• Zurück

Liebe.... Haß....

Siehe, Mein Kind, mit offenen Armen komme Ich euch entgegen, die ihr von Mir empfangen wollt. Die Sehnsucht des Herzens wird euch Meine Liebe kundgeben, im Verlangen nach Mir wird sich Meine Liebe zu euch äußern, und dies wird auch der Zustand sein im Jenseits, daß ihr gleichfort nach Mir verlanget und Meine Liebe euch Erfüllung gibt fort und fort. Sehet, die Liebe habe Ich euch in das Herz gelegt, auf daß ihr dereinst in Seligkeit schwelgen sollt, so eurer Liebe Erfüllung wird. Ich habe aber auch in euch den Trieb gelegt vom Gegenteil, weil ihr nur durch Überwindung dieses Triebes den Glückseligkeitszustand erringen könnt, und so soll euer Streben auf Erden gerade dem Bekämpfen des Hasses, dem Gefühl der Lieblosigkeit in höchster Potenz gelten, denn es vergiftet der Haß eure Seele in so zerstörender Weise.... es vernichtet der Haß alles, was die Liebe aufbaut.... Es kann der Mensch mit dem Gefühl des Hasses in seinem Herzen nimmermehr zur Vollkommenheit gelangen, denn der Haß ist ja Anteil des Bösen.... Der Haß ist so verderbenbringend und so unsäglich die Seele bedrückend.... er ist das ärgste Übel.... er ist der Feind aller guten Gesinnung.... er ist ein Laster, das alles Gute und Edle erdrückt.... er ist der Ursprung der Sünde.... Ein Herz, das dem Haß erliegt, ist unfähig jeder edlen Regung.... Es kann, wo Haß regiert, keine Tugend geübt werden. Demut, Sanftmut, Milde und Erbarmen.... es sind dies völlig fremde Begriffe dem Herzen, das vom Haß beherrscht wird; denn es kennt der Mensch ja nimmer die Liebe, und diese ist doch notwendig, will der Mensch tugendhaft, gut und Gott-gefällig leben. Wie entsetzlich die Auswirkungen des Hasses sind, wird der Mensch erkennen im Jenseits.... wie verzerrt die Seele dessen ist, der im Erdenleben unter dem Einfluß des Hasses stand. Wollten die Menschen doch bedenken, daß die Gegenmacht volle Gewalt über ein im Haß stehendes Erdenkind bekommt, daß es ihm immer schwerer wird, sich dieser Macht und dem Einfluß zu entwinden, daß es ihm auch immer schwerer wird, zur Liebe zurückzufinden, und daß einem solchen Menschen von anderer Seite keine Rettung kommen kann, wenn er nicht ernstlich bemüht ist, sich selbst aus der Gewalt des Bösen zu befreien. Solange er sich diesem Einfluß nicht entzieht durch den festen Willen, sich in der Liebe zu üben, ist es unsagbar schwer, frei zu werden. Es ist wohl verständlich, daß oft der Mensch geradezu hineingedrängt wird in Gefühle des Hasses, wenn er die Lieblosigkeit anderer Menschen betrachtet und verfolgt und Ungerechtigkeit und scheinbar erfolgreiche Handlungsweise dieser beobachtet, aber immer muß er daran denken, daß es einen Gott im Himmel gibt, Der jede Ungerechtigkeit vergelten wird zu seiner Zeit.... Er muß auch dagegensetzen, daß Jesus Christus in aller Liebe selbst denen vergab, die Seinen Tod verschuldeten, und daß nie und nimmer das Rachegefühl in Ihm Oberhand gewann, sondern immer nur voller Liebe Er das Gebaren der Erdenkinder mit Nachsicht und Milde vergalt. Es soll die Liebe ja den Haß besiegen, und es müssen daher die Kinder auf Erden gleichfalls sich bemühen, das Gefühl des Hasses zu ersticken, so es sich im Menschen zu rühren beginnt.... und immer nur mit Liebe vergelten, auch wenn die Versuchung zu stark ist, bittersten Haß gegen die Bedrücker der Menschen zu empfinden. Die meisten Menschen irren, da sie sich selbst für äußerst hochstehend halten und glauben, ihre Macht recht fühlbar äußern zu müssen den Untergebenen gegenüber, doch dort soll der Mensch nicht hassen, sondern in aller Liebe den anderen belehren wollen. Er soll zuerst an seine eigene Seele denken, die geschützt werden soll vor der Gefahr des Hasses, ihr Ringen ist mitunter ein so unsagbar schweres, doch die Überwindung dieser der Seele schädlichsten Eigenschaft wird zur Vollkommenheit führen, denn es hat dann die Liebe gesiegt über den Widersacher.... Es ist der Haß unschädlich gemacht worden und mußte unter der Kraft der Liebe zunichte werden, und die Seele wird einem solchen Bemühen dankbar sein, denn ihr ward Erlösung aus bitterer Pein....

