• Înapoi

Testul de voință al primei ființe create....

O ființă a fost creată cândva de Mine care a devenit acum cel mai înverșunat dușman și adversar al Meu.... Această ființă a apărut, de asemenea, din iubirea Mea, a ieșit din Mine ca primă ființă, deoarece am vrut să-Mi creez un vas în care să pot lăsa să curgă iubirea Mea.... Iubirea Mea a fost extrem de mare și a vrut să comunice.... și, întrucât doar voința Mea era suficientă, am creat o imagine pentru Mine, o ființă extrem de perfectă, pe care am putut să o radiez cu puterea iubirii Mele și care, ca și Mine, trebuia acum să creeze și să lucreze pentru propria fericire.... Am vrut să Mă dăruiesc, am vrut să găsesc o rezonanță pentru abundența Mea incomensurabilă de lumină și forță și să creez astfel o ființă care să poată capta acest flux de iubire, o ființă în care să Mă pot recunoaște, care să fie imaginea Mea.... Și toată iubirea Mea a fost îndreptată către această ființă. Am făcut-o fericită și Mi-am găsit propria fericire în această fericire.... ea se afla în cea mai mare abundență de putere și tărie, era o reflectare a Mea care, fiind extrem de perfectă, purta în sine aceeași voință și același impuls creator și era acum incomparabil de fericită cu Mine.... Și această ființă era activă, puterea sa incomensurabilă o îndemna să creeze ființe identice, voința sa folosea forța care îi curgea de la Mine și de fiecare dată dădea naștere unor noi ființe care, ca și ea, erau extrem de perfecte, căci numai perfecțiunea putea să apară din puterea iubirii Mele, iar prima ființă creată era de aceeași voință ca și Mine, în aceeași lumină și era unită cu Mine în cea mai profundă iubire, astfel încât fericirea supremă umplea această ființă și ea își exprima fericirea de fiecare dată prin crearea unor ființe identice cu ea.... Era o stare care ar fi putut dura la nesfârșit și totuși nu a rămas așa.... Căci tot ceea ce a fost creat erau "opere" ale iubirii Mele.... A fost perfectă, deoarece nimic imperfect nu putea ieși din Mine.... Iubirea Mea pentru prima ființă creată era copleșitoare, iar iubirea ei Îmi aparținea și Mie, pe care cu siguranță Îl recunoștea, dar pe care nu putea să-L privească. I-am transmis în mod constant dragostea Mea acestei ființe, dar nu am forțat-o să-Mi întoarcă dragostea în aceeași măsură, în schimb, i-am pus la dispoziție în mod liber reciproca iubirii Mele.... Creasem ființa cu liberul arbitru, deoarece liberul arbitru aparține inevitabil perfecțiunii. Într-adevăr, voința Mea era în permanență evidentă pentru ființă, era, ca să spunem așa, ancorată în Cuvântul Meu, prin care se stabilea comunicarea Creatorului cu ființa creată.... "Cuvântul" era gândul care devenise formă, care radia în ființă și pe care ființa a putut, de asemenea, să îl facă reciproc, astfel încât între noi a avut loc cel mai intim schimb, care a făcut atât ființa, cât și pe Mine nemăsurat de fericiți.... Și astfel, ființa a aflat despre voința Mea și, în iubirea sa, a intrat complet în voința Mea.... (5.12.1961) Și acum am vrut să-i testez iubirea, trebuia să-Mi ofere dovada că iubirea ei pentru Mine a intrat în voința Mea în mod complet liber, deși putea să gândească și să dorească și altfel, pentru că, fiind o ființă divină, nu era supusă niciunei constrângeri, deoarece iubirea era singurul lucru pe care putea să-l determine pentru direcția voinței sale.... Ființa Mea cea dintâi creată a creat nenumărate ființe de același fel din voința sa, folosind forța iubirii Mele care curgea în mod constant, iar voința sa a fost întotdeauna la unison cu a Mea, deoarece era unită cu Mine prin cea mai profundă iubire.... Iar aceste acte de creație au făcut ființa extrem de fericită.... Ea primea în mod constant forța iubirii și folosea în mod constant această forță a iubirii în voința Mea.... până când i-am cerut decizia voinței sale în toată libertatea.... adică ea a devenit conștientă că poate lucra și de sine stătător, că nu este împiedicată în nici un fel pentru că nu este supusă niciunei limitări.... pentru că este o ființă liberă care nu este legată de Mine decât prin iubire.... Și întrucât ființa era capabilă să primească gândurile care îi curgeau de la Mine.... Cuvântul Meu.... să le miște în sine și să ia ea însăși poziție față de ele, îi era de asemenea posibil să le privească negativ.... adică să le opună voința sa liberă. Și astfel s-a împăcat și cu gândul că, în ciuda celei mai mari abundențe de lumină și putere, în ciuda celei mai înalte perfecțiuni, a fost întotdeauna doar un receptor de putere, dar nu o sursă de putere..... Să se adapteze mental la acest lucru a fost testul Meu de voință, pe care cel mai înalt spirit de lumină l-ar fi putut trece cu adevărat dacă dragostea sa l-ar fi umplut atât de mult încât s-ar fi supus Mie, ca și Creator al său, în liberul său arbitru, ceea ce, totuși, nu ar fi fost niciodată în detrimentul rangului său, deoarece dragostea Mea pentru el era atât de mare încât nu ar fi avut vreodată nevoie să simtă dependența de Mine.... Dar ar fi crescut totuși în fericirea sa prin testul trecut al voinței, în perfecțiunea sa, care acum nu mai era doar opera Mea, ci fusese de asemenea dovedită de ea însăși ca fiind propria sa voință.... Dar ființa a eșuat.... Ea a devenit adversarul Meu din spiritul de lumină Lucifer.... El nu Mă putea vedea pe Mine, dar vedea armata de ființe pe care el însuși o adusese la existență și era conștient de imensa sa putere, iar această conștientizare l-a făcut să devină arogant.... El s-a înălțat pe sine și a respins orice altă iluminare a iubirii din partea Mea.... Această întoarcere de la Mine a fost un proces care a durat o eternitate și care nu poate fi descris vouă, oamenilor, deoarece motivele spirituale nu vă pot fi explicate într-un mod inteligibil atâta timp cât trăiți pe Pământ. Îmi creasem o imagine care s-a transformat în opusul Meu și care a putut face acest lucru în ciuda întregii abundențe de lumină, deoarece era o ființă complet liberă, care nu era în niciun fel supusă constrângerii sau limitată în gândirea și voința sa.... Cu toate acestea, căderea sa și, de asemenea, căderea a nenumărate ființe în abis este calea spre cea mai înaltă perfecțiune.... deoarece creează posibilitatea transformării în dumnezei.... pe care Eu nu aș putea-o crea niciodată, deoarece voința liberă a ființei create trebuie să realizeze ea însăși acest lucru. Produsul iubirii Mele s-a îndepărtat de Mine.... În substanța sa primordială, iubirea însăși a fost cea care s-a îndepărtat, care nu s-a mai dăruit, ci a dorit să posede.... și care, prin urmare, a contrazis complet natura Mea fundamentală. Cu toate acestea, a fost forța de iubire emanată de Mine, care trebuie să se întoarcă irevocabil la Mine, conform ordinii eternității. Dar mai întâi ființa trebuie să se fi schimbat din nou și trebuie să realizeze această schimbare prin voință liberă. Și fiecare ființă căzută o dată va ajunge și ea la acest scop, chiar dacă pentru aceasta sunt necesare eternități.... Chiar și prima ființă creată, care a ieșit de la Mine din iubirea Mea infinită, va realiza această transformare în ea însăși și va putea intra în cele mai înalte glorii.... dar înainte de aceasta Mă va sluji ca un antipod, deoarece s-a modelat pe sine în el.... Pentru că și împărăția lui Mă slujește, și el însuși lucrează.... chiar dacă în mod inconștient.... la desăvârșirea tuturor lucrurilor spirituale....

