• Zurück

Unfreiwillig frühzeitig Abgeschiedene.... Jenseits....

Das unverdiente Schicksal derer, die wider ihren Willen sich zum Opfer bringen müssen für ungerechte Handlungsweise haßerfüllter Völker, wird nicht ungerächt bleiben, denn es muß gerechte Vergeltung finden, wenn Seelen durch Menschenverschulden um die ihnen gewährte Gnadenzeit der Verkörperung auf Erden gebracht werden und also nicht so ausreifen können, wie es bei langer Lebensdauer möglich ist. Es ist eine unverdiente Verkürzung des Erdenlebens, die ihnen zwar Befreiung bringt aus der Form, sie aber in einem unreifen Zustand ins Jenseits eingehen läßt. Es kann nun die Seele nur ihrem Reifezustand gemäß bedacht werden, sie muß in die Sphären eingehen, die ihrem Reifegrad entsprechen. Es versteht sich nun aber, daß ein solches Beenden des menschlichen Lebens in einer gewissen Zwangslage seine Sühne finden muß, denn es kann nichts ungesühnt bleiben, was unrecht ist vor Gott. Denn es steht niemandem zu, über das Leben eines Mitmenschen zu verfügen. Andererseits aber muß der Seele des Menschen die Möglichkeit gegeben werden, die auf Erden unterbrochene Selbsterlösung im Jenseits fortsetzen zu können. Und daher wird gerade jenen frühzeitig aus dem Leben Geschiedenen ein reiches Arbeitsfeld im Jenseits zugewiesen, so daß ihr Wille nur gut zu sein braucht, um entsprechend dem Erdenleben ihren Seelenzustand zur Höhe zu bringen. Wird der Entwicklungsgang der Seele durch fremde Schuld unterbrochen, so stehen dem Wesen im Jenseits die undenklichsten Möglichkeiten offen, um dennoch den Reifezustand erreichen zu können, wenn nur der Wille entsprechend rege ist und das Wesen zu Gott verlangt. Jedoch ist gerade bei einem frühzeitig aus dem Leben Geschiedenen die Gefahr sehr groß, daß sich die Seele nicht von der Erdensphäre zu trennen vermag, da sie diese verlassen hat, bevor sie den Hang zur Materie, zu allen irdischen Freuden, überwinden konnte. Und es ist die Gefahr sehr groß, daß sie die Gelegenheiten im Jenseits nicht nützet, weil sie noch zu sehr erdgebunden ist, sie aber ihren Willen selbst hingeben muß genau wie im Erdenleben, um nun den Gang der Höherentwicklung gehen zu können. Es kann ihr Wille auch nun nicht gewaltsam hingelenkt werden zur Höhe, es steht der Seele genau wie auf Erden frei, sich zu wenden aus eigenem Antrieb zur Höhe oder auch zur Tiefe, wenngleich sich zahllose Lichtwesen um eine solche Seele bemühen. Denen aber, die das frühe Ableben eines Menschen verschuldet haben, wird das Erdenleben in geistiger Beziehung wenig Erfolg eintragen, denn sie verdicken durch diese Schuld die Hülle ihrer eigenen Seele, und die Befreiung aus einer solchen Hülle ist äußerst schwierig, also wird der Mensch unsagbar zu kämpfen haben, will er sich von dieser großen Schuld frei machen, und sein Seelenzustand wird ein sehr niedriger sein, so auch er das Erdenleben verläßt, und im Jenseits wird er seine Schuld bitter büßen müssen....

Amen

Plecarea prematură involuntară.... Lumea de dincolo....

Soarta nemeritată a celor care, împotriva voinței lor, trebuie să se sacrifice pentru comportamentul nedrept al unor popoare dușmănoase nu va rămâne neavenită, deoarece trebuie să se aplice o pedeapsă dreaptă atunci când sufletele sunt private de timpul de grație acordat pentru întruparea lor pe Pământ din vina oamenilor și astfel nu se pot maturiza așa cum este posibil cu o durată lungă de viață. Este o scurtare nemeritată a vieții pământești, care le aduce, desigur, eliberarea de formă, dar le permite să intre în lumea de dincolo într-o stare imatură. Sufletul nu poate fi considerat decât în funcție de starea sa de maturitate, el trebuie să intre în sferele care corespund gradului său de maturitate. Dar este de la sine înțeles că o astfel de încheiere a vieții umane trebuie să își găsească ispășirea într-o anumită situație dificilă, deoarece nimic nu poate rămâne neispășit care este greșit în fața lui Dumnezeu. Căci nimeni nu are dreptul să dispună de viața unui semen. Pe de altă parte, însă, sufletului uman trebuie să i se ofere posibilitatea de a continua în lumea de dincolo răscumpărarea de sine întreruptă pe Pământ. De aceea, mai ales celor care au plecat prematur din viață li se atribuie un câmp bogat de muncă în lumea de dincolo, astfel încât voința lor trebuie doar să fie bună pentru a le ridica starea sufletească în conformitate cu viața pământească. Dacă evoluția sufletului este întreruptă din cauza unei greșeli exterioare, ființei din lumea de dincolo i se deschid cele mai de neconceput posibilități pentru a ajunge totuși la starea de maturitate, cu condiția ca voința să fie activă în mod corespunzător și ca ființa să tânjească după Dumnezeu. Cu toate acestea, mai ales în cazul unei persoane plecate prematur, pericolul este foarte mare ca sufletul să nu se poată despărți de sfera pământească, deoarece a părăsit-o înainte de a-și putea învinge înclinația spre materie, spre toate plăcerile pământești. Și există un mare pericol ca ea să nu se folosească de oportunitățile din lumea de dincolo, pentru că este încă prea legată de Pământ, dar trebuie să renunțe la voința sa, așa cum a făcut-o în viața pământească, pentru a putea urma calea dezvoltării superioare. Chiar și acum, voința sa nu poate fi dirijată cu forța în sus, sufletul este liber, ca și pe Pământ, să se întoarcă de bună voie în sus sau în jos, deși nenumărate ființe de lumină se străduiesc pentru un astfel de suflet. Dar viața pământească va aduce puține succese spirituale celor care sunt vinovați de moartea timpurie a unei persoane, deoarece această vină îngroașă acoperământul propriului lor suflet, iar eliberarea de un astfel de acoperământ este extrem de dificilă, astfel încât ființa umană va trebui să lupte nespus de mult dacă vrea să se elibereze de această mare vină, iar starea sa sufletească va fi foarte joasă atunci când va părăsi viața pământească, iar în lumea de dincolo va trebui să ispășească cu amărăciune vina sa....

Amin