• Înapoi

Nivel minim spiritual.... Lipsa de dragoste.... Iubirea de sine....

Cea mai mare dovadă a nivelului minim spiritual al oamenilor este lipsa de iubire care este evidentă peste tot printre oameni. Iubirea egoistă a crescut în mod constant și aproape nimeni nu mai practică iubirea altruistă față de aproapele și, prin urmare, trebuie să existe și pe Pământ o stare de degenerare, o stare în care acționează forțele răului, în care adversarul lui Dumnezeu domnește întotdeauna suprem, iar oamenii îi execută ordinele. Întunericul spiritual devine din ce în ce mai adânc, razele de lumină nu sunt decât rareori recognoscibile, și adesea sunt chiar simulate ca lumini orbitoare care nu au nici o strălucire.... A venit, evident, vremea sfârșitului când se aplică standardul gradului de iubire al oamenilor.... Există un declin vizibil, oamenii sunt ferm atașați de materie, pentru ei contează doar corpul și confortul lor, succesul pământesc și creșterea bunurilor pământești. Ei nu cred că sufletele lor se află în suferință extremă pentru că nu cred în supraviețuirea sufletului, adesea chiar neagă existența unui suflet în ei înșiși. Și nu pot fi forțați să gândească altfel, liberul lor arbitru trebuie respectat, dar, în consecință, ei își creează propria soartă și după moarte. Și oricine este atent la evenimentele din lume, din anturajul său imediat, știe și că această stare nu poate dura la nesfârșit, pentru că se înrăutățește de la o zi la alta, pentru că lăcomia pentru materie devine tot mai mare, pentru că nu se poate observa niciun fel de efort spiritual și pentru că orice stare se va sfârși într-o zi dacă nu corespunde ordinii divine. Oamenii nu se mai servesc unii pe alții, ci fiecare vrea să domine și să fie servit, fiecare cere de la celălalt ceea ce îi place, dar nimeni nu este dispus să facă același lucru cu celălalt.... Iubirea lipsește, inimile oamenilor sunt împietrite și întotdeauna sunt doar câțiva care sunt dispuși să ajute în caz de nevoie.... Și aceasta este mica turmă, căci odată ce voința de a iubi este activă se stabilește și legătura cu Iubirea eternă. Iar această iubire nu se va mai desprinde de persoana care face voluntar fapte de iubire. Voi, oamenii, nu știți despre binecuvântarea unei activități de iubire.... nici nu știți cât de ușor ați putea trece prin viața pământească dacă ați practica iubirea și astfel ați primi mereu mai mult pentru sufletul vostru, dar și pământește primiți de ceea ce aveți nevoie. Dar rasa umană lipsită de iubire nu are această cunoaștere, fiecare se gândește doar la sine, fiecare extrage din viață ceea ce poate și nu se gândește că nu știe ceasul morții sale, că poate pleca în orice moment și că nu ia nimic cu el în împărăția de dincolo ce posedă pe Pământ, ci că va ajunge acolo gol și mizerabil, pentru că nu are nimic de arătat pentru sufletul său, pe care l-a lăsat să moară de foame în viața pământească, dar care acum este singurul lucru care i-a mai rămas și va intra în împărăția spirituală într-o sărăcie cruntă. Iar această stare umană lipsită de iubire nu poate avea ca rezultat nici cel mai mic succes spiritual. Dar cum sufletul trăiește pe Pământ ca ființă umană doar pentru a se maturiza spiritual, iar acest scop nu este îndeplinit, trebuie să aibă loc o intervenție puternică din partea lui Dumnezeu, o mustrare și o admonestare ascuțită, astfel încât câțiva să mai reflecteze asupra scopului vieții lor pământești și să se schimbe înainte de începerea ultimei faze pe acest Pământ, care este doar o perioadă scurtă de timp până la sfârșit. Oamenii nu acordă atenție adresării tăcute a lui Dumnezeu prin lovituri de soartă, dezastre și accidente de tot felul, prin Cuvântul lui Dumnezeu care sună de Sus, și de aceea trebuie să li se adreseze mai tare, și binecuvântat este cel care vrea să audă această adresare a lui Dumnezeu și o ia în serios, căci chiar și atunci vor fi mulți oameni care nu vor dori să-L recunoască atunci când El le va vorbi în forță prin elementele naturii.... Nici ei nu vor fi forțați, ci vor putea decide de bună voie, dar vor fi salvați de ce este mai rău, de noua izgonire în materia solidă, dacă vor găsi și vor lua calea spre Dumnezeu, dacă Îl vor recunoaște și Îi vor cere milă.... Dar atunci va veni și sfârșitul, pentru că Pământul nu-și va mai îndeplini menirea, nu va mai fi folosit ca stație de maturizare spirituală, ci va fi folosit doar de către trup, iar fiecare se va aroga ca fiind conducătorul globului și va provoca el însuși cele mai mari distrugeri, crezând că poate controla toate legile naturii și astfel va putea experimenta fără să aibă nicio vină, ceea ce va duce apoi la distrugerea finală a Pământului. Dar aceasta este ceea ce oamenii înșiși doresc și așa se va întâmpla, așa cum este proclamat în Cuvânt și Scriptură: Un Cer nou și un Pământ nou se vor ridica și ordinea divină va fi restaurată, astfel încât întoarcerea spiritualului la Dumnezeu să poată continua, așa cum este prevăzut în planul Său de mântuire din eternitate.

