• Înapoi

Credința în prezența lui Dumnezeu....

Eu sunt prezent la voi de îndată ce vă alăturați Mie în spirit și în adevăr.... Dar voi, oamenii, Mă căutați încă în depărtare; sunt doar câțiva care Mi se dăruiesc ca un copil, care stabilesc astfel relația corectă cu Mine.... Cu toate acestea, majoritatea oamenilor vorbesc cu siguranță despre un Dumnezeu și Creator, ei cred de asemenea într-o Ființă extrem de puternică, dar cred de asemenea că această Ființă este infinit de îndepărtată de ei; ei nu știu că Eu, în calitate de Dumnezeu și Creator al lor, doresc să fiu în contact cu ei și că trebuiau doar să stabilească ei înșiși această legătură, pentru că ei înșiși au fost cei care s-au îndepărtat de Mine și astfel trebuie să fie tot ei înșiși cei care se străduiesc să se îndrepte din nou spre Mine. Dar ei sunt, de asemenea, incapabili să se roage din inimă, adică să converseze cu Mine în spirit și în adevăr sau chiar să Îmi trimită o chemare sinceră care să vină din inimă. Ei folosesc doar rugăciuni învățate, care nu au nicio valoare în fața Mea, pe care Eu nu le aud și, prin urmare, nici nu le pot auzi.... Pentru că vreau să fiu chemat în spirit și în adevăr, vreau să urce la Mine gânduri din inimă care apoi Mă fac și pe Mine să Mă aplec spre rugător, să Mă apropii de el, să fiu prezent la el.... Dar binecuvântați sunt cei care au intrat deja în această legătură interioară cu Mine, care, prin urmare, Mă fac să fiu prezent prin rugăciune în spirit și în adevăr și cărora Mă pot, prin urmare, să Mă adresez și mental sau și sonor, dacă starea lor de maturitate o permite. Trebuie doar să tânjiți și să permiteți prezența Mea, căci prezența Mea necesită și o inimă purificată care, prin iubire, s-a pregătit ca o locuință pe care Eu Însumi o pot ocupa acum.... Dar dacă voi, oamenii, credeți într-un Dumnezeu cu care vă puteți uni, atunci și modul vostru de viață este o umblare în iubire, altfel nu ați avea această credință.... Căci credința nu prinde viață decât prin iubire.... Dar omenirea este lipsită de orice iubire, iubirea s-a răcit printre oameni.... De aceea, rareori se poate găsi doar o credinţă vie, o credință care Mă caută și face ca omul să intre în contact cu Mine, căci iubirea este deja legătura cu Mine, prin activitatea iubitoare omul Mă atrage la ea și Mă face să fiu prezent.... Și astfel, doar iubirea determină relația ființei umane cu Mine. Căci acolo unde dragostea se aprinde în inimă se simte deja un impuls interior liniștit, al cărui scop sunt Eu.... Astfel, persoana care iubește se va ruga și ea, și aceasta în spirit și în adevăr, căci iubirea din ea stabilește legătura cu Iubirea eternă.... cu Mine, Care poate fi acum prezentă pentru el. Și dacă Eu sunt prezent la el, pot de asemenea să Mă exprim față de el, îi pot dirija gândurile, îi pot oferi o bogăție de gânduri pe care nu le poate primi decât de la Mine Însumi.... Eu Însumi pot lucra în el așa cum am promis.... Cu toate acestea, prezența Mea este întotdeauna necesară, numai o activitate iubitoare Mă va face pe Mine Însumi să fiu mereu prezent pentru el. Dar cât de mult se țin oamenii departe de Mine prin viața lor lipsită de iubire.... Ei nu Mă pot recunoaște pentru că spiritul lor este încă întunecat și, de aceea, ei fac și imposibilă influența Mea directă prin discursuri mentale, căci nu le aud în distanța lor față de Dumnezeu și nu le înțeleg dacă semenii lor i-ar informa și pe ei.... De asemenea, este dificil să-i convingi să creadă într-un Dumnezeu care vrea să le fie Tată, care vrea să-i facă fericiți ca pe niște copii dacă ei caută legătura cu El.... Ei nu pot crede pentru că nu au în ei înșiși iubirea care ar trezi mai întâi credința la viață. Și de aceea nici nu se vor putea ruga în spirit și în adevăr.... decât dacă se va abate asupra lor o adversitate copleșitoare și atunci îl vor invoca pe puternicul Creator al Cerului și al Pământului, Care i-a creat și pe ei.... Și dacă o astfel de chemare vine din inimă, atunci Eu o voi auzi și voi răspunde.... Cu toate acestea, numai Eu sunt singurul care cunoaște natura inimii fiecărei persoane în parte și numai Eu știu dacă ajutorul pământesc este o binecuvântare pentru ea sau dacă o rechemare timpurie în împărăția de dincolo este mai bună pentru sufletul care nu-și mai găsește drumul spre Mine pe Pământ....

Amin

Glaube an Gottes Gegenwart....

