• Înapoi

Recunoașterea și mărturisirea vinovăției....

Și acest lucru este de o importanță decisivă pentru voi, oamenii, să vă recunoașteți și să vă mărturisiți vina pentru a putea fi eliberați de ea prin Iisus Hristos, Răscumpărătorul divin, care de aceea a murit pentru voi pe cruce...., căci recunoașterea faptului că ați devenit vinovați trebuie să preceadă voința de a vă lăsa răscumpărați de ea, pentru că atunci vă veți strădui în mod conștient să vă întoarceți în casa Tatălui vostru. În primul rând, trebuie să recunoașteți nedreptatea că ați păcătuit cândva împotriva lui Dumnezeu Însuși și apoi să doriți sincer să vă eliberați și de această mare vină care stă la baza existenței voastre ca ființe umane pe Pământ. Iar dacă veți purta conștienți această vină la cruce, atunci ea va fi de asemenea iertată, precum și toate vinovățiile pe care le-ați început pe Pământ, când încă nu cunoșteați ce înseamnă Răscumpărătorul divin pentru omenire. Totuși, nu este suficientă simpla mărturisire cu gura, nu este suficientă doar o credință formală în El, trebuie să fiți pe deplin conștienți de ceea ce a făcut pentru voi omul Iisus, că a suferit și a murit pentru voi, pentru vina voastră de păcat, pentru a oferi lui Dumnezeu jertfa de ispășire fără de care nu ați fi putut intra niciodată în împărăția luminii. Numai aceasta este o credință vie, și numai aceasta este apreciată de Dumnezeu, Tatăl vostru din veșnicie.... Căci numai așa vă veți recunoaște și voi vina trecută, iar acum vă mărturisiți și voi vinovați și cereți iertare.... Numai aceasta este sarcina pe care ar trebui să o îndepliniți pe Pământ, dar pe care o veți îndeplini abia atunci când iubirea va fi pus stăpânire pe voi, căci o persoană complet lipsită de iubire nu se preocupă de astfel de gânduri. El nu poate crede și, prin urmare, viața lui va fi și ea o viață zadarnică, nu îndeplinește scopul real de a se schimba din nou în ceea ce a fost la început, căci păcatul său primordial îl împovărează atunci când trece în împărăția de dincolo și nu se poate elibera de el până când nu-l găsește pe Iisus Hristos, Care, cu siguranță, îl întâlnește și pe el de cealaltă parte, dar îi lasă voința liberă în ceea ce privește acceptarea Lui sau nu.... Din acest motiv vi se dă în mod constant lumină despre aceasta, însă doar rareori se găsesc inimi și urechi deschise care să fie recunoscătoare pentru această lumină, însă majoritatea oamenilor nu sunt conștienți de nicio vină, nu cercetează motivul existenței lor și trăiesc fără grijă, dorind doar ceea ce le creează confort pentru trupul lor pământesc. Ei nu au gânduri mai profunde și nici nu trăiesc în dragoste din proprie inițiativă, altfel cu siguranță ar ajunge și ei încet-încet la cunoașterea corectă.... Iar timpul se grăbește.... Este din ce în ce mai scurt, căci sfârșitul este aproape.... Doar o parte infinitezimală mai poate fi conștientizată de semnificația actului mântuirii de către Dumnezeu Însuși, căci tocmai actul mântuirii este contestat în aproape toată lumea, și chiar și acolo unde este subliniat, de cele mai multe ori a supraviețuit doar credința formală care, totuși, lasă mult de dorit din punct de vedere al trăiniciei, că într-adevăr se vorbește despre răscumpărarea prin El, dar se face puțin uz de recunoașterea conștientă și de mărturisirea vinovăției, care, totuși, nu are ca rezultat decât răscumpărarea. Toți oamenii nu știu că trebuie să-și folosească singuri voința, ei cred că doar mărturisirea cu gura este necesară pentru a primi iertarea vinovăției lor, dar că aceasta nu poate fi evaluată de Dumnezeu.... ci că ființa umană trebuie să se predea în mod deplin conștient, în liberul arbitru, Răscumpărătorului divin.... Numai atunci lucrarea de răscumpărare poate avea efect în el. Dar atâta timp cât oamenii primesc cunoașterea doar cu urechile, dar inima lor rămâne neimplicată, ei nu se pot aștepta la răscumpărarea din păcatul lor primordial. De aceea, activitatea celor care încearcă să aibă un efect viu asupra semenilor lor, care înainte de toate îi îndeamnă pe oameni să iubească pentru a putea înțelege marea lucrare de răscumpărare, va fi întotdeauna binecuvântată. Și vor fi răscumpărați de vinovăția lor toți cei care acum vor putea și ei să creadă într-un mod viu, cărora iubirea le dă o lumină care acum va străluci tot mai tare pentru că au găsit răscumpărarea de marea lor vină. Dar toți oamenii ar trebui să fie conștienți de faptul că fără Iisus Hristos nu există nici o cale spre Dumnezeu, deoarece numai Unul singur a putut răscumpăra această mare vină, dar Care acum vrea în mod conștient să fie chemat la iertare pentru a putea distribui fericire nelimitată, deoarece Dumnezeu și Iisus Hristos sunt unul și același lucru.... Și tocmai aici se află marele secret prin care Îl recunoașteți din nou pe Dumnezeu în Iisus Hristos, pe Care ați refuzat cândva să-L recunoașteți și astfel ați căzut în abis.... Acesta a fost marele vostru păcat care v-a făcut vinovați și pe care Iisus Hristos l-a ispășit pentru voi....

Amin

Erkennen und Bekennen der Schuld....

