• Înapoi

"Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?...."

Suferința și moartea Mea pe cruce a fost de nedescris și orice descriere a suferinței este doar o slabă comparație cu ceea ce am suferit, pentru că am prevăzut fiecare fază a actului Meu de Mântuire, știam în ce consta sarcina Mea finală și nu am avut nicio consolare de a putea reduce agonia pentru Mine Însumi, pentru că a trebuit să îndur ultimele ore ca o simplă ființă umană, cu siguranță am avut toată puterea, deoarece puterea dragostei lui Dumnezeu, Tatăl Meu din veșnicie, a curs prin Mine până la sfârșit, dar Eu Însumi nu am mai permis forței iubirii prin voința Mea, nu i-am mai permis să aibă efect în Mine pentru a reduce sau a anula durerea cu ajutorul ei, altfel nu s-ar fi încheiat actul de Mântuire, care a necesitat cel mai mare grad de suferință pentru a răscumpăra vina copleșitoare a umanității de păcatul originar.... Iar Divinitatea din Mine știa de voința Mea și, de asemenea, M-a lăsat să fac ce vreau, s-a retras pentru că așa am vrut Eu, pentru a dobândi cel mai înalt grad al iubirii Mele pentru oameni, care, din nou, se aplica doar Tatălui Meu, pentru care tânjeam în cea mai mare adversitate, în cea mai mare suferință și mai ales în ultimele minute de viață ale trupului Meu.... Și acest dor a crescut pentru că nu Mă mai foloseam de lucrarea Lui, de puterea Lui de iubire.... Și în acest dor după El, Tatăl Meu din veșnicie, am strigat cuvintele: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?...." Eu Însumi am vrut să desăvârșesc lucrarea de milă pentru omenirea păcătoasă ca ființă umană, pentru că aceasta era cea mai mare iubire pe care o puteam arăta Tatălui Meu, că M-am lăsat să fiu bătut în cuie pe cruce în locul Lui, pentru că El Însuși a coborât totuși pe Pământ și a sălășluit în Mine, pentru că El Însuși a vrut să aducă lucrarea de răscumpărare pentru copiii Săi, dar ca "Dumnezeu" nu a putut suferi.... Și astfel am preluat pentru El toată suferința și durerea și am îndurat-o până la sfârșit.... Oricât de des și pe cât de ușor de înțeles aș încerca să vă explic acest lucru.... nu veți putea niciodată să-l înțelegeți pe deplin până când nu vă va primi împărăția spirituală, împărăția luminii și a fericirii.... Și întotdeauna doar explicația cea mai simplă este cuvântul: "Eu și Tatăl suntem una...." Era deja unirea completă și, de aceea, am putut pronunța: "S-a isprăvit...." "Omul" Iisus își dăduse viața, suferise ca un om și îndurase o moarte chinuitoare de nedescris.... Dar se unise și cu Dumnezeirea eternă, căci dragostea a fost în omul Iisus până la sfârșit, altfel nu ar fi spus: "Tată, iartă-le lor, căci nu știu ce fac". Iar dacă "iubirea" a tăcut, acest lucru era necesar pentru a duce la bun sfârșit actul Mântuirii, astfel încât moartea să poată fi acum constatată și de toți oamenii din mediul Său.... pentru ca trupul Său să poată fi așezat în mormântul din care a înviat a treia zi.... Fiecare exprimare a spiritului lui Dumnezeu în final ar fi putut totuși să-i facă pe oameni să se îndoiască de moartea lui Iisus pe cruce, pentru că atunci ar fi recunoscut legătura Lui cu Mine și credința în actul de Mântuire era acum inevitabil consecința, însă aceasta trebuia să fie o decizie liberă a voinței.... Nici voi nu veți putea înțelege încă bine acest lucru, însă de îndată ce vă veți uni spiritul vostru cu eternul Spirit al Tatălui vă veți ilumina și veți înțelege și voi Cuvântul Meu, care încearcă mereu să vă ofere clarificări pe care acum sunteți capabili să le înțelegeți în funcție de gradul de maturitate sau de iubire al sufletului vostru. Căci tocmai despre actul de Mântuire vă va fi transmis adevărul pur și vă va fi dată o înțelegere deplină, astfel încât să înțelegeți măreția iubirii Mele Care a coborât pe Pământ pentru voi, oamenii, pentru vina voastră de păcat, Care a înfăptuit actul de Mântuire pentru a vă deschide din nou calea spre Tatăl, pentru a vă ispăși marea voastră vină de păcat, căci aceasta v-a blocat veșnic calea spre casa Tatălui....

Amin

‘MOJ BOŽE, MOJ BOŽE, ZAŠTO SI ME OSTAVIO?....’

