• Zurück

Geistiger Hochmut.... Größte Gefahr....

Der geistige Hochmut wird noch viele Menschen zum Fall bringen, denn er hindert sie am Erkennen der Wahrheit, und folglich auch werden sie die Wahrheit niemals besitzen können, da sie sich den Menschen niemals aufdrängt, sondern von ihnen willig angenommen werden muß. Der Mensch, der überheblichen Geistes ist, nimmt keine Belehrung an, und käme sie aus dem Himmel zu ihm. Denn solange er überheblichen Geistes ist, ist er noch in der Gewalt des Satans, der aus Überheblichkeit gegen Mich gefallen ist und der alles mit hinabzieht, was gleich ihm in Überhebung verharrt. Geistiger Hochmut wohnt allen denen inne, die sich Meinem Wort von oben gegenüber ablehnend verhalten, denn sie halten es nicht für nötig, zu prüfen, ansonsten sie es als Mein Wort erkennen müßten, weil es jedem als solches erkenntlich ist, der guten Willens ist.... Ich gebe den Menschen keine Gabe, die für sie eine unverdauliche Kost ist, die ihr Herz und der Verstand nicht annehmen könnte, weil es unverständlich ist.... Was Ich den Menschen von oben zuleite, ist ein wahres Himmelsbrot, also die beste Kost für ein Erdenkind, das sein Ziel erreichen soll im Erdenleben.... Und da Ich diese Kost für Meine Geschöpfe als gut und heilsam erkenne, wird sie auch keine verschiedene Wirkung haben, wo der gleiche Wille zum Verständnis vorhanden ist.... Wer aber nicht verstehen will, der ist überheblichen Geistes. Er setzt Menschenwissen höher, also den Verstand schätzet er höher ein als den Geist, der sich im Menschen äußert, wo ihm dieses Recht zugebilligt wird. Er glaubt nicht an das Wirken des Geistes im Menschen, weil er dann etwas Göttliches anerkennen müßte, sein Wesen aber noch erfüllt ist von satanischem Sinn, weil er selbst sich zu erhaben dünkt und nur die Demut ein Wirken des Geistes im Menschen zuläßt. Er ist blind, solange er sich geistig überhebt, denn er hat ein offensichtliches Zeichen seiner Zugehörigkeit zum Satan, der aus Überhebung gefallen ist. Der geistige Hochmut ist das größte Übel, denn er läßt keine Gnadenzuwendung möglich werden, weil der Wille zur Annahme der Gnade auch die Erkenntnis einer Schwäche und Hilfsbedürftigkeit ist, die aber niemals der Hochmut aufkommen läßt. Es kann aber kein Mensch ohne Gnade zur Höhe steigen, folglich bleibt der geistig Überhebliche in der Tiefe, denn ihn hat der Satan gefangen und hält ihn fest in seinem Bann. Und dieser wird auch immer ankämpfen wider die Wahrheit, denn er steht im Dienst der finsteren Macht und ist ein williger Arbeiter für den Fürsten der Lüge. Der geistig überhebliche Mensch nimmt sein Wissen nur von außen entgegen, er überlastet nur seinen Verstand, das Herz aber weiß nichts davon und kann daher auch nicht urteilen. Und je mehr sein Verstand aufnimmt, desto überheblicher ist sein Wesen, und das reiche Wissen, das er von außen aufnimmt, ist sein Verderben.... Überreiches Verstandeswissen ist schlimmer noch als irdischer Reichtum, denn dieser kann ihm genommen werden; das Wissen aber gibt er nicht auf, und er kann nur durch außergewöhnliche körperliche Leiden eines besseren belehrt werden, so seine Seele nicht völlig verhärtet ist und auch durch Leid nicht weich und demütig wird. Dann hat der Satan ihn völlig in der Gewalt, und es wird endlose Zeiten dauern, bevor er ihn freigibt, bevor das Geistige freiwillig zu Mir zurückkehrt und demütig sich Mir unterstellt....

Amen

Aroganță spirituală.... Cel mai mare pericol....

Aroganța spirituală îi va face pe mulți oameni să cadă în continuare, deoarece îi împiedică să recunoască adevărul și, în consecință, nu vor putea niciodată să posede adevărul, deoarece acesta nu se impune niciodată oamenilor, ci trebuie să fie acceptat de bunăvoie de către ei. O persoană cu un spirit arogant nu va accepta nicio instrucțiune, chiar dacă aceasta îi vine din cer. Atâta timp cât are un spirit arogant, el este încă în puterea lui Satana, care a căzut împotriva Mea din cauza aroganței și care trage în jos cu el tot ce persistă în aroganță ca el. Aroganța spirituală este inerentă tuturor celor care resping Cuvântul Meu de sus, pentru că ei nu consideră necesar să-l examineze, altfel ar trebui să-l recunoască drept Cuvântul Meu, pentru că este recunoscut ca atare de oricine este de bunăvoință.... Eu nu dau oamenilor un dar care este o hrană indigestă pentru ei, pe care inima și intelectul lor nu ar putea să o accepte pentru că este de neînțeles.... Ceea ce trimit oamenilor de sus este adevărata pâine cerească, deci cea mai bună hrană pentru un copil pământesc care își va atinge scopul în viața pământească.... Și, din moment ce recunosc această hrană ca fiind bună și benefică pentru creațiile Mele vii, ea nu va avea nici un efect diferit acolo unde este prezentă aceeași voință de a înțelege.... Dar oricine nu vrea să înțeleagă este arogant. El plasează cunoașterea umană mai presus, deci prețuiește mai mult intelectul decât spiritul care se exprimă în ființa umană acolo unde acest drept îi este acordat. El nu crede în lucrarea spiritului în ființa umană, pentru că atunci ar trebui să recunoască ceva divin, dar natura lui este încă plină de sens satanic, deoarece se consideră prea înălțat și numai umilința permite lucrarea spiritului în ființa umană. El este orb atâta timp cât este înălțat spiritual, pentru că are un semn evident al afilierii sale cu Satana, care a căzut din înălțare. Aroganța spirituală este cel mai mare rău, pentru că nu permite ca acordarea harului să devină posibilă, deoarece voința de a accepta harul este, de asemenea, conștientizarea unei slăbiciuni și a nevoii de ajutor, dar aroganța nu permite niciodată ca acest lucru să apară. Cu toate acestea, nici o ființă umană nu poate urca fără har, prin urmare, persoana arogantă din punct de vedere spiritual rămâne în adâncuri, pentru că Satana a capturat-o și o ține ferm sub vraja sa. De asemenea, el va lupta întotdeauna împotriva adevărului, pentru că este în slujba puterii întunecate și este un lucrător voluntar al prințului minciunii. Persoana arogantă din punct de vedere spiritual își acceptă cunoștințele doar din exterior, își supraîncarcă doar intelectul, dar inima nu știe nimic despre asta și, prin urmare, nici nu poate judeca. Și cu cât intelectul său absoarbe mai mult, cu atât mai arogantă este firea sa, iar bogata cunoaștere pe care o absoarbe din exterior este deznodământul său.... Cunoștințele intelectuale excesive sunt chiar mai rele decât bogăția pământească, pentru că aceasta îi poate fi luată; dar el nu renunță la cunoștințe și nu poate fi învățat mai bine decât prin suferințe fizice extraordinare, dacă sufletul său nu este complet împietrit și, de asemenea, nu devine moale și umil prin suferință. Atunci Satana va avea un control total asupra lui și va fi nevoie de nenumărate ori înainte de a-l elibera, înainte ca ființa spirituală să se întoarcă de bună voie la Mine și să se supună cu umilință Mie....

Amin