• Zurück

Letztes Gericht.... Vergeistigung der Erde....

Ein strenges Gericht wird abgehalten werden am Ende der Zeiten, d.h., es kommt eine Zeit, da die Beschaffenheit der Erde nicht mehr irdische Materie genannt werden kann, sondern wo sich alle Stoffe vergeistigt haben, daß also auch die Erde eine mehr geistige Schöpfung geworden ist, wie es unendlich viele im Weltenraum gibt, die aber eine jede für sich Anspruch macht, Bildungsstation des Geistes zu sein. Und eine solche Bildungsstation des Geistes bleibt auch die Erde, nur daß sowohl ihre Schöpfungen als auch ihre Bewohner vergeistigt genannt werden können, daß das Leben der Geschöpfe unter anderen Bedingungen sich abspielt und auch ihre Aufgabe nicht mit jener jetzigen zu vergleichen ist. Eine solche Epoche wird nach unendlich langem Zeitraum auch die jetzige Erde durchmachen müssen, und von dieser Epoche sprach Jesus zu Seinen Zuhörern auf Erden. Jede materielle Schöpfung macht diesen Entwicklungsweg durch, d.h., sie ist anfangs nur gerichtete Materie und erhebt sich in endlos langer Zeit, in Ewigkeiten, die nie von Menschen zu schätzen sind, auf eine völlig andere Stufe; sie vergeistigt sich mehr und mehr und kann zuletzt nur noch als geistige Schöpfung angesprochen werden. Doch diese Zeiträume sind unermeßlich lang, denn zuvor muß erst alles gebannte Geistige diesen irdisch materiellen Weg gehen, auf daß dann die Materie als gänzlich überwunden gelten kann. Und also wird auch nun noch endlos lange Zeit vergehen, bis die gänzliche Vergeistigung auf Erden eingetreten ist. Und diese Zeit bis dahin umfaßt wieder einzelne Entwicklungsphasen, die eine jede für sich von den noch unwissenden Menschen als Ewigkeit angesehen werden muß, weil viele Generationen in einer solchen Phase zum Ausreifen kommen müssen, um einen bestimmten Reifegrad zu erreichen, der dann dem Vergeistigen auf der Erde gleichkommt. Eine jede Phase beginnt mit Menschen von hoher geistiger Reife und endet mit Menschen, deren Hang nach unten so stark ist, daß ihm Erfüllung wird, daß sie wieder gebannt werden in Schöpfungen der nachfolgenden neuen Erde. Endlos lang für menschlichen Begriff sind zwar auch diese Entwicklungsphasen, doch immer finden sie einmal ein Ende, und immer wieder beginnt eine Epoche der Entwicklung von neuem. Doch am Ende der Zeiten wird die Vergeistigung der ehemalig materiellen Schöpfung immer schneller vor sich gehen, und die Willensproben, wozu eine jede Periode gehört, werden immer mehr zurücktreten können, weil es allen Geschöpfen dann gleich gehen wird.... sie alle verlangen das Angesicht Gottes zu sehen und streben daher Gott immer inniger an, oder aber sie sind von der Gegenkraft schon zu weit entrückt worden, als daß sie noch zu Gott zurückfinden. Und darum müssen diese später in geistigen Schöpfungen auch als Geist auf den Stätten weilen, wohin es sie zieht und dies ist die härteste Strafe, die Gott widersetzliches Geistiges treffen kann, ist es doch ein Zustand völliger Blindheit, ein Zustand der Knechtschaft, wo ein Dienen nur wider den Willen des Dienenden stattfindet, der Mensch aber keinen anderen Weg gehen kann, als fortgesetzt zu dienen, bis er seinen Widerstand aufgibt. Es ist dies auch ein göttliches Gesetz, daß sich jeder Vorgang abspielt im kleinen und dann in unendlich vielfacher Abänderung sich wiederholt.... Jesus sah das Ende dieser Zeit voraus, ihr Menschen aber könnet euren Blick nur richten auf die Zeiten, wo Menschenmögliches vorgesehen ist.... Ihr alle rechnet nur mit einem jüngsten Gericht.... Es wird sich aber dieses immer wiederholen, solange Erlösungsepochen laut göttlichem Willen ihren Abschluß finden.... Ein jedes Gericht endet mit der Aburteilung dessen, was dem Gegner angehört, und Aufnahme derer in Lichtsphären, die Gott treu blieben auch in größter Not. Und so wird auch das letzte Gericht eine totale Störung (Zerstörung = d. Hg.) alles dessen mit sich bringen, was noch materiell ist, entstehen aber wird eine völlig geistige neue Erde, aber erst nach so unendlich langer Zeit, daß dessen nicht Erwähnung getan zu werden braucht, um die Menschen jetzt nicht in Sicherheit zu wiegen und ihnen eine neue Entwicklungszeit zu verkünden, in der sie ihrer Meinung nach das Versäumte nachholen könnten. Es kommt das Gericht unwiderruflich bald, das eine Erlösungsepoche von der nachfolgenden trennt.... Dies sollen die Seher und Propheten verkünden, die Gott dazu berufen hat, denen Er Selbst durch Seinen Geist es kundtut, denn es ist nötig für die gesamte Menschheit, daß sie sich das nahe Ende vor Augen halte, sich wandle in der Lebensführung und an der Seele arbeite, denn nicht lange mehr, dann ist die Zeit vorüber, die noch als letzte Gnadengabe der Menschheit belassen bleibt.... Bald ist die letzte Stunde da und mit ihr das Gericht, das eine restlose Scheidung des Reinen vom Unreinen vollziehen wird....

