• Zurück

Stimme des Gewissens....

Ihr habt kein sichereres Zeichen für das, was recht ist, als die Stimme des Gewissens, die Stimme des Herzens, die euch wahrlich recht weiset. Ihr werdet oft durch diese Stimme hingelenkt auf das, was Gott wohlgefällig ist. Und so ihr einmal nicht recht wisset, was ihr tun, denken oder reden sollt, so dürfet ihr nur Gott anrufen in aller Innigkeit, und Er wird es euch kundtun, daß jeder Zweifel, jede Unschlüssigkeit schwindet und ihr klar und bewußt seid eures Handelns. Jeder falsche Gedanke löst in euch ein Unbehagen aus, und jeder rechte Gedanke wird euch froh werden lassen, denn immer ist alles gute Geistige um euch bemüht, euch gedanklich das zu vermitteln, was ihr tun oder lassen sollt, und so ihr diese Vermittlungen willig aufnehmet, lösen sie auch in euch das Empfinden innerer Zufriedenheit aus, während sie umgekehrt in euch ein Gefühl der Unbehaglichkeit erwecken, um euch so die innere Stimme bewußt werden zu lassen. Das Drängen der geistigen Freunde zu einer guten Tat ist oft der Beweggrund, daß diese Tat nun auch ausgeführt wird, denn es ist der Mensch allein zu willensschwach, so er nicht angeregt wird zum Guten. Und so er nur der inneren Stimme Gehör schenkt, wird er recht geleitet sein. Die Erkenntnis dessen, was recht ist, wird ihm gleichfalls kommen, so er recht handeln will. Denn sein Gott zugewandter Wille weiset beharrlich ab, was falsch ist, weil dieser Wille ja die guten wissenden Kräfte anzieht und diese ihn nun belehren wahrheitsgemäß. Es sind zwar die Gegenkräfte genau so bemüht, ihren Einfluß geltend zu machen, doch haben sie nur Erfolg, wenn der Mensch willenlos oder gleichgültig ist, also jeder geistigen Einwirkung Folge leistet, ganz unbedacht, ob gute oder böse Kräfte ihn belehren. Dort haben die schlechten Kräfte leichtes Spiel, wenngleich nachher die Stimme des Gewissens vorwurfsvoll klingt und dem Menschen die innere Zufriedenheit nimmt. So nun dies noch beachtet wird, besteht die Möglichkeit, daß dann die guten geistigen Kräfte einflußreicher wirken können, leicht aber führen solche stillen Vorwürfe im Inneren des Herzens dazu, daß der Mensch sie zu übertönen versucht, daß er ihrer nicht mehr achtet und also das Gewissen abstumpft und auf die feine Stimme in sich nicht mehr hört. Und das ist äußerst nachteilig für die Seele. Denn es ringt sich nun der Mensch schwerlich zu guten Taten durch, da seine Kraft dazu zu gering ist, er aber, da er nicht zum Widerstand angeregt wird durch die Stimme des Gewissens, auch nicht zu Gott seine Zuflucht nimmt, Der allein willensstark machen kann und ihm geistige Kraft zur Hilfe sendet. So aber der Mensch die Stimme des Gewissens in sich pflegt, so er allem nachkommt, was ihn die Stimme zu tun oder zu lassen heißt, und zuletzt nach jeder Frage an die ewige Gottheit lauschet auf diese Stimme, wird er kaum einen anderen Weg gehen als jenen, der zur Erkenntnis führt....

Amen

Vocea conștiinței....

Nu ai un semn mai sigur despre ceea ce este corect decât vocea conștiinței, vocea inimii, care te îndrumă cu adevărat spre bine. Adesea, această voce vă ghidează spre ceea ce este plăcut lui Dumnezeu. Și dacă odată nu știi cu adevărat ce trebuie să faci, să gândești sau să vorbești, poți doar să-L chemi pe Dumnezeu în toată intimitatea și El îți va face cunoscut că orice îndoială, orice indecizie va dispărea și vei fi clar și conștient de acțiunile tale. Orice gând greșit declanșează în tine un disconfort, iar orice gând corect te va face fericit, deoarece toate spiritele bune din jurul tău se străduiesc întotdeauna să-ți transmită mental ceea ce ar trebui sau nu ar trebui să faci, iar dacă accepți de bunăvoie aceste transmisii, ele vor declanșa în tine și un sentiment de mulțumire interioară, în timp ce, dimpotrivă, vor trezi în tine un sentiment de disconfort pentru a te face conștient de vocea interioară. Îndemnul prietenilor duhovnicești de a face o faptă bună este adesea motivul pentru care această faptă este acum și realizată, căci doar ființa umană este prea slabă de voință dacă nu este stimulată să facă binele. Și dacă își ascultă doar vocea interioară, va fi ghidată corect. Realizarea a ceea ce este corect îi va veni, de asemenea, dacă vrea să acționeze corect. Pentru că voința sa, care este îndreptată spre Dumnezeu, respinge cu perseverență ceea ce este greșit, deoarece această voință atrage forțele bune cunoscătoare și acestea îl instruiesc acum în mod veridic. Este adevărat că forțele adverse sunt la fel de nerăbdătoare să-și exercite influența, dar ele reușesc doar atunci când ființa umană este lipsită de voință sau indiferentă, astfel că se supune oricărei influențe spirituale, fără să se intereseze deloc dacă forțele bune sau rele îi dau instrucțiuni. Acolo forțele rele au un joc ușor, deși după aceea vocea conștiinței sună cu reproșuri și îl privează pe om de mulțumirea interioară. Dacă se mai ține cont de acest lucru, este posibil ca forțele spirituale bune să poată avea atunci o influență mai mare, dar astfel de reproșuri tăcute din inimă pot duce cu ușurință la încercarea ființei umane de a le îneca, încât să nu le mai acorde atenție și astfel să-și amorțească conștiința și să nu mai asculte vocea subtilă din interiorul său. Iar acest lucru este extrem de dezavantajos pentru suflet. Pentru că omului îi este greu să facă fapte bune, deoarece are prea puțină putere pentru a face acest lucru, dar cum nu este stimulat să se împotrivească de glasul conștiinței, nu recurge nici la Dumnezeu, care este singurul care îl poate face voinic și îi poate trimite putere spirituală pentru a-l ajuta. Dar dacă ființa umană cultivă vocea conștiinței în interiorul ei, dacă se conformează la tot ceea ce îi spune vocea să facă sau să nu facă și, în cele din urmă, ascultă această voce după fiecare întrebare adresată divinității eterne, cu greu va lua altă cale decât cea care duce la cunoaștere.....

Amin