Amin

nízka Duchovná úroveň... nedostatok lásky... sebecká láska... (Matúš 24:12)

Najväčším dôkazom nízkej duchovnej úrovne ľudstva je nedostatok Lásky, ktorý je zrejmý všade medzi ľuďmi. Sebecká láska sa neustále zväčšovala a ťažko, že niekto už praktizuje Lásku k blížnemu, a preto musí existovať aj profánny (svetský, znesväcujúci) stav na zemi, stav činnosti zlých síl, kde má Boží protivník (Satan) vždy navrch a ľudia sú jeho ochotní poddaní. Duchovná temnota sa čoraz viac zhoršuje, lúče svetla sú rozpoznateľné len zriedka a dokonca sú často predstierané klamnými svetlami bez sily žiarenia... Súdiac podľa stupňa Lásky u ľudí, čas konca zjavne nastal...

Zjavný pokles je možné zistiť, ľudia sú pevne pripojení k matérii , vážia si iba svoje telo a jeho pohodlie, pozemský úspech a nárast pozemských komodít. Neveria skutočnosti, že ich duše trpia mimoriadnymi ťažkosťami, pretože neveria v život duše po smrti, dokonca často popierajú, že by mali dušu. Nemožno ich prinútiť k inému spôsobu myslenia, musí sa rešpektovať ich slobodná vôľa, ale podľa toho si pripravujú aj vlastný osud po smrti.

A každý, kto sleduje, čo sa deje vo svete, v jeho bezprostrednom susedstve tiež vie, že tento stav nemôže pokračovať večne, pretože sa zhoršuje zo dňa na deň, pretože chamtivosť ľudí po hmotných veciach stále rastie, pretože si nemožno všimnúť žiadne duchovné úsilie. a pretože každá situácia sa nakoniec skončí, ak nezodpovedá Božiemu poriadku.

Ľudia si už navzájom neslúžia, každý chce namiesto toho vládnuť a súčasne byť obsluhovaný, každý chce od toho druhého to, čo ho baví, ale nikto nie je ochotný urobiť to isté niekomu inému... Neexistuje Láska, srdcia ľudí sú zatvrdnuté a je len pár ľudí ochotných pomôcť v čase núdze... A toto je malé stádo, pretože ak raz dôjde k aktivácii vôle milovať, vytvorí sa puto s Večnou Láskou. A Tá už neopustí človeka, ktorý dobrovoľne vykonáva námahy Lásky.

Vy, ľudia, nepoznáte požehnania láskyplných skutkov... neviete o koľko ľahšie by ste mohli kráčať svojou pozemskou cestou, keby ste len praktizovali Lásku a tým pádom prijímali dôsledne viac pre svoju dušu, ale tiež prijímali aj to, čo potrebujete pre pozemský život. Ale bezcitnému ľudstvu tieto vedomosti chýbajú, každý sa len stará sám o seba a každý sa snaží zo života dostať všetko, čo sa len dá, a zabúda, že jeho hodina smrti mu nie je známa, že môže kedykoľvek pominúť a nevezme si nič, čo vlastní, do inej (večnej) ríše, ale že na druhú stranu dorazí holý a nešťastný. Pretože nemá čo ukázať pre svoju dušu, ktorú vyhladoval v pozemskom živote, ale ktorá je všetko, čo mu teraz zostalo a ktorá v zúfalej chudobe vstupuje do duchovného kráľovstva. A tento bezcitný stav ľudí nemôže mať za následok ani najmenší duchovný pokrok. Keďže však duša žije na Zemi iba ako ľudská bytosť s cieľom dozrievania, a tento účel nie je splnený, musí sa uskutočniť silný Boží zásah, ostré pokarhanie a pripomenutie, aby určitý počet ľudí prehodnotilo účel svojho pozemského života a zmenilo sa predtým, ako sa začne posledná etapa Zeme, ktorá nebude trvať dlho, až kým neprijde koniec.

Ľudia si nevšímajú jemný Boží hlas prostredníctvom úderov osudu, katastrof a všetkých druhov nehôd, prostredníctvom Božieho Slova zhora, a preto k ním treba hovoriť silnejším hlasom a požehnaný je ten, kto chce počuť Boží hlas a berie si ho k srdcu, pretože aj potom bude veľa ľudí, ktorí Ho nebudú chcieť spoznať, keď k nim hovorí prostredníctvom prírodných prvkov s ohromnou silou... Oni tiež nebudú nútení, ale budú schopní urobyť rozhodnutie zo slobodnej vôle, napriek tomu budú ušetrení najhoršieho, opakovaného vyhnanstva do tvrdej hmoty, ak ešte nájdu a pôjdu cestou k Bohu, ak Ho ešte uznajú a zavolajú k Nemu o milosť (Joel 2:32)...

Ale potom príde koniec, pretože Zem už nebude plniť svoj účel, duše ju už nebudú využívať ako miesto na dozrievanie, bude iba využívaná pre telo a každý sa bude povyšovať na vládcu sveta a spôsobí najväčšie zničenie sám sebe vo verení, že ovláda všetky prírodné zákony a tým pádom aj môže beztrestne experimentovať, čo potom povedie k definitívnemu zničeniu Zeme.

Ale toto je niečo čo chcú sami ľudia, a preto sa aj stane to, čo je zvestované v Slove a Písme: vznikne nové nebo a Nová Zem a znovu sa obnoví Boží poriadok, aby návrat duší k Bohu mohol pokračovať tak, ako je to určené v Jeho večnom pláne Spásy.

AMEŇ