• Înapoi

Nivel minim spiritual.... Lipsa de dragoste.... Iubirea de sine....

Cea mai mare dovadă a nivelului minim spiritual al oamenilor este lipsa de iubire care este evidentă peste tot printre oameni. Iubirea egoistă a crescut în mod constant și aproape nimeni nu mai practică iubirea altruistă față de aproapele și, prin urmare, trebuie să existe și pe Pământ o stare de degenerare, o stare în care acționează forțele răului, în care adversarul lui Dumnezeu domnește întotdeauna suprem, iar oamenii îi execută ordinele. Întunericul spiritual devine din ce în ce mai adânc, razele de lumină nu sunt decât rareori recognoscibile, și adesea sunt chiar simulate ca lumini orbitoare care nu au nici o strălucire.... A venit, evident, vremea sfârșitului când se aplică standardul gradului de iubire al oamenilor.... Există un declin vizibil, oamenii sunt ferm atașați de materie, pentru ei contează doar corpul și confortul lor, succesul pământesc și creșterea bunurilor pământești. Ei nu cred că sufletele lor se află în suferință extremă pentru că nu cred în supraviețuirea sufletului, adesea chiar neagă existența unui suflet în ei înșiși. Și nu pot fi forțați să gândească altfel, liberul lor arbitru trebuie respectat, dar, în consecință, ei își creează propria soartă și după moarte. Și oricine este atent la evenimentele din lume, din anturajul său imediat, știe și că această stare nu poate dura la nesfârșit, pentru că se înrăutățește de la o zi la alta, pentru că lăcomia pentru materie devine tot mai mare, pentru că nu se poate observa niciun fel de efort spiritual și pentru că orice stare se va sfârși într-o zi dacă nu corespunde ordinii divine. Oamenii nu se mai servesc unii pe alții, ci fiecare vrea să domine și să fie servit, fiecare cere de la celălalt ceea ce îi place, dar nimeni nu este dispus să facă același lucru cu celălalt.... Iubirea lipsește, inimile oamenilor sunt împietrite și întotdeauna sunt doar câțiva care sunt dispuși să ajute în caz de nevoie.... Și aceasta este mica turmă, căci odată ce voința de a iubi este activă se stabilește și legătura cu Iubirea eternă. Iar această iubire nu se va mai desprinde de persoana care face voluntar fapte de iubire. Voi, oamenii, nu știți despre binecuvântarea unei activități de iubire.... nici nu știți cât de ușor ați putea trece prin viața pământească dacă ați practica iubirea și astfel ați primi mereu mai mult pentru sufletul vostru, dar și pământește primiți de ceea ce aveți nevoie. Dar rasa umană lipsită de iubire nu are această cunoaștere, fiecare se gândește doar la sine, fiecare extrage din viață ceea ce poate și nu se gândește că nu știe ceasul morții sale, că poate pleca în orice moment și că nu ia nimic cu el în împărăția de dincolo ce posedă pe Pământ, ci că va ajunge acolo gol și mizerabil, pentru că nu are nimic de arătat pentru sufletul său, pe care l-a lăsat să moară de foame în viața pământească, dar care acum este singurul lucru care i-a mai rămas și va intra în împărăția spirituală într-o sărăcie cruntă. Iar această stare umană lipsită de iubire nu poate avea ca rezultat nici cel mai mic succes spiritual. Dar cum sufletul trăiește pe Pământ ca ființă umană doar pentru a se maturiza spiritual, iar acest scop nu este îndeplinit, trebuie să aibă loc o intervenție puternică din partea lui Dumnezeu, o mustrare și o admonestare ascuțită, astfel încât câțiva să mai reflecteze asupra scopului vieții lor pământești și să se schimbe înainte de începerea ultimei faze pe acest Pământ, care este doar o perioadă scurtă de timp până la sfârșit. Oamenii nu acordă atenție adresării tăcute a lui Dumnezeu prin lovituri de soartă, dezastre și accidente de tot felul, prin Cuvântul lui Dumnezeu care sună de Sus, și de aceea trebuie să li se adreseze mai tare, și binecuvântat este cel care vrea să audă această adresare a lui Dumnezeu și o ia în serios, căci chiar și atunci vor fi mulți oameni care nu vor dori să-L recunoască atunci când El le va vorbi în forță prin elementele naturii.... Nici ei nu vor fi forțați, ci vor putea decide de bună voie, dar vor fi salvați de ce este mai rău, de noua izgonire în materia solidă, dacă vor găsi și vor lua calea spre Dumnezeu, dacă Îl vor recunoaște și Îi vor cere milă.... Dar atunci va veni și sfârșitul, pentru că Pământul nu-și va mai îndeplini menirea, nu va mai fi folosit ca stație de maturizare spirituală, ci va fi folosit doar de către trup, iar fiecare se va aroga ca fiind conducătorul globului și va provoca el însuși cele mai mari distrugeri, crezând că poate controla toate legile naturii și astfel va putea experimenta fără să aibă nicio vină, ceea ce va duce apoi la distrugerea finală a Pământului. Dar aceasta este ceea ce oamenii înșiși doresc și așa se va întâmpla, așa cum este proclamat în Cuvânt și Scriptură: Un Cer nou și un Pământ nou se vor ridica și ordinea divină va fi restaurată, astfel încât întoarcerea spiritualului la Dumnezeu să poată continua, așa cum este prevăzut în planul Său de mântuire din eternitate.