Ich bin euch gegenwärtig, sowie ihr euch im Geist und in der Wahrheit Mir verbindet.... Ihr Menschen aber suchet Mich noch immer in der Ferne; es sind nur wenige, die als Kind sich Mir hingeben, die also das rechte Verhältnis herstellen zu Mir.... Doch die Mehrzahl der Menschen spricht wohl von einem Gott und Schöpfer, sie glauben auch an ein überaus machtvolles Wesen, aber sie glauben auch dieses Wesen endlos fern von ihnen selbst; sie wissen es nicht, daß Ich als ihr Gott und Schöpfer Verbindung haben möchte mit ihnen und daß sie selbst nur diese herzustellen brauchten, weil sie selbst es waren, die sich von Mir entfernten, und also auch sie selbst es sein müssen, die wieder Mir zustreben. Aber sie sind auch nicht fähig, innig zu beten, d.h., im Geist und in der Wahrheit mit Mir Zwiesprache zu halten oder auch nur einen innigen Ruf zu Mir zu senden, der aus dem Herzen kommt. Sie bedienen sich nur eingelernter Gebete, die keinen Wert haben vor Mir, die Ich nicht höre und darum auch nicht erhören kann.... Denn Ich will im Geist und in der Wahrheit angerufen werden, Ich will, daß innige Gedanken zu Mir emporsteigen, die Mich nun auch veranlassen, Mich dem Bittenden zuzuneigen, Mich ihm zu nähern, ihm gegenwärtig zu sein.... Doch gesegnet sind, die diese innige Bindung mit Mir schon eingegangen sind, die Mich also durch ein Gebet im Geist und in der Wahrheit zur Gegenwart veranlassen und die Ich darum auch ansprechen kann, gedanklich oder auch tönend, wenn ihr Reifezustand dies zuläßt. Ihr sollet nur Meine Gegenwart ersehnen und zulassen, denn es bedingt Meine Gegenwart auch ein gereinigtes Herz, das durch die Liebe sich hergerichtet hat als Wohnstätte, die Ich Selbst nun beziehen kann.... Glaubet ihr Menschen aber an einen Gott, mit Dem ihr selbst euch verbinden könnet, dann ist auch euer Lebenswandel ein Wandel in Liebe, ansonsten ihr nicht diesen Glauben hättet.... Denn der Glaube wird erst durch die Liebe lebendig.... Die Menschheit aber ist bar jeder Liebe, die Liebe ist erkaltet unter den Menschen.... Und darum ist auch selten nur ein lebendiger Glaube zu finden, ein Glaube, der Mich sucht und den Menschen veranlaßt, mit Mir in Verbindung zu treten, denn die Liebe ist schon die Bindung mit Mir, durch Liebewirken zieht der Mensch Mich Selbst zu sich heran und veranlaßt Mich zur Gegenwart.... Und also ist die Liebe allein bestimmend, in welchem Verhältnis der Mensch zu Mir steht. Denn wo die Liebe im Herzen sich entzündet, dort kann auch schon ein leises inneres Drängen verspürt werden, dessen Ziel Ich bin.... Also der liebende Mensch wird auch beten, und dies im Geist und in der Wahrheit, denn die Liebe in ihm stellt die Verbindung her mit der Ewigen Liebe.... mit Mir, Der Ich ihm nun gegenwärtig sein kann. Und bin Ich ihm gegenwärtig, so kann Ich Mich auch ihm gegenüber äußern, Ich kann seine Gedanken lenken, Ich kann ihm einen Gedankenreichtum zuwenden, den er nur von Mir Selbst empfangen kann.... Ich kann Selbst in ihm wirken, wie Ich es verheißen habe.... Doch immer ist Meine Gegenwart erforderlich, immer nur wird Liebewirken Mich Selbst dazu veranlassen, ihm gegenwärtig zu sein. Wie weit aber halten sich die Menschen selbst von Mir entfernt, durch ihr liebeloses Leben.... Sie können Mich nicht erkennen, weil sie noch verfinsterten Geistes sind, und darum machen sie es Mir auch unmöglich, direkt auf sie einzuwirken durch gedankliche Ansprachen, denn sie vernehmen solche nicht in ihrer Gottferne, und sie verstehen sie nicht, würden ihnen die Mitmenschen auch Kenntnis geben.... Sie sind auch schwerlich zum Glauben zu bewegen an einen Gott, Der ihnen Vater sein will, Der sie als Kinder beglücken möchte, wenn diese die Bindung mit Ihm suchen.... Sie können nicht glauben, weil sie keine Liebe in sich haben, die den Glauben erst zum Leben erwecken würde. Und darum werden sie auch keines Gebetes im Geist und in der Wahrheit fähig sein.... es sei denn, eine übergroße Not bricht über sie herein, und sie rufen dann den mächtigen Schöpfer des Himmels und der Erde an, Der auch sie erschaffen hat.... Und kommt dann ein solcher Ruf aus dem Herzen, dann werde Ich ihn hören und erhören.... Doch Ich allein weiß es, wie das Herz jedes einzelnen Menschen beschaffen ist, und Ich allein weiß es, ob eine irdische Hilfeleistung für ihn zum Segen ist oder ob ein vorzeitiger Abruf in das jenseitige Reich für die Seele besser ist, die auf Erden nicht mehr zu Mir findet....

Amen