• Zurück

Gotteskindschaft.... Schwere Prüfungen....

Die Erde ist als Fortbildungsstation des Geistes ausersehen, die Menschen zur reinsten Lichtgestalt zu formen, zu Gotteskindern, die den höchsten Grad der Glückseligkeit empfinden und zur Anschauung Gottes gelangen können. Diesen Grad zu erreichen ist nur auf dieser Erde möglich. Es sind zwar die anderen Schöpfungswerke gleichfalls zum Ausreifen des noch nicht vollkommenen Geistigen bestimmt, und es kann der Reifegrad stets noch erhöht werden, jedoch den Grad der Gotteskindschaft kann die Seele nur auf Erden erreichen, weshalb das Erdenleben auch mit seiner ganzen Schwere an den Menschen herantritt, und zwar desto schwerer, je näher die Seele ihrem Ziel ist. Völlig entschlackt muß die Seele die Erde verlassen können, geistig wiedergeboren und in innigster Gottverbundenheit. Sie muß sich jeder Prüfung unterziehen, sie muß wirken und schaffen in tiefster Liebe zu Gott und zu den Mitmenschen, sie muß alles Irdische überwunden haben, um frei und unbeschwert eingehen zu können in das geistige Reich. Wenige Menschen nur gehen als vollendete Lichtwesen von dieser Welt, und wenige Menschen nur können gleich nach dem Erdenleben zur Anschauung Gottes gelangen, denn nur wenige werden zu Überwindern der Materie, weil das Erdenleben stets und ständig seine Anforderungen an die Menschen stellt und dies eine der stärksten Versuchungen ist, die an den Menschen herantritt. Immer wieder müssen sich die Menschen frei zu machen suchen, immer wieder muß das geistige Leben sich in den Vordergrund stellen, und jeder Gedanke muß nach oben gerichtet sein. Um zur Gotteskindschaft zu gelangen, muß die Gnade Gottes an den Menschen besonders wirksam werden können, es muß der Mensch fort und fort die Gnade nützen, die ihm ungemessen zuströmt; er muß auch alles auf sich nehmen, was zur Läuterung der Seele beiträgt, er muß jedes Leid als Gnade empfinden und Gott dafür danken, daß ihn Seine Liebe zur Höhe bestimmt hat und ihn zu Sich ziehen will. Nicht viele Menschen haben einen solchen Reifegrad zu verzeichnen, daß Gott ihnen auch das schwerste Leid senden kann, ohne daß sie verzagen.... Die wenigen aber sind gesegnet, und mag ihr irdisches Leben noch so schwer tragbar erscheinen.... Die Vermählung mit Gott ist der schönste Lohn, der solche Seelen beim Ableben erwartet, und um dieser willen verharrt die Seele in Geduld, bis ihr irdisches Ende gekommen ist. Alle Lasten und Mühen, alle Leiden und Trübsale erscheinen ihr gering, sowie sie frei ist von der irdischen Hülle, sowie sie zur Anschauung Gottes gelangt und zum seligsten Wesen im geistigen Reich geworden ist.... sowie sie als Kind Gottes das Erbe des Vaters antritt und mit Ihm tätig ist in Seinem Willen.

Amen

Filiația divină.... Încercări severe....

Pământul este destinat să fie o stație de pregătire suplimentară pentru ca spiritul să formeze oamenii în cea mai pură formă de lumină, în copii ai lui Dumnezeu care pot simți cel mai înalt grad de fericire și pot atinge cunoașterea divină. Atingerea acestui grad este posibilă doar pe acest Pământ. Deși și celelalte lucrări ale creației sunt, de asemenea, destinate maturizării spirituale încă nedesăvârșite, iar gradul de maturitate poate fi mereu sporit, sufletul nu poate atinge gradul de filiație divină decât pe Pământ, motiv pentru care și viața pământească se apropie de ființa umană cu toată greutatea ei, ba chiar cu cât este mai grea, cu atât mai mult sufletul este mai aproape de țelul său. Sufletul trebuie să poată părăsi Pământul complet purificat, renăscut spiritual și în cea mai intimă uniune cu Dumnezeu. Trebuie să se supună la orice încercare, trebuie să lucreze și să creeze în cea mai profundă iubire pentru Dumnezeu și pentru semeni, trebuie să fi depășit tot ce este pământesc pentru a putea intra liber și cu inima ușoară în împărăția spirituală. Doar câțiva oameni părăsesc această lume ca ființe de lumină desăvârșite și doar câțiva oameni pot atinge cunoașterea divină imediat după viața pământească, pentru că doar câțiva devin învingători ai materiei, deoarece viața pământească își impune mereu și mereu cerințele asupra oamenilor și aceasta este una dintre cele mai puternice tentații care se apropie de ființa umană. Oamenii trebuie să încerce mereu să se elibereze, viața spirituală trebuie să iasă mereu în evidență și fiecare gând trebuie să fie îndreptat în sus. Pentru a ajunge la filiația divină, harul lui Dumnezeu trebuie să poată deveni deosebit de eficient asupra oamenilor, ființa umană trebuie să se folosească în mod constant de harul care îi curge nemăsurat; de asemenea, trebuie să ia asupra sa tot ceea ce contribuie la purificarea sufletului, trebuie să simtă fiecare suferință ca pe un har și să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru că iubirea Sa l-a destinat pentru înălțare și vrea să-l atragă la Sine. Nu mulți oameni au un asemenea grad de maturitate încât Dumnezeu să le poată trimite chiar și cea mai grea suferință fără ca ei să dispere..... Dar cei puțini sunt binecuvântați, indiferent cât de dificilă pare a fi viața lor pământească.... Mariajul divin este cea mai frumoasă răsplată care așteaptă astfel de suflete la moarte, iar de dragul acestuia sufletul rămâne răbdător până când îi vine sfârșitul pământesc. Toate poverile și muncile, toate suferințele și necazurile i se par nesemnificative de îndată ce se eliberează de învelișul pământesc, de îndată ce a atins cunoașterea divină și a devenit cea mai fericită ființă din împărăția spirituală.... De îndată ce el, în calitate de copil al lui Dumnezeu, acceptă moștenirea Tatălui și este activ alături de El în voia Lui.

Amin