• Înapoi

Recunoașterea și mărturisirea vinovăției....

Și acest lucru este de o importanță decisivă pentru voi, oamenii, să vă recunoașteți și să vă mărturisiți vina pentru a putea fi eliberați de ea prin Iisus Hristos, Răscumpărătorul divin, care de aceea a murit pentru voi pe cruce...., căci recunoașterea faptului că ați devenit vinovați trebuie să preceadă voința de a vă lăsa răscumpărați de ea, pentru că atunci vă veți strădui în mod conștient să vă întoarceți în casa Tatălui vostru. În primul rând, trebuie să recunoașteți nedreptatea că ați păcătuit cândva împotriva lui Dumnezeu Însuși și apoi să doriți sincer să vă eliberați și de această mare vină care stă la baza existenței voastre ca ființe umane pe Pământ. Iar dacă veți purta conștienți această vină la cruce, atunci ea va fi de asemenea iertată, precum și toate vinovățiile pe care le-ați început pe Pământ, când încă nu cunoșteați ce înseamnă Răscumpărătorul divin pentru omenire. Totuși, nu este suficientă simpla mărturisire cu gura, nu este suficientă doar o credință formală în El, trebuie să fiți pe deplin conștienți de ceea ce a făcut pentru voi omul Iisus, că a suferit și a murit pentru voi, pentru vina voastră de păcat, pentru a oferi lui Dumnezeu jertfa de ispășire fără de care nu ați fi putut intra niciodată în împărăția luminii. Numai aceasta este o credință vie, și numai aceasta este apreciată de Dumnezeu, Tatăl vostru din veșnicie.... Căci numai așa vă veți recunoaște și voi vina trecută, iar acum vă mărturisiți și voi vinovați și cereți iertare.... Numai aceasta este sarcina pe care ar trebui să o îndepliniți pe Pământ, dar pe care o veți îndeplini abia atunci când iubirea va fi pus stăpânire pe voi, căci o persoană complet lipsită de iubire nu se preocupă de astfel de gânduri. El nu poate crede și, prin urmare, viața lui va fi și ea o viață zadarnică, nu îndeplinește scopul real de a se schimba din nou în ceea ce a fost la început, căci păcatul său primordial îl împovărează atunci când trece în împărăția de dincolo și nu se poate elibera de el până când nu-l găsește pe Iisus Hristos, Care, cu siguranță, îl întâlnește și pe el de cealaltă parte, dar îi lasă voința liberă în ceea ce privește acceptarea Lui sau nu.... Din acest motiv vi se dă în mod constant lumină despre aceasta, însă doar rareori se găsesc inimi și urechi deschise care să fie recunoscătoare pentru această lumină, însă majoritatea oamenilor nu sunt conștienți de nicio vină, nu cercetează motivul existenței lor și trăiesc fără grijă, dorind doar ceea ce le creează confort pentru trupul lor pământesc. Ei nu au gânduri mai profunde și nici nu trăiesc în dragoste din proprie inițiativă, altfel cu siguranță ar ajunge și ei încet-încet la cunoașterea corectă.... Iar timpul se grăbește.... Este din ce în ce mai scurt, căci sfârșitul este aproape.... Doar o parte infinitezimală mai poate fi conștientizată de semnificația actului mântuirii de către Dumnezeu Însuși, căci tocmai actul mântuirii este contestat în aproape toată lumea, și chiar și acolo unde este subliniat, de cele mai multe ori a supraviețuit doar credința formală care, totuși, lasă mult de dorit din punct de vedere al trăiniciei, că într-adevăr se vorbește despre răscumpărarea prin El, dar se face puțin uz de recunoașterea conștientă și de mărturisirea vinovăției, care, totuși, nu are ca rezultat decât răscumpărarea. Toți oamenii nu știu că trebuie să-și folosească singuri voința, ei cred că doar mărturisirea cu gura este necesară pentru a primi iertarea vinovăției lor, dar că aceasta nu poate fi evaluată de Dumnezeu.... ci că ființa umană trebuie să se predea în mod deplin conștient, în liberul arbitru, Răscumpărătorului divin.... Numai atunci lucrarea de răscumpărare poate avea efect în el. Dar atâta timp cât oamenii primesc cunoașterea doar cu urechile, dar inima lor rămâne neimplicată, ei nu se pot aștepta la răscumpărarea din păcatul lor primordial. De aceea, activitatea celor care încearcă să aibă un efect viu asupra semenilor lor, care înainte de toate îi îndeamnă pe oameni să iubească pentru a putea înțelege marea lucrare de răscumpărare, va fi întotdeauna binecuvântată. Și vor fi răscumpărați de vinovăția lor toți cei care acum vor putea și ei să creadă într-un mod viu, cărora iubirea le dă o lumină care acum va străluci tot mai tare pentru că au găsit răscumpărarea de marea lor vină. Dar toți oamenii ar trebui să fie conștienți de faptul că fără Iisus Hristos nu există nici o cale spre Dumnezeu, deoarece numai Unul singur a putut răscumpăra această mare vină, dar Care acum vrea în mod conștient să fie chemat la iertare pentru a putea distribui fericire nelimitată, deoarece Dumnezeu și Iisus Hristos sunt unul și același lucru.... Și tocmai aici se află marele secret prin care Îl recunoașteți din nou pe Dumnezeu în Iisus Hristos, pe Care ați refuzat cândva să-L recunoașteți și astfel ați căzut în abis.... Acesta a fost marele vostru păcat care v-a făcut vinovați și pe care Iisus Hristos l-a ispășit pentru voi....