Amin

Prueba de voluntad del primer ser creado...

Una vez un ser fue creado por Mí, que ahora se ha convertido en Mi peor enemigo y adversario... Este ser también surgió de Mi amor, fue puesto afuera de Mí como el primer ser porque quise crearme para Mi un recipiente en lo cual Yo podía fluir Mi amor... Mi amor era sobremanera grande y querría manifestarse... y como sólo Mi voluntad era suficiente, Me creé una imagen, un ser, que era sobremanera perfecto, que Yo podía irradiar con Mi fuerza de amor y que ahora podía crear y obrar como Yo para la propia felicidad...

Quería entregarme, quería encontrar una resonancia para Mi abundancia inconmensurable de luz y fuerza y por lo tanto crear un ser que pudiera captar esta corriente de amor, un ser en el que pudiera reconocerme a Mí Mismo, que fuera Mi imagen... y a este ser dedicaba todo mi amor. Yo lo hice feliz y encontré Mi propia felicidad en esta felicidad... estaba en la mayor abundancia de poder y fuerza, era una imagen reflejada de Mí Misma, que siendo extremadamente perfecto también llevaba dentro de sí la misma voluntad e impulso creativo y ahora era incomparablemente feliz Conmigo...

Y este ser estaba activo; su fuerza inconmensurable le impulsó a la creación de seres iguales; su voluntad usó la fuerza que le fluía de Mí y una y otra vez dejó que nacieran nuevos seres, que eran también sumamente perfectos como él, porque de Mi fuerza de amor solo podían surgir cosas perfectas, y el primer ser creado estaba en la misma voluntad Conmigo, en la misma luz y estaba unido a Mí en el amor más profundo, de modo que la felicidad más alta llenó a este ser y expresó su felicidad una y otra vez a través de la creación de seres idénticos a él...

