• Înapoi

Testul de voință al primei ființe create....

O ființă a fost creată cândva de Mine care a devenit acum cel mai înverșunat dușman și adversar al Meu.... Această ființă a apărut, de asemenea, din iubirea Mea, a ieșit din Mine ca primă ființă, deoarece am vrut să-Mi creez un vas în care să pot lăsa să curgă iubirea Mea.... Iubirea Mea a fost extrem de mare și a vrut să comunice.... și, întrucât doar voința Mea era suficientă, am creat o imagine pentru Mine, o ființă extrem de perfectă, pe care am putut să o radiez cu puterea iubirii Mele și care, ca și Mine, trebuia acum să creeze și să lucreze pentru propria fericire.... Am vrut să Mă dăruiesc, am vrut să găsesc o rezonanță pentru abundența Mea incomensurabilă de lumină și forță și să creez astfel o ființă care să poată capta acest flux de iubire, o ființă în care să Mă pot recunoaște, care să fie imaginea Mea.... Și toată iubirea Mea a fost îndreptată către această ființă. Am făcut-o fericită și Mi-am găsit propria fericire în această fericire.... ea se afla în cea mai mare abundență de putere și tărie, era o reflectare a Mea care, fiind extrem de perfectă, purta în sine aceeași voință și același impuls creator și era acum incomparabil de fericită cu Mine.... Și această ființă era activă, puterea sa incomensurabilă o îndemna să creeze ființe identice, voința sa folosea forța care îi curgea de la Mine și de fiecare dată dădea naștere unor noi ființe care, ca și ea, erau extrem de perfecte, căci numai perfecțiunea putea să apară din puterea iubirii Mele, iar prima ființă creată era de aceeași voință ca și Mine, în aceeași lumină și era unită cu Mine în cea mai profundă iubire, astfel încât fericirea supremă umplea această ființă și ea își exprima fericirea de fiecare dată prin crearea unor ființe identice cu ea.... Era o stare care ar fi putut dura la nesfârșit și totuși nu a rămas așa.... Căci tot ceea ce a fost creat erau "opere" ale iubirii Mele.... A fost perfectă, deoarece nimic imperfect nu putea ieși din Mine.... Iubirea Mea pentru prima ființă creată era copleșitoare, iar iubirea ei Îmi aparținea și Mie, pe care cu siguranță Îl recunoștea, dar pe care nu putea să-L privească. I-am transmis în mod constant dragostea Mea acestei ființe, dar nu am forțat-o să-Mi întoarcă dragostea în aceeași măsură, în schimb, i-am pus la dispoziție în mod liber reciproca iubirii Mele.... Creasem ființa cu liberul arbitru, deoarece liberul arbitru aparține inevitabil perfecțiunii. Într-adevăr, voința Mea era în permanență evidentă pentru ființă, era, ca să spunem așa, ancorată în Cuvântul Meu, prin care se stabilea comunicarea Creatorului cu ființa creată.... "Cuvântul" era gândul care devenise formă, care radia în ființă și pe care ființa a putut, de asemenea, să îl facă reciproc, astfel încât între noi a avut loc cel mai intim schimb, care a făcut atât ființa, cât și pe Mine nemăsurat de fericiți.... Și astfel, ființa a aflat despre voința Mea și, în iubirea sa, a intrat complet în voința Mea.... (5.12.1961) Și acum am vrut să-i testez iubirea, trebuia să-Mi ofere dovada că iubirea ei pentru Mine a intrat în voința Mea în mod complet liber, deși putea să gândească și să dorească și altfel, pentru că, fiind o ființă divină, nu era supusă niciunei constrângeri, deoarece iubirea era singurul lucru pe care putea să-l determine pentru direcția voinței sale.... Ființa Mea cea dintâi creată a creat nenumărate ființe de același fel din voința sa, folosind forța iubirii Mele care curgea în mod constant, iar voința sa a fost întotdeauna la unison cu a Mea, deoarece era unită cu Mine prin cea mai profundă iubire.... Iar aceste acte de creație au făcut ființa extrem de fericită.... Ea primea