru că binecuvântez orice legătură pe care copilul pământesc o stabilește cu Tatăl său din eternitate. Eu respect orice chemare care se ridică spre Mine din inimă, dar nu respect cuvintele care sunt rostite doar de gură.... Dar câte rugăciuni sunt rostite care nu pot ajunge la urechea Mea pentru că sunt doar rugăciuni din gură. Un singur gând poate și va obține mai mult de la Mine decât rugăciunile lungi, lipsite de intimitate, pentru că copilul nu vorbește cu Tatăl, ci ființa umană se gândește doar la un Dumnezeu care este îndepărtat de ea și încearcă să-L convingă să accepte cuvinte goale și să îndeplinească cereri, pentru că ființa umană însăși nu se simte suficient de puternică pentru a se descurca singură în viață și are nevoie de ajutor. Dar nu ia calea cea bună, ci cere acolo unde ar trebui să ceară. O cerere, însă, necesită încrederea fidelă a copilului în Tatăl, ființa umană trebuie să se simtă copil al Celui care l-a creat și, prin urmare, să se încredințeze și ea cu smerenie și fidelitate Tatălui.... Iar acest lucru necesită cuvinte sincere către Tatăl, care nu trebuie rostite, dar care trebuie să umple gândurile copilului. De cele mai multe ori, însă, rugăciunile au devenit o formă, gura le rostește în timp ce gândurile locuiesc în altă parte, și cum sunt și cu cuvintele în sine, le lipsește impulsul inimii care împinge spre Tatăl.... Le lipsește devotamentul sincer față de Mine, care Mă cheamă, ba chiar Mă obligă, să Mă aplec spre copilul Meu și să-i ascult cererea. Rugăciunea intimă Mă încântă, pentru că atunci voi fi câștigat deja persoana pentru Mine, pentru că voința ei este destinată Mie, pentru că Mă recunoaște ca Tată al său din eternitate și pentru că se folosește de harul și puterea Mea, care îl ajută să se înalțe, să atingă perfecțiunea. Rugăciunea intimă acoperă orice prăpastie; un om care se roagă corect se străduiește în mod conștient spre Mine și, de asemenea, își va atinge cu siguranță scopul.... Eu sunt prezent la el și el va simți prezența Mea și nu va mai trece niciodată singur prin viața pământească....

Amin