• Înapoi

Nivel minim spiritual.... Lipsa de dragoste.... Iubirea de sine....

Cea mai mare dovadă a nivelului minim spiritual al oamenilor este lipsa de iubire care este evidentă peste tot printre oameni. Iubirea egoistă a crescut în mod constant și aproape nimeni nu mai practică iubirea altruistă față de aproapele și, prin urmare, trebuie să existe și pe Pământ o stare de degenerare, o stare în care acționează forțele răului, în care adversarul lui Dumnezeu domnește întotdeauna suprem, iar oamenii îi execută ordinele. Întunericul spiritual devine din ce în ce mai adânc, razele de lumină nu sunt decât rareori recognoscibile, și adesea sunt chiar simulate ca lumini orbitoare care nu au nici o strălucire.... A venit, evident, vremea sfârșitului când se aplică standardul gradului de iubire al oamenilor.... Există un declin vizibil, oamenii sunt ferm atașați de materie, pentru ei contează doar corpul și confortul lor, succesul pământesc și creșterea bunurilor pământești. Ei nu cred că sufletele lor se află în suferință extremă pentru că nu cred în supraviețuirea sufletului, adesea chiar neagă existența unui suflet în ei înșiși. Și nu pot fi forțați să gândească altfel, liberul lor arbitru trebuie respectat, dar, în consecință, ei își creează propria soartă și după moarte. Și oricine este atent la evenimentele din lume, din anturajul său imediat, știe și că această stare nu poate dura la nesfârșit, pentru că se înrăutățește de la o zi la alta, pentru că lăcomia pentru materie devine tot mai mare, pentru că nu se poate observa niciun fel de efort spiritual și pentru că orice stare se va sfârși într-o zi dacă nu corespunde ordinii divine. Oamenii nu se mai servesc unii pe alții, ci fiecare vrea să domine și să fie servit, fiecare cere de la celălalt ceea ce îi place, dar nimeni nu este dispus să facă același lucru cu celălalt.... Iubirea lipsește, inimile oamenilor sunt împietrite și întotdeauna sunt doar câțiva care sunt dispuși să ajute în caz de nevoie.... Și aceasta este mica turmă, căci odată ce voința de a iubi este activă se stabilește și legătura cu Iubirea eternă. Iar această iubire nu se va mai desprinde de persoana care face voluntar fapte de iubire. Voi, oamenii, nu știți despre binecuvântarea unei activități de iubire.... nici nu știți cât de ușor ați putea trece prin viața pământească dacă ați practica iubirea și astfel ați primi mereu mai mult pentru sufletul vostru, dar și pământește primiți de ceea ce aveți nevoie. Dar rasa umană lipsită de iubire nu are această cunoaștere, fiecare se gândește doar la sine, fiecare extrage din viață ceea ce poate și nu se gândește că nu știe ceasul morții sale, că poate pleca în orice moment și că nu ia nimic cu el în împărăția de dincolo ce posedă pe Pământ, ci că va ajunge acolo gol și mizerabil, pentru că nu are nimic de arătat pentru sufletul său, pe care l-a lăsat să moară de foame în viața pământească, dar care acum este singurul lucru care i-a mai rămas și va intra în împărăția spirituală într-o sărăcie cruntă. Iar această stare umană lipsită de iubire nu poate avea ca rezultat nici cel mai mic succes spiritual. Dar cum sufletul trăiește pe Pământ ca ființă umană doar pentru a se maturiza spiritual, iar acest scop nu este îndeplinit, trebuie să aibă loc o intervenție puternică din partea lui Dumnezeu, o mustrare și o admonestare ascuțită, astfel încât câțiva să mai reflecteze asupra scopului vieții lor pământești și să se schimbe înainte de începerea ultimei faze pe acest Pământ, care este doar o perioadă scurtă de timp până la sfârșit. Oamenii nu acordă atenție adresării tăcute a lui Dumnezeu prin lovituri de soartă, dezastre și accidente de tot felul, prin Cuvântul lui Dumnezeu care sună de Sus, și de aceea trebuie să li se adreseze mai tare, și binecuvântat este cel care vrea să audă această adresare a lui Dumnezeu și o ia în serios, căci chiar și atunci vor fi mulți oameni care nu vor dori să-L recunoască atunci când El le va vorbi în forță prin elementele naturii.... Nici ei nu vor fi forțați, ci vor putea decide de bună voie, dar vor fi salvați de ce este mai rău, de noua izgonire în materia solidă, dacă vor găsi și vor lua calea spre Dumnezeu, dacă Îl vor recunoaște și Îi vor cere milă.... Dar atunci va veni și sfârșitul, pentru că Pământul nu-și va mai îndeplini menirea, nu va mai fi folosit ca stație de maturizare spirituală, ci va fi folosit doar de către trup, iar fiecare se va aroga ca fiind conducătorul globului și va provoca el însuși cele mai mari distrugeri, crezând că poate controla toate legile naturii și astfel va putea experimenta fără să aibă nicio vină, ceea ce va duce apoi la distrugerea finală a Pământului. Dar aceasta este ceea ce oamenii înșiși doresc și așa se va întâmpla, așa cum este proclamat în Cuvânt și Scriptură: Un Cer nou și un Pământ nou se vor ridica și ordinea divină va fi restaurată, astfel încât întoarcerea spiritualului la Dumnezeu să poată continua, așa cum este prevăzut în planul Său de mântuire din eternitate.

Amin

DUHOVNO NIZAK STUPANJ.... NEDOSTATAK LJUBAVI.... SEBICNA LJUBAV....