în mod constant forța iubirii și folosea în mod constant această forță a iubirii în voința Mea.... până când i-am cerut decizia voinței sale în toată libertatea.... adică ea a devenit conștientă că poate lucra și de sine stătător, că nu este împiedicată în nici un fel pentru că nu este supusă niciunei limitări.... pentru că este o ființă liberă care nu este legată de Mine decât prin iubire.... Și întrucât ființa era capabilă să primească gândurile care îi curgeau de la Mine.... Cuvântul Meu.... să le miște în sine și să ia ea însăși poziție față de ele, îi era de asemenea posibil să le privească negativ.... adică să le opună voința sa liberă. Și astfel s-a împăcat și cu gândul că, în ciuda celei mai mari abundențe de lumină și putere, în ciuda celei mai înalte perfecțiuni, a fost întotdeauna doar un receptor de putere, dar nu o sursă de putere..... Să se adapteze mental la acest lucru a fost testul Meu de voință, pe care cel mai înalt spirit de lumină l-ar fi putut trece cu adevărat dacă dragostea sa l-ar fi umplut atât de mult încât s-ar fi supus Mie, ca și Creator al său, în liberul său arbitru, ceea ce, totuși, nu ar fi fost niciodată în detrimentul rangului său, deoarece dragostea Mea pentru el era atât de mare încât nu ar fi avut vreodată nevoie să simtă dependența de Mine.... Dar ar fi crescut totuși în fericirea sa prin testul trecut al voinței, în perfecțiunea sa, care acum nu mai era doar opera Mea, ci fusese de asemenea dovedită de ea însăși ca fiind propria sa voință.... Dar ființa a eșuat.... Ea a devenit adversarul Meu din spiritul de lumină Lucifer.... El nu Mă putea vedea pe Mine, dar vedea armata de ființe pe care el însuși o adusese la existență și era conștient de imensa sa putere, iar această conștientizare l-a făcut să devină arogant.... El s-a înălțat pe sine și a respins orice altă iluminare a iubirii din partea Mea.... Această întoarcere de la Mine a fost un proces care a durat o eternitate și care nu poate fi descris vouă, oamenilor, deoarece motivele spirituale nu vă pot fi explicate într-un mod inteligibil atâta timp cât trăiți pe Pământ. Îmi creasem o imagine care s-a transformat în opusul Meu și care a putut face acest lucru în ciuda întregii abundențe de lumină, deoarece era o ființă complet liberă, care nu era în niciun fel supusă constrângerii sau limitată în gândirea și voința sa.... Cu toate acestea, căderea sa și, de asemenea, căderea a nenumărate ființe în abis este calea spre cea mai înaltă perfecțiune.... deoarece creează posibilitatea transformării în dumnezei.... pe care Eu nu aș putea-o crea niciodată, deoarece voința liberă a ființei create trebuie să realizeze ea însăși acest lucru. Produsul iubirii Mele s-a îndepărtat de Mine.... În substanța sa primordială, iubirea însăși a fost cea care s-a îndepărtat, care nu s-a mai dăruit, ci a dorit să posede.... și care, prin urmare, a contrazis complet natura Mea fundamentală. Cu toate acestea, a fost forța de iubire emanată de Mine, care trebuie să se întoarcă irevocabil la Mine, conform ordinii eternității. Dar mai întâi ființa trebuie să se fi schimbat din nou și trebuie să realizeze această schimbare prin voință liberă. Și fiecare ființă căzută o dată va ajunge și ea la acest scop, chiar dacă pentru aceasta sunt necesare eternități.... Chiar și prima ființă creată, care a ieșit de la Mine din iubirea Mea infinită, va realiza această transformare în ea însăși și va putea intra în cele mai înalte glorii.... dar înainte de aceasta Mă va sluji ca un antipod, deoarece s-a modelat pe sine în el.... Pentru că și împărăția lui Mă slujește, și el însuși lucrează.... chiar dacă în mod inconștient.... la desăvârșirea tuturor lucrurilor spirituale....