(Matej 27:46; Marko 15:34)

Moja bol i Moja smrt na križu su bili neopisivo mučenje/mrcvarenje i svaki opis patnje je samo blijeda poredba sa Mojom stvarnom patnjom pošto Sam Ja unaprijed vidio svaku fazu Mojeg čina Spasenja, znao Sam što će biti Moj posljednji zadatak i nisam imao ponovno osiguranje (reassurance) da bi Mi smanjilo bol pošto Sam posljednje sate morao patiti kao ljudsko biće jedino. Ja Sam zasigurno imao svu snagu pošto Me je Božja, Moga Vječnog Oca, snaga ljubavi prožimala sve do kraja, ali koristeći se Svojom voljom Ja osobno nisam iskoristio snagu ljubavi, nisam prihvatio njezin učinak kako bi uz njezinu pomoć smanjio ili olakšao bol, inače čin Spasenja, koji je zahtjevao najveću količinu patnje kako bi se iskupio izvorni grijeh čovječanstva, ne bi bio u postpunosti valjan.... I Božanstvo u Meni je znalo Moju volju i dopustilo Mi je nastaviti/produžiti, Ono je povuklo Sebe pošto je bila Moja volja ostvariti najveći stupanj ljubavi za čovječanstvo, što je opet bilo jedino za Moga Oca, za Kojim sam čeznuo za vrijeme najveće agonije, za vrijeme najstrašnije patnje a posebice tijekom posljednjih minuta Mojeg fizičkog života.... I ta čežnja se povećavala pošto Ja više nisam koristio Njegov učinak, Njegovu snagu ljubavi.... I u toj žudnji za Njime, za Mojim vječnim Ocem, uzviknuo sam riječi ‘Moj Bože, Moj Bože, zašto si Me ostavio?....’

Ja Osobno Sam kao ljudsko biće želio kompletirati čin milosti za grešno čovječanstvo, pošto je najveća ljubav koju Sam mogao ponuditi Mojem Ocu bilo Sebi dozvoliti prikucavanje čavlima na križ umjesto Njega, jer naposlijetku On Osobno je morao doći na Zemlju i nastaniti se u Meni, pošto je On Osobno želio sprovesti čin Spasenja za Svoju djecu, ali kako je ‘Bog’ On nije bio u stanju patiti.... I zato Sam Ja prihvatio sva mučenja i bol namjesto Njega i izdržao ih do kraja.... Bez obzira koliko često i razumljivo vam ovo pokušavam objasniti.... vi nikad nećete u potpunosti razumjeti sve dok vas ne primi duhovno kraljevstvo, kraljevstvo svjetla i blaženstva.... A najjednostavnije objašnjenje su uvijek riječi ‘Otac i Ja smo Jedno....’ (Ivan 10:30) To je već bilo potpuno ujedinjenje i prema tome Sam bio u stanju reći: ‘Dovršeno je....’ (Ivan 19:30) Isus ljudsko biće je žrtvovao Svoj život, On je patio kao ljudsko biće i doživio je neizrecivo bolnu smrt.... Ali On se također ujedinio sa Vječnim Božanstvom, pošto je ljubav bila unutar čovjeka Isusa sve do kraja inače On ne bi mogao reći: ‘Oče, oprosti im jer ne znaju što čine.’ (Luka 23:34) I ako je sâma ‘Ljubav’ ostala šutljiva to je bilo jedino zato što je (to) bilo nužno radi zaključivanja čina Spasenja, tako da bi smrt onda mogla biti potvrđena od strane svih ljudi u Njegovoj blizini.... tako da bi Njegovo tijelo moglo biti postavljeno u grob odakle je On ponovno uskrsnuo trećeg dana....

Svaki izražaj Božjeg duha na kraju bi još mogao prouzročiti da ljudi posumnjaju u Isusovu smrt na križu, pošto bi oni onda bili prepoznali Njegovu vezu sa Mnom i vjera u čin Spasenja bi onda bila prisiljavajući rezultat, ali to je trebala biti slobodna odluka volje.... Vi ipak ovo još jedno vrijeme nećete biti u stanju razumjeti, ali čim vi sami ujedinite vaš duh sa duhom vječnog Oca postat ćete prosvjetljeni, i onda ćete također razumjeti Moju Riječ koja uvijek za cilj ima dati vam objašnjenje koje možete razumjeti u skladu sa stupnjem vašeg duševnog razvoja ili ljubavi. Posebice po pitanju čina Spasenja vi trebate primiti čistu istinu i treba vam biti dano potpuno razumijevanje, tako da možete shvatiti važnost/magnitudu Moje ljubavi, Koja je došla na Zemlju zbog vas ljudi, zbog vaše krivnje grijeha, Koja je ostvarila čin Spasenja kako bi ponovno otvorila put do Oca, da iskupi vašu ogromnu krivnju grijeha, jer ova je zatvorila vaš put do Očeve kuće zauvijek.

AMEN