Amen

Judecata de Apoi.... Spiritualizarea Pământului....

La sfârșitul vremurilor va avea loc o Judecată severă, adică va veni un moment în care compoziția Pământului nu va mai putea fi numită materie pământească, ci când toate substanțele se vor fi spiritualizat, astfel încât și Pământul va fi devenit o creație mai mult spirituală, așa cum sunt infinit de multe în spațiu, dar fiecare dintre ele se pretinde a fi o stație educativă a spiritului. Și Pământul rămâne tot o asemenea stație educativă a spiritului, numai că atât creațiile sale, cât și locuitorii săi pot fi numiți spiritualizați, că viața creaturilor se desfășoară în alte condiții și că sarcina lor nu poate fi comparată cu cea actuală. După o perioadă de timp infinit de lungă, Pământul actual va trebui să treacă și el printr-o astfel de epocă, iar Iisus a vorbit despre această epocă ascultătorilor Săi de pe Pământ. Fiecare creație materială parcurge această cale de dezvoltare, adică la început este doar materie dirijată și se ridică la un nivel complet diferit într-un timp infinit de lung, în eternități care nu pot fi estimate niciodată de ființele umane; ea se spiritualizează din ce în ce mai mult și în cele din urmă nu poate fi abordată decât ca o creație spirituală. Dar aceste perioade de timp sunt incomensurabil de lungi, pentru că mai întâi tot spiritualul alungat trebuie să parcurgă această cale materială pământească, pentru ca apoi materia să poată fi considerată ca fiind complet depășită. Și astfel, va mai trece încă o perioadă infinit de lungă până la spiritualizarea completă pe Pământ. Iar acest timp până atunci cuprinde din nou faze individuale de dezvoltare, fiecare dintre ele trebuind să fie considerată ca o eternitate de către oamenii încă ignoranți, pentru că multe generații trebuie să se maturizeze într-o astfel de fază pentru a ajunge la un anumit grad de maturitate, care apoi echivalează cu spiritualizarea pe Pământ. Fiecare fază începe cu oameni cu o înaltă maturitate spirituală și se termină cu oameni a căror înclinație descendentă este atât de puternică încât se împlinește, încât sunt alungați din nou în creațiile Noului Pământ care urmează. Aceste faze de dezvoltare sunt nesfârșite în comparație cu standardele umane, dar ele se sfârșesc întotdeauna, iar o epocă de dezvoltare începe mereu din nou. Dar, la sfârșitul vremurilor, spiritualizarea creației materiale anterioare va înainta din ce în ce mai repede, iar testele de voință, cărora le aparține fiecare perioadă, vor putea să se îndepărteze din ce în ce mai mult, deoarece toate creaturile vor simți atunci același lucru.... cu toții doresc să vadă fața lui Dumnezeu și, prin urmare, se străduiesc să se apropie tot mai mult de Dumnezeu, sau au fost deja răpiți prea departe de forța adversă pentru a mai găsi drumul înapoi spre Dumnezeu. Și, prin urmare, ei trebuie să rămână mai târziu în aceste creații spirituale ca spirite în locurile în care sunt atrase, iar aceasta este cea mai severă pedeapsă pe care Dumnezeu o poate aplica opoziției spirituale, în fond, este o stare de orbire completă, o stare de servitute, în care slujirea are loc doar împotriva voinței servitorului, dar ființa umană nu poate lua altă cale decât să continue să slujească până când renunță la împotrivirea sa. Aceasta este, de asemenea, o lege divină: Fiecare proces are loc în mici și apoi în infinit de multiple variații care se repetă. Iisus a prevăzut sfârșitul acestui timp, dar voi, oamenii, nu puteți să vă îndreptați privirea decât spre vremurile în care sunt prevăzute lucruri umane posibile.... Voi toți vă gândiți doar la o ultimă judecată.... Dar ea se va repeta mereu, atâta timp cât epocile de răscumpărare își vor găsi finalitatea conform voinței divine.... Orice judecată se încheie cu condamnarea a ceea ce aparține adversarului și cu admiterea în sferele de lumină a celor care i-au rămas credincioși lui Dumnezeu chiar și în cele mai mari adversități. Astfel, la Judecata de Apoi va avea loc și o distrugere totală (distrugere) a tot ceea ce este încă material, dar va lua naștere un Pământ Nou, complet spiritual, dar numai după o perioadă de timp atât de lungă încât nu este nevoie să fie menționată pentru a nu-i amăgi pe oameni și a le anunța o nouă perioadă de dezvoltare în care, în opinia lor, ar putea să recupereze ceea ce au neglijat. În curând vine irevocabila judecata care separă o epocă de răscumpărare de următoarea.... Acest lucru va fi vestit de către văzătorii și profeții pe care Dumnezeu i-a chemat la aceasta, cărora El Însuși îl anunță prin spiritul Său, căci este necesar ca întreaga omenire să aibă în minte sfârșitul apropiat, să-și schimbe modul de viață și să lucreze la sufletul său, căci nu mai este mult până când se va termina timpul care a mai rămas omenirii ca ultim dar al harului.... În curând va sosi ceasul de pe urmă și, odată cu el, va veni și judecata care va realiza o separare completă a celor puri de cei impuri....

Amin