Amin

Épreuve de volonté de l'être premier créé

Il a été autrefois créé par Moi un être qui maintenant est devenu Mon plus implacable ennemi et adversaire. Cet être aussi est procédé de Mon pur Amour, il a été externalisé par Moi comme premier être, parce que Je voulais Me créer un vase dans lequel Je pourrais déverser Mon Amour. Mon Amour était très grand et voulait Se communiquer et étant donné que Ma Volonté Se suffisait à Elle-Même, Je Me créai une Image, un être qui était outre mesure parfait, que Je pouvais éclairer avec Ma Force d'Amour et qui devait créer et opérer comme Moi pour son propre bonheur. Je voulais Me donner, Je voulais trouver pour Mon incommensurable Plénitude de Lumière et de Force une résonance et donc créer un être qui puisse accueillir ce Courant d'Amour, un être dans lequel Je pouvais Me reconnaître Moi-Même, qui était Mon Image. Et tout Mon Amour était pour cet être. Je le rendis heureux et dans ce bonheur Je trouvais aussi Mon Bonheur, Il se trouvait dans la plus grande Plénitude de Pouvoir et de Force, il était un Reflet de Moi-Même, et en tant qu’être outre mesure parfait il portait en lui-même aussi la même Volonté et la même poussée de créer et maintenant il était avec Moi incomparablement heureux. Et cet être s'activait, son incommensurable Force le poussait à la création d’êtres semblables, sa volonté utilisait la Force qui lui affluait de Moi et il fit se lever continuellement de nouveaux êtres qui étaient comme lui absolument parfaits, parce que de Ma Force d'Amour il pouvait se lever seulement du Parfait, et l'être premier créé était dans Ma Volonté, dans la même Lumière et était unis à Moi dans un profond Amour, de sorte que la béatitude la plus sublime remplissait cet être et il portait toujours de nouveau à l’expression sa béatitude par la création d’êtres semblables à lui. C’était un état qui aurait pu durer éternellement mais qui ne resta pas ainsi. Parce que toute la création était l’« œuvre » de Mon Amour. Il était parfait parce que de Moi il ne pouvait se lever rien d'imparfait. Mon Amour pour l'être premier créé était surpuissant, et aussi son amour M'appartenait, ce qu’il reconnaissait bien, mais il ne pouvait pas Me contempler. Je Rayonnai continuellement cet être avec Mon Amour, mais Je ne le forçai pas à Me rendre l'amour dans la même mesure, mais Je le laissai libre de Me retourner Mon Amour. J'avais créé l'être avec la libre volonté, parce que la libre volonté est inévitable pour la perfection. Ma Volonté était à tout moment visible à l'être, Elle était ancrée dans Ma Parole par laquelle il fut établi en même temps l'Intention du Créateur envers Sa créature. La « Parole » était la Pensée devenue forme qui rayonnait dans l'être et à laquelle l'être pouvait répondre de sorte qu’il se déroula un échange très intime entre nous, ce qui rendait heureux au-delà de toute mesure l’être aussi bien que Moi-Même. Et ainsi donc l'être savait Ma Volonté, et dans son amour il se délectait totalement dans Ma Volonté. Et maintenant Je voulais mettre à l'épreuve son amour, il devait Me fournir la preuve que son Amour pour Moi passait par Ma Volonté dans une totale libre volonté, bien qu’il pouvait aussi penser et vouloir différemment, parce qu’en tant qu’être divin il n'était pas soumis à quelque contrainte, parce seulement l'amour était l’unique chose qui pouvait le déterminer à l'orientation de sa volonté. Mon être premier créé avait créé d’innombrables êtres semblablement formés par sa volonté avec l’utilisation de Ma Force d'Amour qui lui affluait continuellement, et sa volonté était toujours en accord avec la Mienne, parce qu'il était uni avec Moi avec l'Amour le plus profond. Et ces