Najveci dokaz duhovno niskog stupnja covjecanstva je nedostatak Ljubavi, koji je ocigledan svugdje medu ljudima. Sebicna se ljubav postojano povecala i jedva itko više prakticira Ljubav spram bližnjega, otud na Zemlji takoder mora biti profano stanje, stanje aktivnosti zlih sila, gdje Božji protivnik [[(Sotona)]] uvijek ima prednost i ljudi su njegovi voljni subjekti. Duhovna tama postaje povecavajuce gora, zrake svjetla su jedino rijetko prepoznatljive i cak ucestalo simulirane od strane obmanjujucih svjetala bez snage zracenja.... Sudeci po stupnju Ljubavi u ljudi vrijeme kraja je jasno pristiglo....

Može se zamjetiti jedno ocigledno opadanje, ljudi su cvrsto priljubljeni uz materiju, oni jedino vrednuju njihovo tijelo i njegov komfor, zemaljski uspjeh i povecanje zemaljske robe. Oni ne vjeruju u cinjenicu da njihove duše trpe izuzetnu nevolju buduci ne vjeruju u dušin život nakon smrti, doista, oni ucestalo cak nijecu da imaju dušu. Oni ne mogu biti prisiljeni na drugaciji nacin razmišljanja, njihova se slobodna volja mora poštovati, ali sukladno oni takoder pripremaju svoju vlastitu sudbinu nakon njihove smrti.

I svatko tko promatra što se dogada u svijetu, u njegovom neposrednom susjedstvu, takoder zna da se ovo stanje ne može zauvijek nastaviti buduci ono postaje sve gore i gore iz dana u dan, buduci ljudska pohlepa za stvarima nastavlja rasti, buduci nikakvo duhovno stremljenje ne može biti zamjeceno i buduci ce svaka situacija eventualno doci do kraja ako ne korespondira sa Božanskim redom.

Ljudi više ne služe jedni drugima, svatko želi vladati i istovremeno biti služen, svatko želi od drugoga što on uživa ali nitko nije voljan uciniti isto zauzvrat.... Nema Ljubavi, ljudska su srca otvrdnula, i ima jedino uvijek nekolicina ljudi voljnih pomoci u vremenima potrebe.... I to je malo stado, jer jednom kada volja da se ljubi postane aktivna ona ce uspostaviti vezu sa Vjecnom Ljubavlju. A Ova nece opet napustiti osobu, koja dobrovoljno vrši ljubavne napore.

Vi ljudi ne znate blagoslove ljubav-nih djela.... vi ne znate koliko lakše bi mogli putovati vašom zemaljskom stazom samo ako bi prakticirali Ljubav i na taj nacin primali postojano više za vašu dušu, ali takoder primili ono što vam je potrebno za vaš zemaljski život. Ali bezosjecajnom covjecanstvu nedostaje ovo znanje, svatko gleda samo na sebe, i svatko pokušava izvuci štogod može od života i zaboravlja da mu je njegov cas smrti nepoznat, da može umrijeti u svako vrijeme i da ništa što posjeduje nece ponijeti u onostrano, nego da ce pristici ogoljeo/prazan i bijedan na drugu stranu. Jer on nema ništa za prikazati za njegovu dušu koju je on bio izgladnjivao u zemaljskom životu ali koja je sve što mu je sada preostalo i koja ulazi u duhovno kraljevstvo u ocajnom siromaštvu. I ovo bezosjecajno stanje ljudi ne može rezultirati ni u najmanjem duhovnom napretku. Medutim, kako duša živi na Zemlji jedino u svrhu sazrijevanja, ali ova svrha nije ispunjena, silna intervencija od strane Boga se mora dogoditi, oštri ukor i podsjetnik, tako da ce nekolicina ljudi prepoznati svrhu njihova zemaljskog života i promijeniti sebe prije nego zapocne posljednji stadij Zemlje koji nece trajati dugo dok ne dode kraj.

Ljudi ne obracaju pažnju na Božji nježan glas kroz udarce sudbine, katastrofe i svakojake vrste nesreca, kroz Rijec Božju odgore, i tako im se mora govoriti sa glasnijim glasom, i blažen je onaj, koji želi cuti Božji glas i primi ga k srcu, jer cak onda ce biti mnogo ljudi koji Ga ne žele prepoznati kada im govori kroz elemente prirode sa ogromnom snagom.... Oni, takoder, nece biti prisiljeni nego ce biti sposobni donijeti odluku slobodne volje, unatoc tome biti ce poštedeni najgoreg, ponovljenog prognanstva u tvrdu materiju, ako još pronadu i zapute se stazom ka Bogu, ako Ga još priznaju i zazivaju Ga za milosrde (Joel 2:32)....

Ali onda ce doci kraj, jer Zemlja više ne ispunjava njezinu svrhu, ona više nece biti korištena od strane duša kao mjesto sazrijevanja, ona ce biti samo korištena za tijelo, i svatko ce sebe uzdizati do vladara svijeta i uzrokovati najvece uništenje sebi samome u vjerovanju kako kontrolira sve zakone prirode i tako takoder da može nekažnjivo eksperimentirati, što ce onda voditi do konacnog uništenja Zemlje.

Ali to je ono što ljudi sami žele, i stoga ce se zbiti kako je proglašeno u Rijeci i u Pismu: nastat ce novo nebo i Nova Zemlja i Božanski ce red biti obnovljen, tako da se povratak duša k Bogu može nastaviti, kao što je

naumljeno u Njegovom vjecnom planu Spasenja.

AMEN