Amin

Het inzien en bekennen van de schuld

Ook is het van beslissende betekenis voor u mensen, dat u uw schuld inziet en bekent om er vrij van te kunnen worden door Jezus Christus, de goddelijke Verlosser, die daarom voor u aan het kruis is gestorven. Want het bekennen van dat waar u schuldig aan bent geworden, moet aan de wil voorafgaan u daarvan te laten verlossen, omdat u dan bewust de terugkeer in uw vaderhuis nastreeft.

Eens zult u het onrecht moeten inzien dat u eertijds tegen God Zelf zondigde en er dan ook ernstig naar verlangen dat u vrij wordt van die grote schuld die aan uw bestaan als mens op aarde ten grondslag ligt. En wanneer u nu bewust deze schuld onder het kruis draagt, dan zal ze u vergeven zijn en ook alle schuld die u op aarde beging toen u nog onwetend was, wat de goddelijke Verlosser voor de mensheid betekent.

Maar het louter bekennen met de mond is niet voldoende. Slechts een vormgeloof in Hem voldoet niet. U zult zich er heel goed bewust van moeten zijn wat de Mens Jezus voor u heeft gedaan, dat Hij geleden heeft en gestorven is voor u, voor uw zondeschuld, om God het zoenoffer aan te bieden, zonder welk u nooit in het rijk van het licht zou hebben kunnen binnengaan. Dat is pas een levend geloof en alleen dit wordt gewaardeerd door God, uw Vader van eeuwigheid. Want pas dan ziet u ook uw vroegere schuld in en u bekent nu ook zelf schuldig te zijn en vraagt om vergeving.

Dat alleen is de taak die u op aarde zult moeten vervullen, maar die u pas dan zult vervullen, wanneer de liefde zich van u meester heeft gemaakt. Want een geheel liefdeloos mens houdt zich niet met zulke gedachten bezig. Hij kan niet geloven en daarom zal zijn leven ook tevergeefs zijn. Hij vervult het eigenlijke doel niet, zich weer te veranderen in dat wat hij was in het allereerste begin. Want zijn oerschuld drukt op hem, wanneer hij overgaat naar het rijk hierna. En hij kan er niet van worden bevrijd; niet voordat hij de weg naar Jezus Christus vindt, die weliswaar ook hem hierboven tegemoet treedt, maar die zijn wil de vrijheid laat of hij Hem aanneemt of niet.

Daarom wordt u daar voortdurend opheldering over geschonken, doch maar zelden zijn er open harten en oren te vinden die voor dat licht dankbaar zijn. Maar het merendeel der mensen is zich van geen kwaad bewust. Ze onderzoeken de reden van hun bestaan niet en leven in zorgeloosheid verder, alleen dat begerend wat hun aardse lichaam welbehagen verschaft. Ze hebben geen diepere gedachten, noch leven ze uit eigen aandrang in de liefde, daar ze anders zeker ook langzaam tot het juiste inzicht zouden komen.

En de tijd vliegt. Hij wordt steeds korter, want het einde is nabij. Er is nog slechts een steeds kleiner wordend deel dat door God Zelf opmerkzaam kan worden gemaakt op de betekenis van het verlossingswerk, want het is juist het verlossingswerk dat bijna in de hele wereld wordt bestreden. En zelfs waar hiervan blijk wordt gegeven, is meestal alleen maar het vormgeloof blijven bestaan, dat echter aan “levend zijn” te wensen overlaat. Er wordt wel van een verlossing door Hem gesproken, maar er wordt weinig gebruik van gemaakt door bewust inzien en bekennen van schuld, terwijl dit pas de verlossing tot gevolg heeft.

De mensen weten allen niet dat ze zelf hun wil moeten gebruiken. Ze geloven dat alleen het bekennen met de mond nodig is om vergeving van hun schuld te verkrijgen. Maar God kan hier geen waarde aan hechten, veeleer moet de mens zich ten volle bewust in vrije wil aan de goddelijke Verlosser overgeven. Dan pas kan het verlossingswerk uitwerking op hem hebben. Maar zolang de mensen alleen met de oren een weten in ontvangst nemen, maar hun hart er niet bij betrokken is, kunnen ze niet op een verlossing van hun oerschuld rekenen.

Daarom zal steeds de arbeid gezegend zijn van hen die proberen duidelijk op de medemensen in te werken, die vóór alles de mensen aansporen tot liefde, om het grote werk van de verlossing te kunnen begrijpen. En al diegenen zullen verlost worden van hun schuld, die nu ook in staat zijn levend te geloven, aan wie de liefde een licht geeft dat nu steeds helderder zal oplichten, omdat ze verlossing hebben gevonden van hun grote schuld. Maar het moet alle mensen duidelijk zijn, dat er zonder Jezus Christus geen weg is naar God, daar er maar Een deze grote schuld teniet kan doen, die echter nu bewust wil worden aangeroepen om vergeving, om dan ook onbeperkt gelukzaligheid uit te kunnen delen, want God en Jezus Christus is Een.

En juist hierin ligt het grote geheim, dat u God weer erkent in Jezus Christus, die u vroeger uw erkenning had geweigerd, waardoor u in de diepte viel. Dat was uw grote zonde, die u schuldig liet worden en die Jezus Christus voor u teniet heeft gedaan.

Amen