Primerjaj objavo s prevodom
SLEDITI JEZUSU: NOSITI KRIŽ
Vedno boste prečkali most v duhovno kraljestvo, če boste sledili Jezusu, božanskemu Odrešeniku, ki je pred vami prehodil pot in za vas ljudi postavil ta most. On sam je s svojim dejanjem odrešenja premostil ta široki prepad med Zemljo in duhovnim kraljestvom, prehodil najtežjo in najbolj bolečo pot do križa in tako zgradil most v kraljestvo svetlobe...., ki ga lahko prečka vsak človek in bo vedno vodil do pravega cilja.... Treba je stopiti na pot slediti Jezusu, kar pomeni, da tako kot je On iz ljubezni do ubogega človeškega rodu sprejel vse trpljenje, mora tudi človeštvo stopiti na pot ljubezni in trpljenja, prizadevati si mora, da bi Mu sledili in tako očistili svojo dušo...., čeprav je človek Jezus nase prevzel vso krivdo svojih padlih bratov in je bil tako ogromen izvirni greh odrešen s križanjem, z dejanjem odrešenja.....
Njegova (človekova) duša se lahko očisti in prečisti le z ljubeznijo in trpljenjem, to očiščenje pa mora opraviti že na Zemlji, če želi doseči stopnjo svetlobe, ki ji zagotavlja srečo. Človek namreč živi na Zemlji zato, da bi svojo dušo osvobodil vseh nečistoč, vseh pregreh in hrepenenj, slabosti in slabih navad, ki se te še vedno držijo zaradi preteklega odpadništva, katerih bi se morala in se jih bo lahko znebila, če bo potrpežljivo prehodil zemeljsko pot v trpljenju in se trudila živeti življenje v ljubezni. Ljubezen je namreč najzanesljivejše sredstvo očiščevanja, ljubezen raztaplja vse nečistoče in plasti, ki še vedno bremenijo dušo.
In trpljenje.... ki ga prenešamo v predanosti.... je prav tako primerno za kristalizacijo duše, ki bo nato postala prosojna in dovzetna za svetlobo, ko bo vstopila v kraljestvo onstranstva. Zato je Jezus izrekel besede: „Kdor hoče priti za Menoj, naj vzame svoj križ....“. Nobenemu človeku trpljenje ne bo v celoti prihranjeno, čeprav je dana teža bremena pri vsakem človeku različna. Vendar zemeljsko življenje ni končna izpolnitev, temveč je vedno le pripravljalna postaja za pravo življenje v duhovnem kraljestvu...., Vsako breme, ki dušo na Zemlji še vedno bremeni, lahko le poveča njeno blaženost v onstranstvu, če ga po Božji volji ponižno prenaša. Tako bo človek po svoji svobodni volji stopil na pot hoje za Jezusom....
Sam si mora želeti, da bi njegova duša na Zemlji dosegla večjo zrelost, zavestno se mora odločiti, da bo sledil Jezusu, prav tako mora priznati njegovo dejanje odrešenja in ga izkoristiti zase. Ne glede na to, kako boleče je zemeljsko življenje ne bo nikoli duši pomagalo k popolnosti, če človek ne bo izpovedoval Jezusa, če ne bo izkoristil njegovega dejanja odrešenja in njegovih blagoslovov, če ne bo veroval Vanj in v to, da je bil Bog sam tisti, ki je izvršil dejanje odrešenja v človeku Jezusu. Ne glede na to, kako boleča bo njegova zemeljska pot, od nje ne bo imel za svojo dušo nebene koristi, ker ni prostovoljno „sledil Jezusu“.....
Bolj ko boste ljudje napolnjeni z ljubeznijo, manj trpljenja vas bo bremenilo, kajti ljubezen je najboljše sredstvo za osvoboditev, ogenj ljubezni bo raztopil vse ovoje duše, raztopil bo vse, kar je nečisto in otrdelo, ljubezen bo v kratkem času dosegla očiščenje duše, obseg trpljenja pa se lahko zmanjša, kadar se ljubezen že ukvarja s procesom očiščevanja duše.... Zato bo moral biti človek zelo dejaven v služenju, da bi tako izrazil svojo ljubezen, kajti ljubezen spodbuja dejavnost in tako bo človek, takoj ko bo nesebično usmerjen k bližnjemu, nenehno opravljal dejanja ljubezni in bo tako šel po poti, ki sledi Jezusovemu nauku, ki ga je ljubezen vedno znova spodbujala k koristnim dejanjem, ki si je prizadeval olajšati trpljenje in stisko sočloveka ter uporabil izjemne moči, da bi pomagal sočloveku.
Tako bo stalna pripravljenost pomagati tudi način sledenja Jezusu, saj izkazuje ljubezen, ki ima lahko vedno le koristen učinek, tako za tistega, ki daje, kot tudi za tistega, ki pomoč izkoristi.... Kajti ljubezen je najmočnejša, božanska, ki mora brezpogojno voditi k popolnosti duše, ki mora očistiti dušo in jo narediti dovzetno za svetlobo.... Ljubezen je končni cilj na Zemlji, ker vodi k zedinjenju z večno ljubeznijo, ker obnavlja prvotno stanje, v katerem je bilo bitje ustvarjeno, in zato zagotavljati tudi najvišjo srečo, ki jo bitje zdaj najde v najtesnejši povezanosti s svojim Bogom in Očetom večnosti, iz čigar ljubezni je nekoč izšlo.....