actes de création rendaient l'être très heureux. Il recevait constamment la Force d'Amour, et il utilisa toujours cette Force d'Amour dans Ma Volonté jusqu'à ce que J’exige de lui la décision de sa volonté en toute liberté, c'est-à-dire qu’il pris conscience qu’il pouvait agir de façon autonome, qu'il n'était entravé d’aucune façon, car il n’était soumis à aucune limitation, parce qu'il était un être libre qui était lié à Moi seulement par l'amour. Et puisque l'être était à même de remuer en lui Mes Pensées, Ma Parole qui lui affluaient, il pouvait prendre position par lui-même, il était aussi possible à l’être de les considérer négativement, d’opposer sa libre volonté. Et ainsi il devait faire sienne la pensée que malgré sa plus grande plénitude de Lumière et de Force, malgré sa perfection absolue il était toujours seulement un récepteur de la Force mais pas la source de la Force. Mon épreuve de volonté était qu'il devait prendre position la dessus en pensée, chose que le plus haut esprit de lumière aurait vraiment pu soutenir si son amour l'avait rempli de sorte qu’il pouvait se soumettre dans la libre volonté à Moi en tant que Son Créateur, chose qui n’aurait jamais diminué sa position et son rang, parce que Mon Amour pour lui était tellement grand qu’il ne devrait jamais percevoir la dépendance de Moi. Et s'il avait soutenu l'épreuve de volonté il serait encore monté dans sa béatitude bienheureuse, dans sa perfection qui n'était maintenant plus seulement Mon Œuvre, parce qu’il avait maintenant démontré par lui-même que c’était sa propre volonté. Mais l'être échoua. L'esprit de lumière Lucifer devint Mon adversaire. Il ne pouvait pas Me contempler, mais il vit l'armée des êtres appelés à la vie par lui-même, et il se rendit compte de son immense force, et cette conscience le fit devenir hautain. Il devint arrogant et refusa tout nouveau Rayonnement d'Amour de Ma part. Cette coupure de Moi était un processus qui s'étendait sur des temps éternels et qui peut être présenté à vous les hommes seulement de manière figurative, parce que les motivations spirituelles ne peuvent pas vous être expliquées de façon compréhensible tant que vous séjournez sur la Terre. Je M'étais créé une image qui s'est révoltée d’elle-même dans le contraire et qui pouvait le faire malgré toute sa Plénitude de Lumière, parce que c’était un être totalement libre qui n'était soumis d’aucune manière à une obligation ou bien limité dans sa pensée et sa volonté. Néanmoins sa chute ainsi que la chute d'innombrables êtres dans l'abîme est la voie vers la plus sublime perfection, parce qu'elle créa la possibilité pour la transformation en des dieux que Je ne pouvais jamais créer parce que cela devait être accomplie par le libre arbitre de l'être créé. Le produit de Mon Amour se détourna de Moi. Dans sa substance d’Ur il était l'amour et il s’inversa lui-même, il ne s'offrait plus, mais désirait posséder et pour cela il contredisait totalement Mon Être de l'Éternité. Mais il était une Force d'Amour émanée de Moi, qui doit irrévocablement revenir à Moi selon l'Ordre de l'Éternité. Mais d'abord l'être premier doit s'être de nouveau changé, et il doit accomplir cette transformation dans la libre volonté. Et chaque être tombé atteindra un jour ce but, bien que cela nécessite des Éternités. Ainsi l'être premier créé, que Mon Amour infini avait externalisé de Moi, accomplira cette conversion en lui, et il pourra entrer dans les plus hautes Merveilles, mais d'abord il doit Me servir de pôle opposé, parce qu’il s’est formé de lui-même en celui-ci. Parce que même son royaume Me sert, lui aussi collabore, bien qu’inconsciemment, au perfectionnement de tout le spirituel.

Amen