Primerjaj objavo s prevodom
BOG CENI EDINO VOLJO.... NAJBOLJ NOTRANJI OBČUTEK....
Vi ljudje sami določate smer volje, ker na vaše najbolj notranje razmišljanje in hotenje (želje) ni mogoče z nobene strani vplivati prisilno celo takrat, ko ste vaše razmišljanje in hotenje prisiljeni držati v skrivnosti. In ravno tako ste vi lahko navzven preko dobrih učenj podučeni o tem, kaj morate storiti, da bi pred Bogom pravilno živeli.... Lahko se spoznate z zapovedmi Ljubezni, katere vas morajo spodbujati na ta pravilen način življenja pred Bogom....
Vendar pa je zopet vaše najbolj notranje razmišljanje in hotenje odločujoče, celo če navzven izpolnjujete to učenje Ljubezni.... Cenjena je namreč ravno samo volja, katero morate vi ljudje pravilno usmerjati. In vi lahko navidezno delate dobra dela, da pa jim pri tem primanjkuje notranje Ljubezen-ske težnje, katera pa potem nimajo vrednosti pred Bogom.... Kakor je vam lahko ravno tako preprečeno Ljubezen-sko delovanje preko zunanjih okoliščin, vendar pa je vaše razmišljanje in hotenje usmerjeno na delovanje v Ljubezni.... Tedaj pa bo Bog zopet videl in cenil edino dobro voljo, katero ste v vsej svobodi pravilno usmerili.
Notranja spodbuda voljnosti (pripravljenosti) za pomoč dokazuje to pravilno voljo, katere torej primanjkuje vsem tistim, katere Božji nasprotnik še drži v okovih. Ker pa se v zemeljskem življenju gre za preobrazbo (spremembo) vaše volje, katera se je prvotno usmerila k nasprotniku (Satanu), ima ravno motiv vsakega postopka (delovanja) ljudi največji pomen za to, katero smer delovanja to dokazuje. Namreč dobro hotenje in razmišljanje znotraj že pomeni, da je izpit volje položen, volja se je obrnila stran od nasprotnika in se usmerila k Bogu....
Če je Bog priznan, to še vedno ni dokaz, da srce misli tako, kakor govorijo usta. Vendar pa Bogu-naklonjena volja ne more drugače od tega, da stremi k življenju v Božanskem redu tako, da bo človek ravno tako (ob)čutil notranjo spodbudo Ljubezni; in kar potem stori, bo utemeljeno na tej Ljubezen-ski spodbudi. Če pa je človeku preprečeno to, da svojo voljo izpelje v delo(vanje), potem bo poleg tega ta volja vedno ostala usmerjena k Bogu, in on bo zaradi te volje opravičen pred Bogom.
Torej preko dobrih učenj, preko oznanjanja Evangelija, je potrebno duhovno na najbolj ugoden način vplivati na človekovo voljo, da bi človek poznal Božjo voljo, s Čigar voljo bi se potem moral uskladiti.... Vendar pa je šele človekovo stališče odločilno, uporaba učenj in delovanje v skladu s temi učenji, katera pa vedno zahtevajo Ljubezen do Boga in do bližnjih; ta delovanja pa morajo biti vedno posledica notranje spodbude.... Tedaj je bila volja usmerjena v pravilni smeri, toda ne pod prisilo....
Tako da dela Ljubezni, ki so zahtevana preko pritiska ali obljube, morajo biti popolnoma brez vrednosti, ko (jim) primanjkuje notranje Ljubezen-ske volje; torej ni delo, ampak je volja usodna za izpit človekove volje na Zemlji. Odločilno je namreč to, kar se dogaja v notranjosti človeka, kar pa lahko presodi edino Bog, Kateri pozna vse misli, vsak (vz)gib človeškega srca.... Zaradi tega je Bogu naklonjena volja za človeka najzanesljivejše zagotovilo za to, da bo on obdan z Bogom, Kateri ga ne bo nikoli pustil Njegovemu nasprotniku.... Pa celo če je pogosto v nevarnosti, ker se mu nasprotnik ne želi odreči, ga Bog drži; in On se mu objavlja tako, da človek vse bolj čuti pripadnost do Boga in stremi k Njemu kot k najvišjemu cilju....