Auch das ist von entscheidender Bedeutung für euch Menschen, daß ihr eure Schuld erkennet und bekennet, um davon frei werden zu können durch Jesus Christus, den göttlichen Erlöser, Der deshalb für euch am Kreuz gestorben ist.... denn das Eingeständnis dessen, daß ihr schuldig geworden seid, muß dem Willen vorangehen, euch davon erlösen zu lassen, weil ihr dann bewußt die Rückkehr in euer Vaterhaus anstrebt. Einmal müsset ihr das Unrecht einsehen, daß ihr einstens euch gegen Gott Selbst versündigtet, und dann auch ernstlich danach verlangen, daß ihr frei werdet von jener großen Schuld, die eurem Sein als Mensch auf Erden zugrunde liegt. Und wenn ihr nun diese Schuld bewußt unter das Kreuz traget, dann wird sie euch auch vergeben sein und auch alle Schuld, die ihr auf Erden beginget, als ihr noch ohne Kenntnis waret, was der göttliche Erlöser für die Menschheit bedeutet. Es genügt aber nicht das bloße Bekennen mit dem Munde, es genügt nicht nur ein Formglaube an Ihn, ihr müsset euch dessen ganz bewußt sein, was der Mensch Jesus für euch getan hat, daß Er gelitten hat und gestorben ist für euch, für eure Sündenschuld, um Gott das Sühneopfer darzubringen, ohne das ihr niemals in das Reich des Lichtes hättet eingehen können. Das erst ist ein lebendiger Glaube, und dieser allein wird bewertet von Gott, eurem Vater von Ewigkeit.... Denn dann erst erkennet ihr auch eure einstige Schuld, und ihr bekennet euch nun auch selbst schuldig und bittet um Vergebung.... Das allein ist die Aufgabe, die ihr auf Erden erfüllen sollet, die ihr aber erst dann erfüllen werdet, wenn die Liebe von euch Besitz ergriffen hat, denn ein völlig liebloser Mensch befaßt sich nicht mit solchen Gedanken. Er kann nicht glauben, und daher wird auch sein Leben ein Leerlauf sein, er erfüllt nicht den eigentlichen Zweck, sich wieder zu dem zu wandeln, was er war im Anbeginn, denn seine Urschuld belastet ihn, wenn er hinübergeht in das jenseitige Reich, und er kann nicht davon befreit werden, bevor er nicht zu Jesus Christus findet, Der ihm wohl auch drüben entgegentritt, aber seinem Willen die Freiheit lässet, ob er Ihn annimmt oder nicht.... Darum wird euch ständig darüber ein Licht gegeben, doch selten nur finden sich offene Herzen und Ohren, die für jenes Licht dankbar sind, doch die Mehrzahl der Menschen ist sich keiner Schuld bewußt, sie gehen nicht dem Grund ihres Daseins nach und leben in einer Sorglosigkeit dahin, nur das begehrend, was ihrem irdischen Körper Wohlbehagen schafft. Sie haben weder tiefere Gedanken noch leben sie aus eigenem Antrieb in der Liebe, ansonsten sie sicher auch langsam zum rechten Erkennen kommen würden.... Und es eilt die Zeit.... Immer kürzer wird diese, denn das Ende steht nahe bevor.... Es ist nur noch ein verschwindend kleiner Teil, der von Gott Selbst auf die Bedeutung des Erlösungswerkes aufmerksam gemacht werden kann, denn gerade das Erlösungswerk ist es, das fast in der ganzen Welt bestritten wird, und selbst, wo dieses herausgestellt wird, dort hat sich zumeist nur der Formglaube erhalten, der aber an Lebendigkeit zu wünschen übrig lässet, daß wohl von einer Erlösung durch Ihn gesprochen wird, aber wenig Gebrauch gemacht wird durch bewußtes Erkennen und Bekennen der Schuld, das aber erst die Erlösung zur Folge hat. Die Menschen wissen alle nicht, daß sie selbst ihren Willen gebrauchen müssen, sie glauben, daß nur das Bekennen mit dem Munde nötig ist, um Vergebung ihrer Schuld zu erhalten, daß dieses aber nicht von Gott bewertet werden kann.... sondern es muß sich der Mensch vollbewußt im freien Willen dem göttlichen Erlöser hingeben.... Dann erst kann an ihm sich das Erlösungswerk auswirken. Doch solange die Menschen nur mit den Ohren ein Wissen entgegennehmen, das Herz aber unbeteiligt bleibt, können sie nicht mit einer Erlösung von ihrer Urschuld rechnen. Darum wird immer die Arbeit derer gesegnet sein, die lebendig auf die Mitmenschen einzuwirken suchen, die vor allem die Menschen zur Liebe ermahnen, um das große Werk der Erlösung verstehen zu können. Und es werden alle jene erlöst werden von ihrer Schuld, die nun auch lebendig zu glauben vermögen, denen die Liebe ein Licht gibt, das nun immer heller aufleuchten wird, weil sie Erlösung gefunden haben von ihrer großen Schuld. Doch darüber sollen sich alle Menschen klar sein, daß es ohne Jesus Christus keinen Weg gibt zu Gott, da nur Einer diese große Schuld tilgen konnte, Der nun aber bewußt angerufen werden will um Vergebung, um nun auch unbeschränkt Seligkeit austeilen zu können, denn Gott und Jesus Christus ist eins.... Und gerade darin liegt das große Geheimnis, daß ihr Gott wieder anerkennt in Jesus Christus, Dem ihr einstens eure Anerkennung verweigert hattet und dadurch in die Tiefe fielet.... Das war eure große Sünde, die euch schuldig werden ließ und die Jesus Christus für euch entsühnt hat....

Amen