• Înapoi

Explicarea materiei și a sarcinii sale....

Toată materia este spiritualul solidificat.... Și astfel, întreaga lume pământească-materială este forță spirituală emanată cândva de Mine, care inițial nu și-a îndeplinit scopul, deoarece nu a fost forțată să o facă, dar care, conform legii eternității, trebuia să devină activă și, prin urmare, a fost remodelată în creații de cea mai diversă natură, care au fost determinate de legea naturală să își îndeplinească funcția și au îndeplinit-o și în legea constrângerii. Prin împlinirea legală a activității, spiritualul intră într-un grad tot mai înalt de dezvoltare și, astfel, creația este în mod fundamental spirituală în cele mai variate grade de dezvoltare. De la cea mai dură rocă, ca plantă sau animal, până la ființa umană, dezvoltarea merge în sus, ceea ce este garantat de activitatea constantă de slujire a fiecărei opere a creației. Materia se dizolvă mereu și mereu, adică tot ceea ce este spiritual își schimbă constant forma exterioară și capătă o nouă transformare superioară și astfel se maturizează încet până când ajunge în stadiul în care i se permite să se întrupeze ca ființă umană pentru a se răscumpăra din nou și acum prin activitatea de slujire din ultima formă de pe acest Pământ. Învelișurile materiale sau formele exterioare vor conține întotdeauna substanțe spirituale mature și le vor servi pentru a se maturiza. Învelișurile însele se vor dizolva întotdeauna din nou, iar substanțele spirituale din interior se vor uni și ele cu substanțe la fel de mature și vor lua următoarele transformări până când se va aduna din nou toată puterea care a fost emisă inițial ca "ființă", iar acum ființa există din nou în starea sa inițială, dar lipsită de toată iubirea pe care nu a mai vrut să o accepte de la Mine. Această iubire va fi acum adăugată ca o mică scânteie la spiritul original, care acum trăiește pe Pământ ca suflet al ființei umane, ca un dar de har din partea Mea, și acum își poate atinge din nou perfecțiunea, poate deveni din nou perfect așa cum a ieșit odată din Mine, și atunci scopul final pe care Mi l-am stabilit atunci când am creat ființele va fi fost atins.... Dar până când prima ființă nu va fi trecut prin creațiile Pământului vor trece timpuri nesfârșite, căci ceea ce pentru voi este vizibil ca materie a avut deja nevoie de perioade lungi de timp pentru transformarea sa, căci materia inițial dură, lumea rocilor, nu eliberează spiritualul atât de repede. Iar dacă forma exterioară dură nu se dizolvă sub influența legii naturale, pot trece eternități până când se produce o ușoară slăbire, până când această lume de piatră dă dovadă de o ușoară viață, în măsura în care se schimbă în sine sau se destramă și eliberează spiritualul legat, care acum este legat din nou într-o formă mai ușoară. Și astfel, transformarea se va dizolva din ce în ce mai ușor, iar toate lucrările creației dau posibilitatea spiritualului de a se maturiza în ele, și astfel acest spiritual mort, inițial complet împietrit, ajunge încet la viață.... Schimbarea formei exterioare are loc din ce în ce mai rapid, iar în întreaga creație se poate observa constant o viață și o moart, o devenire și o dispariție..... Dar spiritualul are nevoie de timpuri nesfârșite pentru cursul său de dezvoltare, care se încheie ca ființă umană pe Pământ. Și trebuie să se țină întotdeauna deoparte faptul că fiecare formă exterioară este spirituală care se află la începutul dezvoltării sale și că fiecare formă exterioară conține din nou spiritualul care a atins deja un grad mai înalt de maturitate și urmează să se maturizeze și mai mult în forma sa.... Și, prin urmare, învelișul exterior nu va trebui întotdeauna să fie prețuit la fel de mult ca substanța spirituală adăpostită în el, dizolvarea formei exterioare va fi întotdeauna un act de eliberare pentru ceea ce este legat în ea și, în același timp, va însemna și o etapă de dezvoltare ascendentă pentru materia însăși care, ca formă exterioară, înfășoară substanțele sufletești. Aceste cochilii mai au nevoie de mult timp până când își vor parcurge și ele ultimul lor traseu pământesc ca și componentă a unui suflet. Dar cu cât cochilia "servește" cu mai multă bunăvoință, cu atât mai repede avansează în dezvoltarea sa, dar întotdeauna în ordine legală. La fel și ultimul înveliș exterior.... corpul uman.... are o sarcină foarte mare, a cărei îndeplinire este întotdeauna în ordine legală. O sarcină foarte mare, a cărei îndeplinire poate aduce și substanțelor spirituale din care este format corpul un progres rapid în dezvoltarea lor.... dacă trupul se supune complet cerințelor sufletului și poate fi astfel spiritualizat în timpul vieții pământești, ceea ce poate însemna un progres pământesc mai scurt pentru un spirit originar decăzut, al cărui apartenență contribuie la întoarcerea mai rapidă a spiritului originar la Mine prin slujiri și suferințe neobișnuite, dacă acesta parcurge drumul pe Pământ ca o ființă umană și nu mai trebuie să se teamă de recidiva în abis, deoarece acele substanțe deja maturizate îi garantează o perfecțiune sigură.... (7/31/1963). Cunoașterea acestui lucru vă poate determina să vă străduiți în mod pe deplin conștient pentru spiritualizarea trupului în timpul vieții pământești și astfel să duceți un mod de viață care să corespundă în totalitate poruncilor iubirii, deoarece iubirea este calea care duce la deplina spiritualizare a trupului....

Amin

Erklärung der Materie und ihrer Aufgabe....