AMEN
Prevajalci
Dumnezeu nu prețuiește decât voința.... Senzația lăuntrică....
Voi, oamenii, stabiliți singuri direcția voinței voastre, căci gândurile și voința voastră lăuntrică nu pot fi influențate cu forța din nicio parte, chiar dacă sunteți obligați să vă păstrați gândurile și voința în secret. Și, de asemenea, puteți fi instruiți din exterior, prin învățături bune, cu privire la ceea ce trebuie să faceți pentru a trăi corect în fața lui Dumnezeu.... Puteți fi puși la curent cu poruncile iubirii, care au menirea de a vă motiva să trăiți corect înaintea lui Dumnezeu.... Dar acum, din nou, gândurile și intențiile voastre cele mai intime sunt decisive, chiar dacă trăiți această învățătură a iubirii și în exterior.... Căci este evaluată doar acea voință pe care voi, oamenii, ar trebui să o judecați corect. Și astfel, puteți face aparent fapte bune care, totuși, nu au impulsul interior de a iubi, și atunci ele nu au valoare în fața lui Dumnezeu.... Dar puteți fi, de asemenea, împiedicați să lucrați cu iubire din cauza unor circumstanțe exterioare și totuși gândurile și intențiile voastre pot fi îndreptate spre această lucrare cu iubire.... Și atunci, din nou, Dumnezeu va privi și va prețui doar această bunăvoință pe care ați îndreptat-o corect în toată libertatea. Nevoia interioară de a dori să ajutați dovedește această voință dreaptă care, totuși, lipsește tuturor celor care sunt încă ținuți captivi de adversarul lui Dumnezeu. Dar cum în viața pământească este vorba de schimbarea voinței voastre, care inițial s-a îndreptat spre adversar, motivul fiecărei acțiuni umane este de cea mai mare importanță, ce direcție a voinței dovedește. Căci cu o voință bună și o gândire din interior este deja trecut testul voinței, voința s-a îndepărtat de la adversar și s-a întors din nou spre Dumnezeu.... Dacă Dumnezeu este recunoscut, aceasta nu este încă o dovadă că inima gândește așa cum vorbește gura. Dar voința întoarsă spre Dumnezeu nu poate să nu tindă și ea spre o viață în ordine divină, și astfel ființa umană va simți și ea îndemnul interior de a iubi, iar ceea ce face acum se va baza pe acest îndemn de a iubi. Și dacă ființa umană este împiedicată să-și îndeplinească voința, această voință va rămâne totuși mereu îndreptată spre Dumnezeu, iar prin această voință va fi justificată în fața lui Dumnezeu. De aceea, voința ființei umane trebuie influențată în modul cel mai favorabil prin învățături bune, prin vestirea Evangheliei, astfel încât ființa umană să cunoască voința lui Dumnezeu, la care voința sa trebuie să se conformeze acum..... Dar atitudinea ființei umane, evaluarea învățăturilor și, prin urmare, acțiunile sale în conformitate cu aceste învățături, care cer întotdeauna doar iubirea față de Dumnezeu și față de semenii săi, sunt decisive. Iar aceste fapte trebuie să fie făcute din unitate interioară..... Atunci voința a fost dirijată în direcția corectă, dar nu în constrângere.... Și astfel, faptele de iubire care sunt cerute prin presiuni sau promisiuni pot fi și ele complet lipsite de valoare, dacă lipsește voința interioară de a iubi, astfel că nu fapta în sine, ci voința este decisivă pentru ca ființa umană să treacă testul voinței pe Pământ. Ceea ce se întâmplă în interiorul unei persoane este decisiv și numai Dumnezeu Însuși poate judeca acest lucru, căruia Îi sunt cunoscute toate gândurile, toate impulsurile inimii umane.... Dar, prin urmare, această voință întoarsă spre Dumnezeu este și cea mai sigură garanție a ființei umane că va fi prinsă de Dumnezeu Însuși, Care nu o va preda niciodată adversarului Său.... Și chiar dacă de multe ori ea este încă în pericol, pentru că adversarul nu vrea să o predea.... Dumnezeu o ține în brațe și, de asemenea, i se descoperă pe Sine Însuși, astfel încât ființa umană Îl mărturisește mereu mai mult pe Dumnezeu și tinde spre El ca scop suprem....
Amin
Prevajalci