Primerjaj objavo s prevodom
KRISTUSOVO ROJSTVO.... I.
Odrešenje je prišlo od zgoraj.... Koliko ust to izgovarja in kako pogosto srce ni ganjeno, v kolikor človeško bitje vsaj enkrat najresneje ne razmišlja o pomenu prihoda Jezusa Kristusa na Zemljo.
Rojen je bil otrok, čigar duša se je spustila iz kraljestva svetlobe, ker se je Bog želel utelesiti v tem otroku. Otrok Jezus je bil človeško bitje, rojen iz Marije device, katera Ga je spočela preko moči Duha.... Človeško bitje Jezus je začel Svoj zemeljski tok življenja kakor vsi ostali, pa vendarle stranski učinki Njegovega rojstva niso bili kakor pri navadni osebi, ampak so namigovali na to, da je nek izreden pokrov (telo) zakrival nenavadnega dečka.... da mora biti on pokrov za Večno Božanstvo, Katero Se je lahko učlovečilo samo v čistem in brezgrešnem človeškem bitju, kakršen je bil deček Jezus. On je moral izpeljati tako izredno pomembno poslanstvo, da so morale biti za to izredno pomembne tudi zahteve. Bog Osebno se namreč je želel nastaniti v otroku Jezusu in je za Sebe izbral brezgrešno formo, katera pa je obenem zakrivala tudi brezgrešno dušo, v kateri je Večno Božanstvo lahko prebivalo, da bi za celotno ljudsko raso uresničilo delo Odrešenja. To, da se je Bog Osebno spustil na Zemljo, je bilo delo ogromnega sočutja, ker je bila Zemlja prekrita z zelo globokim mrakom in tudi vsi njeni prebivalci so se zapletali v vse bolj globoko temo; niso več našli izhoda in klicali so Odrešenika, da jih osvobodi. Bog je slišal njihov klic in je na Zemljo poslal svojega Sina.... Bitje, Katero je ravno tako nastalo iz Njegove moči in Ljubezni, Katero pa je ostalo v Njegovem obilju svetlobe, ko so se Njegovi bratje pogreznili v temo. Jezusova duša je bila z neskončno Ljubeznijo privržena Bogu, vendar pa je ravno tako ljubila tudi svoje padle brate in jim je želela pomagati, da bi se vrnili v Očetovo Hišo, ker je vedela, da sta sreča in blaženost mogoča samo v Božji prisotnosti in da oddaljenost od Njega pomeni trpljenje, agonijo ter mrak.
Jezus je namreč vedel, da so Ga in pogoji in Njegova Ljubezen do revnih bitij motivirali, da Se(be) ponudi kot žrtev; da bi umaknil krivdo greha, katera je bila ogromna, katerega pa bitja, katera so postala grešna, ne bi bila nikoli sposobna sama popraviti (dati nadomestilo). Vendar pa se je čista in nedolžna duša želela žrtvovati za njihove grehe, da bi plačala za krivdo in zadovoljila Božjo pravičnost. Duša je bila Ljubezen.... ta Ljubezen pa je bila Bog (1 Janez 4:8, 16).... Bog oz. Ljubezen je prežela človeka Jezusa, tako da je On zaradi teh padli bratov želel narediti delo največjega trpljenja in agonije. In tako se je Bog Osebno v Jezusu spustil na Zemljo in vstopil v človeško formo, katera pa je ustrezala vsem predpogojem, da bi lahko zakrila Večno Božanstvo Osebno, brez da bi izginila.... Otrok Jezus je bil poln Ljubezni in vsa srca, katera so bila obsijana z Njegovimi žarki Ljubezni, so postala prežeta z Ljubeznijo; pela so in se zahvaljevala, ker so k jaslicam, kjer se je nahajal otrok, prišli samo tisti, katerih srca so bila čista in privržena Bogu, in kateri so glede na to čutili Ljubezen, katero je izžareval otrok, in kateri so prišli s prižgano gorečo Ljubeznijo do otroka Jezusa.
In četudi se dogodki, kateri so se dogajali v času Jezusovega rojstva, sedaj smatrajo samo za mit, pa vsakdo, kdor je izpolnjen z Božjim Duhom in kateri ima prebujen duh, ve, da je vse tisto, kar je bilo ohranjeno kot znanje o Jezusovem rojstvu, Resnica. Čudež za čudežem se je dogajal okoli samega otroka Jezusa v naravi, na Nebu in na Zemlji. In vsi angeli so s priklonjenimi glavami klečali pred Tistim, Kateri Se je utelesil v otroku Jezusu, kakor je tudi živali in ljudi zajelo najsvetejše strahospoštovanje ter molk v trenutku, ko se je dogajal največji čudež, Božje učlovečenje v Jezusu. In srce vsakogar, kdor ima prebujen duh, bo ravno tako prepričljivo izgovarjalo besede: »Odrešenje se je spustilo od zgoraj....«. Namreč svetloba Ljubezni Odrešenika Jezusa Kristusa sije tudi na njega; on pripada tistim, zaradi katerih je Odrešenik prišel na Zemljo, da bi jih (od)rešil. On pripada odrešenim, za katere je bilo na Križu uresničeno delo usmiljenja, ker je želel biti odrešen greha in smrti. In on Jezusovega rojstva ne bo častil samo z izpraznjenimi besedami; on bo s svojim srcem mislil o vsem, kar se je zgodilo v tej noči, ko se je svetloba sveta spustila dol na Zemljo, ko je otrok Jezus prišel na svet. In pridružil se bo petju himne hvaljenja: »Slava Bogu na višavah in na Zemlji mir ljudem, ki so dobre volje.« (Luka 2:14).