Jegliche Materie ist gefestigtes Geistiges.... Und so ist die ganze irdisch-materielle Welt von Mir einst ausgestrahlte geistige Kraft, die uranfänglich ihre Bestimmung nicht erfüllte, da sie nicht dazu gezwungen war, die aber laut Gesetz von Ewigkeit tätig werden sollte und daher umgeformt wurde zu Schöpfungen verschiedenster Art, die naturgesetzlich zu ihrer Funktion bestimmt waren und diese auch im Mußgesetz erfüllten. Durch die gesetzliche Erfüllung der Tätigkeit tritt das Geistige in einen ständig höheren Entwicklungsgrad ein, und also ist die Schöpfung im Grunde des Grundes Geistiges in den verschiedensten Entwicklungsgraden.... Vom härtesten Gestein, als Pflanze oder Tier bis hinauf zum Menschen geht die Entwicklung aufwärts, die garantiert ist durch die ständige dienende Tätigkeit eines jeden einzelnen Schöpfungswerkes. Die Materie wird immer wieder aufgelöst, d.h., alles Geistige wechselt ständig die Außenform und nimmt eine neue höhere Verformung an und reifet so langsam aus bis zu dem Stadium, wo es sich als Mensch verkörpern darf, um auch nun wieder durch dienende Tätigkeit sich zu erlösen aus der letzten Form auf dieser Erde. Immer werden materielle Hüllen oder Außenformen reiferes Geistiges in sich bergen und ihm dienen zum Ausreifen.... Die Hüllen selbst werden immer wieder aufgelöst, und die darin sich bergenden geistigen Substanzen werden ebenfalls mit gleich-reifen Substanzen sich einen und ihre nächsten Verformungen annehmen, so lange, bis alle Kraft sich wieder gesammelt hat, die uranfänglich als "Wesen" ausgestrahlt war, und nun wieder das Wesen existiert in seiner anfänglichen Beschaffenheit, jedoch bar jeder Liebe, die es einstens von Mir nicht mehr annehmen wollte. Diese Liebe nun wird als Fünkchen dem nun als Seele des Menschen über die Erde gehenden Urgeist beigegeben als ein Gnadengeschenk Meinerseits, und nun kann er wieder seine Vollendung erreichen, er kann wieder vollkommen werden, wie er von Mir einst ausgegangen war, und dann ist das Endziel erreicht, das Ich Mir setzte bei der Erschaffung der Wesen.... Bis aber das einstige Wesen den Gang durch die Schöpfungen der Erde hindurchgegangen ist, vergehen endlose Zeiten, denn was als Materie euch ersichtlich ist, das benötigte zu seiner Umwandlung schon lange Zeiträume, denn die zuerst harte Materie, die Gesteinswelt, gibt nicht so schnell das Geistige frei. Und wenn nicht durch naturgesetzlichen Einfluß ein Auflösen der harten Außenform stattfindet, können Ewigkeiten vergehen, bis eine leichte Lockerung eintritt, bis diese Gesteinswelt ein leichtes Leben erkennen läßt insofern, als daß sie sich verändert in sich oder aber auseinanderfällt und das gebundene Geistige freigibt, das in leichterer Form nun wieder gebunden wird. Und so wird die Verformung immer leichter auflösbar werden, und alle Schöpfungswerke geben dem Geistigen die Möglichkeit, darin auszureifen, und so kommt dieses anfänglich gänzlich verhärtete tote Geistige langsam zum Leben.... Der Wechsel der Außenform geht immer rascher vonstatten, und es ist in der ganzen Schöpfung ein ständiges Leben und Sterben, ein Werden und Vergehen zu verfolgen.... Doch endlose Zeiten braucht das Geistige zu seinem Entwicklungsgang, der als Mensch auf Erden beendet wird. Und immer muß auseinandergehalten werden, daß jegliche Außenform Geistiges ist, das im Anfang seiner Entwicklung steht, und daß jegliche Außenform wieder Geistiges in sich birgt, das schon einen höheren Reifegrad erlangt hat und in der Form noch weiter ausreifen soll.... Und immer wird daher die äußere Hülle nicht so gewertet zu werden brauchen wie das darin sich bergende Geistige, es wird das Auflösen der Außenform immer ein Akt der Befreiung sein für das darin Gebundene und gleichzeitig auch eine Stufe der Aufwärtsentwicklung bedeuten für die Materie selbst, welche als Außenform die Seelensubstanzen umhüllt. Diese Hüllen brauchen noch lange Zeit, bis auch sie als Bestandteil einer Seele ihren letzten Erdengang zurücklegen. Doch je williger jene Hülle "dient", desto schneller schreitet sie in ihrer Entwicklung fort, immer aber in gesetzmäßiger Ordnung. Und so auch hat die letzte Außenhülle.... der menschliche Körper.... eine ganz große Aufgabe, deren Erfüllen den geistigen Substanzen, aus denen der Körper gebildet ist, auch einen raschen Fortschritt ihrer Entwicklung bringen kann.... wenn sich der Körper ganz den Anforderungen der Seele fügt und also mit vergeistigt werden kann während des Erdenlebens, was einen verkürzten Erdengang bedeuten kann für einen gefallenen Urgeist, dessen Angehör durch ungewöhnliches Dienen und Leiden beiträgt zur rascheren Rückkehr des Urgeistes zu Mir, wenn dieser den Gang als Mensch über die Erde geht und nicht mehr den Rückfall zur Tiefe zu fürchten braucht, weil jene schon ausgereiften Substanzen ihm eine sichere Vollendung garantieren.... (31.7.1963) Das Wissen darum kann euch dazu veranlassen, vollbewußt die Vergeistigung des Körpers während des Erdenlebens anzustreben und also einen Lebenswandel zu führen, der gänzlich den Liebegeboten entspricht, weil die Liebe der Weg ist, der zur vollen Vergeistigung des Körpers führt....

Amen