Amin

Geestelijk dieptepunt - Liefdeloosheid - Eigenliefde

Het grootste bewijs van het geestelijke dieptepunt van de mensen is de liefdeloosheid, die overal onder de mensen te zien is. De eigenliefde is steeds sterker geworden en de onbaatzuchtige naastenliefde wordt door bijna niemand meer beoefend en daarom moet het op aarde ook een niet geestelijke staat zijn, een staat van het werkzaam zijn van slechte krachten, waarin steeds de tegenstander van God de opperheerschappij heeft en de mensen hem ter wille zijn. De geestelijke duisternis wordt steeds dieper, lichtstralen zijn maar zelden te zien en vaak worden ze zelfs voorgespiegeld als schijnlichten die geen uitstraling hebben. De tijd van het einde is kennelijk gekomen wanneer de graad van liefde van de mensen als criterium wordt genomen.

Er is een duidelijke teruggang te melden, de mensen zijn hecht met de materie verbonden; voor hen gelden slechts het lichaam en zijn welbevinden, aardse successen en vermeerdering van aardse goederen. Dat hun zielen in aardse nood zijn geloven ze niet, omdat ze niet aan een voortleven van de ziel geloven, vaak zelfs een ziel in zichzelf loochenen. En ze kunnen niet gedwongen worden anders te denken, hun vrije wil moet geëerbiedigd worden, maar daaraan beantwoordend scheppen ze zich ook zelf hun lot na hun dood. En wie de gebeurtenissen in de wereld, in zijn naaste omgeving beziet, weet ook dat deze toestand niet eeuwig duren kan, omdat hij van dag tot dag verslechtert, omdat de hang naar de materie steeds groter wordt, omdat geen enkel geestelijk streven kan worden geconstateerd en omdat elke toestand eens ten einde is wanneer hij niet overeenstemt met de goddelijke ordening.

De mensen dienen elkaar niet meer, veeleer wil ieder heersen en slechts bediend worden, ieder eist van de ander wat hem genoegen verschaft maar niemand is bereid ook voor de ander hetzelfde te doen. De liefde ontbreekt, de harten van de mensen zijn verhard en steeds zijn het er maar weinige die in geval van nood bereid zijn te helpen. En dit is de kleine kudde, want waar eenmaal de wil tot liefde werkzaam is, wordt ook de verbinding tot stand gebracht met de eeuwige Liefde. En Deze laat nu de mens niet meer los die vrijwillig werken van liefde verricht.

U mensen bent niet op de hoogte van de zegen van een werkzaam zijn in liefde. U weet niet hoeveel makkelijker u door het aardse leven zou kunnen gaan, wanneer u maar de liefde wilde beoefenen en daardoor steeds meer ontvangt voor uw ziel, maar ook aards zult ontvangen wat u nodig hebt. Maar de liefdeloze mensheid mist dit weten. Iedereen denkt alleen maar aan zichzelf en iedereen haalt uit het leven wat hij maar kan. En hij denkt er niet aan dat hij niet op de hoogte is van het uur van zijn dood. Dat hij elk moment kan sterven en niets meeneemt in het rijk hierna van wat hij op aarde bezit, maar dat hij naakt en ellendig daarginds aankomt omdat hij niets bezit voor zijn ziel die hij op aarde gebrek liet lijden, maar dat zij nu het enige is wat is overgebleven en nu in bitterste armoede het geestelijke rijk binnengaat. En deze liefdeloze toestand kan de mensen niet het geringste geestelijke resultaat opleveren. Daar echter alleen met het doel het geestelijk geheel rijp worden van de ziel, deze als mens over de aarde gaat, maar het doel niet wordt nagekomen, moet er een ingrijpen met geweld van de kant van God volgen, een scherpe terechtwijzing en aanmaning, opdat nog enkele weinigen zich bezinnen op het doel van hun aardse leven en veranderen voor de laatste fase op deze aarde begint, die niet lang zal duren tot het einde.

Op het zachte toespreken van God door slagen van het noodlot, catastrofen en ongelukken van allerlei aard, op het woord Gods dat van boven weerklinkt, slaan de mensen geen acht. En daarom moeten ze luider worden aangesproken, en zalig hij die dit toespreken van God horen wil en het ter harte neemt. Want ook dan zullen er nog veel mensen zijn die Hem niet willen herkennen, wanneer Hij door de elementen van de natuur in enorme kracht tot hen zal spreken. Ook zij worden niet gedwongen maar kunnen in vrije wil kiezen. Maar ze zullen behoed zijn voor het ergste, voor de hernieuwde kluistering in de vaste materie als ze nog maar de weg naar God vinden en begaan, wanneer ze Hem nog erkennen en tot Hem roepen om erbarmen. Maar dan is ook het einde gekomen. Want de aarde vervult niet meer haar doel, ze wordt niet meer als plaats van rijpwording door het geestelijke gebruikt. Ze wordt alleen nog gebruikt voor het lichaam en ieder werpt zich op als heerser van de aardbol en richt zelf de grootste verwoestingen aan in het geloof alle wetten van de natuur te beheersen en dus ook ongestraft te kunnen experimenteren, wat dan ook tot de laatste vernietiging van de aarde zal leiden.

Maar de mensen zelf willen het zo en zo zal het ook gebeuren, zoals het verkondigd is in woord en geschrift: er zal een nieuwe hemel en een nieuwe aarde ontstaan en de goddelijke ordening zal worden hersteld, opdat het terugvoeren van het geestelijke naar God kan worden voortgezet zoals het in Zijn heilsplan is voorzien van eeuwigheid.

Amen