AMEN
Prevajalci
Nașterea lui Hristos....
Mântuirea a venit de sus.... Câte buze pronunță acest lucru și cât de des inima este neimplicată în el, în măsura în care omul nici măcar nu se gândește serios la ceea ce înseamnă coborârea lui Iisus Hristos pe Pământ. S-a născut un copil al cărui suflet a coborât din împărăția luminii pentru că Dumnezeu a vrut să se întrupeze în acest copil. Pruncul Iisus a fost o ființă umană, născută din Maria, Fecioara, care l-a conceput prin puterea spiritului..... Ființa umană Iisus și-a început cariera pământească ca orice altă ființă umană, însă fenomenele care au însoțit nașterea Sa nu au fost cele ale unei ființe umane obișnuite, ci au indicat că un înveliș extraordinar a adăpostit și un copil extraordinar.... că acesta era destinat să fie învelișul divinității veșnice, care nu se putea manifesta decât într-o ființă umană pură, fără păcat, așa cum era copilul Iisus. Pentru că trebuia să îndeplinească o misiune de o importanță atât de mare încât condițiile necesare pentru aceasta erau de asemenea neobișnuite. Dumnezeu Însuși a vrut să locuiască în acest prunc Iisus și a ales o formă imaculată, care conținea și un suflet imaculat, în care Dumnezeirea eternă putea acum să locuiască pentru a împlini lucrarea de răscumpărare pentru întreaga omenire. Faptul că Dumnezeu Însuși a coborât pe Pământ a fost o lucrare supremă de milă, căci Pământul zăcea în întunericul cel mai adânc și toți locuitorii Pământului la fel, ei erau conduși și încătușați de prințul întunericului și lâncezeau în păcat și chinuri sub presiunea robiei. Și Dumnezeu știa despre necazurile creaturilor Sale care, odată ce se despărțiseră de bună voie de El și, prinse într-un întuneric tot mai adânc, nu mai găseau o cale de ieșire și strigau după un Mântuitor care să le elibereze. Dumnezeu a auzit strigătul lor și le-a trimis pe Fiul Său pe Pământ.... o ființă care, la fel, a ieșit din puterea și iubirea Sa, care a rămas în plinătatea Sa de lumină atunci când frații Săi s-au aruncat în întuneric. Sufletul lui Iisus era devotat lui Dumnezeu într-o imensă iubire, dar îi iubea și pe frații săi căzuți și voia să-i ajute să se întoarcă în casa Tatălui, pentru că știa că numai în prezența lui Dumnezeu este fericire și beatitudine, iar în depărtarea de El este adversitate, chin și întuneric. Iisus cunoștea ambele condiții, iar dragostea Sa pentru cel nenorocit L-a determinat să Se ofere pe Sine ca jertfă lui Dumnezeu pentru a plăti vina păcatului, care era nemăsurat de mare și care nu ar fi putut fi plătită niciodată de păcătosul însuși. Dar un suflet curat, fără vină, a vrut să se sacrifice pentru păcatele lor pentru a răscumpăra vina și pentru a satisface dreptatea lui Dumnezeu. Pentru că sufletul a fost dragoste.... Dragostea a fost Dumnezeu.... Dumnezeu sau iubirea l-a umplut pe omul Iisus, astfel încât a vrut să împlinească o lucrare de cea mai mare suferință și chin pentru acei frați căzuți. Și astfel, Dumnezeu Însuși a coborât pe Pământ în Iisus și a luat o formă umană care îndeplinea toate cerințele pentru a adăposti în Sine Însuși Eternul Dumnezeu, fără a trebui să piară.... Pruncul Iisus era plin de iubire și tot ceea ce intra în raza Sa de iubire era plin de iubire, laudă și mulțumire în inima sa, căci numai oamenii cu inima curată și devotată lui Dumnezeu veneau la ieslea pruncului și, prin urmare, simțeau și ei iubirea pe care pruncul o emana și ardeau de dragoste arzătoare pentru pruncul Iisus. Deși evenimentele legate de nașterea lui Iisus sunt considerate doar o legendă, oricine este plin de spiritul lui Dumnezeu, al cărui spirit este trezit, știe că tot ceea ce a supraviețuit ca și cunoaștere printre oameni despre nașterea lui Iisus este adevăr. Minuni peste minuni au avut loc în jurul Pruncului Însuși, în natură, în Ceruri și pe Pământ, iar toți îngerii din ceruri și-au plecat genunchii în fața Celui care S-a întrupat în pruncul Iisus, așa cum oamenii și animalele au fost cuprinși de cea mai sfântă admirație și tăcere atunci când a avut loc cea mai mare minune, întruparea lui Dumnezeu în Iisus. Și cel al cărui spirit este trezit, inima lui va pronunța și ea cu convingere cuvintele: "Mântuirea a venit de sus....". Pentru că actul de iubire al Mântuitorului Iisus Hristos strălucește și asupra lui, el face parte dintre cei pentru a căror mântuire a venit Mântuitorul pe Pământ, el face parte dintre cei răscumpărați pentru care s-a săvârșit lucrarea de milă pe cruce, pentru că a vrut să fie răscumpărat din păcat și moarte. Și nu va vorbi doar cu buzele sale despre nașterea lui Hristos, ci va urmări în inima sa tot ceea ce s-a întâmplat în acea noapte când lumina lumii a coborât pe Pământ, când a văzut pruncul Iisus lumina lumii. Și se va alătura imnului de laudă: "Pace pe pământ și bunăvoință oamenilor de bunăvoință....".
Amin
Prevajalci