Amen
Prevajalci
Urmarea lui Iisus: Purtarea crucii....
Veți păși întotdeauna pe podul către împărăția spirituală dacă îl urmați pe Iisus, Răscumpărătorul divin, care a construit acest pod pentru voi, oamenii, și v-a precedat pe cale. El Însuși a acoperit această mare prăpastie dintre Pământ și împărăția spirituală prin actul Său de Mântuire, a luat calea cea mai dificilă și dureroasă spre cruce și astfel a construit podul spre împărăția luminii.... în care fiecare ființă umană poate păși și care va duce întotdeauna la țelul corect.... Calea de a-L urma pe Iisus trebuie urmată, adică, așa cum El a luat asupra sa toată suferința din iubire pentru omenirea nefericită, așa și omul trebuie să ia calea iubirii și a suferinței, el trebuie.... deși omul Iisus a luat asupra sa toată vina fraților căzuți și astfel, prin moartea de pe cruce, prin lucrarea de răscumpărare, marea vină originară a fost răscumpărată.... să caute să-L urmeze pentru purificarea sufletului său.... Sufletul său nu poate fi purificat și cristalizat decât prin iubire și suferință, iar această purificare trebuie să se realizeze încă pe Pământ dacă vrea să atingă un grad de lumină care să-i garanteze beatitudinea. Căci omul rămâne pe Pământ pentru ca sufletul său să se elibereze de toate impuritățile, de toate viciile și poftele, slăbiciunile și viciile, care încă se mai agață de el ca urmare a apostaziei voastre din trecut, de care ar trebui și poate să se elibereze dacă parcurge cu răbdare calea pământească în suferință și se străduiește să trăiască o viață de iubire. Căci iubirea este cel mai sigur mijloc de purificare, iubirea dizolvă toată zgura și învelișurile care încă mai împovărează un suflet. Și suferința.... purtată în predare.... este, de asemenea, potrivită pentru cristalizarea sufletului, care va deveni receptiv la lumină și permeabil la lumină atunci când va intra în împărăția de dincolo. De aceea Iisus a rostit cuvintele: "Cine vrea să vină după Mine, să-și ia crucea....". Nici o ființă umană nu va fi scutită în totalitate de suferință, chiar dacă aceasta este impusă oamenilor în diferite grade. Dar viața pământească nu este împlinirea finală, ci doar o stație pregătitoare pentru viața reală din împărăția spirituală...... Și tot ceea ce mai este impus sufletului pe Pământ nu poate decât să-i sporească beatitudinea în lumea de dincolo, cu condiția să fie îndurat cu umilință, în conformitate cu voința divină. Astfel, ființa umană ar trebui să ia în mod voluntar calea de a-L urma pe Iisus..... Trebuie să fie important pentru el ca sufletul său să atingă o mai mare maturitate pe Pământ, trebuie să decidă în mod conștient să îl urmeze pe Iisus, trebuie să recunoască actul Său de mântuire și să îl revendice pentru el însuși. Pentru că nici o existență pământească, oricât de dureroasă ar fi, nu va ajuta vreodată sufletul să ajungă la perfecțiune dacă ființa umană nu-L mărturisește pe Iisus, dacă nu se folosește de actul mântuirii Sale și de binecuvântările sale, dacă nu crede în El și că Dumnezeu Însuși a fost Cel care a înfăptuit actul mântuirii în omul Iisus. Atunci, drumul său pământesc poate fi oricât de dureros, nu va obține niciun beneficiu pentru sufletul său, pentru că atunci nu l-a "urmat pe Iisus" de bună voie..... Dar cu cât voi, oamenii, veți fi mai plini de iubire, cu atât mai puțină suferință vă va împovăra, căci iubirea este cel mai bun solvent, scânteia iubirii va dizolva toate învelișurile sufletului, va topi tot ce este impur și împietrit, iubirea va realiza purificarea sufletului în scurt timp și va fi posibil să se reducă cantitatea de suferință acolo unde iubirea a abordat deja purificarea sufletului.... De aceea, ființa umană va trebui să fie extrem de activă în slujire pentru a-și exprima iubirea, căci iubirea îndeamnă la activitate și, de îndată ce aceasta este destinată în mod dezinteresat aproapelui, ființa umană va realiza în mod constant fapte de iubire și atunci va urma calea lui Iisus, pe care iubirea l-a împins în mod repetat la fapte de ajutorare, care a căutat să aline suferința și greutățile semenilor săi și a folosit forțe extraordinare pentru a-i ajuta pe semenii săi. Și astfel, disponibilitatea constantă de a ajuta va fi și ea un mod de a-L urma pe Iisus, pentru că demonstrează iubire, care nu poate avea decât un efect benefic atât pentru cel care dăruiește, cât și pentru cel care se folosește de ajutor..... Pentru că iubirea este cea mai puternică, este divină, care trebuie să ducă irevocabil la perfecțiunea sufletului, care trebuie să purifice sufletul și să-l facă receptiv la lumină.... iubirea este scopul final pe Pământ, pentru că duce la unirea cu Iubirea eternă, pentru că restabilește starea inițială în care a fost creată ființa și, prin urmare, trebuie să garanteze și cea mai înaltă beatitudine, pe care ființa o găsește acum în uniunea cea mai strânsă cu Dumnezeul și Tatăl său din veșnicie, din a cărui iubire a ieșit odată....
Amin
Prevajalci