Amen

Dragoste.... Ură....

Iată, copilul Meu, cu brațele deschise vin în întâmpinarea ta, care vrei să primești darurile Mele. Dorința inimii tale îți va face cunoscută iubirea Mea, iubirea Mea pentru tine se va exprima în dorința ta pentru Mine, și aceasta va fi starea ta și în lumea de dincolo, vei tânji mereu după Mine, iar iubirea Mea te va împlini mereu. Iată, am pus iubirea în inima ta, astfel încât într-o zi să te bucuri de beatitudine atunci când iubirea ta va fi împlinită. Dar am pus în tine și impulsul de opunere, pentru că nu poți atinge starea de beatitudine decât învingând acest impuls și, astfel, strădania ta pe Pământ ar trebui să aibă ca scop tocmai lupta împotriva urii, a sentimentului de răutate intensă, pentru că ura îți otrăvește sufletul într-un mod foarte distructiv.... ura distruge tot ceea ce construiește dragostea.... Cu sentimentul de ură în inima sa, omul nu poate atinge niciodată perfecțiunea, căci ura face parte din rău.... Ura este atât de distructivă și atât de deprimantă pentru suflet.... este cel mai mare rău.... este dușmanul oricărei bunătăți.... este un viciu care zdrobește tot ceea ce este bun și nobil.... este originea păcatului.... O inimă care cedează la ură este incapabilă de orice impuls nobil.... Nici o virtute nu poate fi practicată acolo unde domnește ura. Smerenia, blândețea, iertarea și mila.... acestea sunt concepte complet străine de inima dominată de ură, pentru persoana respectivă ce nu cunoaște niciodată iubirea, și totuși aceasta este necesară dacă vrea să trăiască într-un mod virtuos, bun și plăcut lui Dumnezeu. Ființa umană își va da seama în lumea de dincolo cât de cumplite sunt efectele urii.... cât de distorsionat este sufletul persoanei care a fost sub influența urii în viața pământească. Dacă oamenii ar lua în considerare faptul că puterea adversă capătă putere deplină asupra unui copil pământean care se află sub influența urii, că îi va fi din ce în ce mai greu să scape de această putere și influență, că îi va fi din ce în ce mai greu să regăsească drumul înapoi spre iubire și că o astfel de persoană nu poate fi salvată de nici o altă parte decât dacă se străduiește cu adevărat să se elibereze de puterea răului. Atâta timp cât nu se retrage de sub această influență prin voința fermă de a practica iubirea, este nespus de greu să devină liber. Este cu siguranță de înțeles că ființa umană este adesea aproape forțată la sentimente de ură atunci când privește și analizează lipsa de bunăvoință a altor oameni și observă nedreptatea și comportamentul lor aparent de succes, dar trebuie să își amintească întotdeauna că există un Dumnezeu în ceruri care va răsplăti orice nedreptate la timpul potrivit..... De asemenea, trebuie să pună în contrast acest lucru cu faptul că Iisus Hristos Însuși i-a iertat cu dragoste pe cei care au fost responsabili de moartea Sa și că sentimentul de răzbunare nu a avut niciodată control asupra Sa, ci doar a iertat cu dragoste, cu îngăduință și milă, comportamentul copiilor pământești. La urma urmei, iubirea ar trebui să învingă ura și, prin urmare, și copiii de pe Pământ trebuie să se străduiască să înăbușe sentimentul de ură, dacă acesta începe să se manifeste în ființa umană, și să îl răsplătească întotdeauna doar cu iubire, chiar dacă tentația este prea puternică de a simți cea mai aprigă ură față de asupritorii oamenilor. Cei mai mulți oameni greșesc pentru că se consideră extrem de superiori și cred că trebuie să-și exprime puterea în mod palpabil față de subordonații lor, dar acolo ființa umană nu trebuie să urască, ci să vrea să-l instruiască pe celălalt în toată dragostea. Ar trebui să se gândească mai întâi la propriul suflet, care ar trebui protejat de pericolul urii, lupta sa este uneori atât de nespus de dificilă, însă depășirea acestui atribut cel mai dăunător pentru suflet va duce la perfecțiune, căci atunci iubirea va fi triumfat asupra adversarului.... Ura ar fi făcută inofensivă și distrusă sub puterea iubirii, iar sufletul va fi recunoscător pentru un astfel de efort, pentru că a fost eliberat de un chin amar....

Amin