Era un estado que podría haber durado para siempre y, sin embargo, no se quedó así... Porque todo lo creado fue “obra” de Mi amor... Era perfecto, porque de Mí no podía surgir nada imperfecto... Mi amor al primer ser creado fue abrumador, y también su amor Me pertenecía a Mí, a Quien bien reconoció, pero no pudo mirar. Yo irradiaba constantemente Mi amor a este ser, pero no lo obligaba a devolverme el amor en la misma medida, sino que le daba la libertad de devolverme el amor...

Yo había creado el ser con libre albedrío, porque el libre albedrío es una parte inevitable de la perfección. Mi voluntad era evidente al ser en todo momento, estaba, para así decirlo, como anclada en Mi Palabra, a través de la cual se establecía la comunicación del creador con Su criatura... Era la “Palabra”, el pensamiento convertido en forma, que irradiaba en el ser y que el ser también podía responder, de modo que se produjo entre nosotros el intercambio más íntimo, que hizo inmensamente felices tanto al ser como a Mí... Y así el ser conoció Mi voluntad, y en su amor entró completamente en Mi voluntad...

(05.12.1961) Y Yo ahora quería someter a prueba su amor, debía darme la prueba de que su amor entraba en Mi voluntad en un albedrío completamente libre, aunque también podía pensar y querer de otra manera, porque como ser divino no estaba bajo ninguna compulsión porque sólo el amor era lo único que podría haber determinado la dirección de su voluntad... De su voluntad Mi primer ser creado había creado innumerables seres idénticos utilizando Mi fuerza de amor que fluía constantemente, y su voluntad siempre estaba en armonía con la Mía, porque el amor más profundo lo unía Conmigo... Y estos actos de creación hacían al ser inmensamente feliz...

Recibió constantemente la fuerza del amor y usaba constantemente esta fuerza del amor según Mi voluntad... hasta que Yo le exigí que decidiera su voluntad en toda libertad... es decir, se dio cuenta de que también podía obrar por iniciativa propia, de que no estaba obstaculizado de ninguna manera porque no estaba sujeto a ninguna limitación... porque era un ser libre que sólo estaba ligado a Mí a través del amor... Y porque el ser era capaz de aceptar los pensamientos que brotaban de Mí... Mi Palabra... moverse dentro de sí mismo y tomar una posición sobre ella, también le era posible verla negativamente... en otras palabras, oponerse a ella con su libre albedrío.

Y así luchó con el pensamiento de que, a pesar de su mayor abundancia de luz y fuerza, a pesar de su más alta perfección, siempre fue solo un receptor de fuerza, pero no una fuente de fuerza... Ajustarse mentalmente a esto fue una prueba de Mi voluntad, que el supremo espíritu de la luz podría haber pasado verdaderamente, si su amor se llenase de tal manera que se hubiera subordinado a Mí como su Creador en su libre albedrío, lo cual, sin embargo, nunca habría sido perjudicial para su posición de rango, porque Mi amor por él era tan grande que jamás debería haber sentido la dependencia de Mí...

Pero habría aumentado su dicha al pasar la prueba de voluntad, en su perfección, que ahora ya no sólo Mi obra, sino también habría sido demostrada por él como su propia voluntad... Pero el ser fracasó... Era Lucifer, el espíritu de luz se convirtió en Mi adversario... No podía verme, pero vio el ejército de seres que él había creado, y estaba consciente de su tremendo poder, y este conocimiento lo hizo arrogante... Él se ensoberbeció y se defendió de cualquier otra irradiación de amor de Mi parte...

Este alejamiento de Mí fue un proceso que duró para siempre y que también se os puede presentar a vosotros los humanos solo se os puede explicar de manera pintoresca porque los motivos espirituales no se os pueden explicar comprensiblemente mientras permanezcáis en la tierra. Me había creado una semejanza... que se convirtió en lo contrario y también fue capaz de hacerlo a pesar de toda la abundancia de luz porque era un ser completamente libre que no estaba sujeto a la compulsión de ninguna manera o limitado en el pensar y querer... Sin embargo, su caída y también la caída de innumerables seres al abismo es el camino a la más alta perfección... porque crea la posibilidad de la transformación en dioses... que Yo nunca podía crear, porque esto debe ser realizado por el libre albedrío del mismo ser creado.

El producto de Mi amor se apartó de Mí... En su sustancia original era amor mismo, que se invirtió, que ya no se entregó sino que quiso poseer... y que por lo tanto contradecía completamente a Mi ser original. Pero fue también amor irradiado por Mí, que irrevocablemente tiene que volver a Mí según el orden de la eternidad. Pero primero el ser debe haber cambiado de nuevo, y debe realizar este cambio por su propia voluntad.

Y todo ser una vez caído también alcanzará está meta, aunque tarde eternidades en hacerlo... El primer ser creado que Mi amor infinito había sacado de Mí también realizará en sí mismo este cambio, y alcanzará la gloria al más alto nivel... pero antes Me servirá de contrapunto, porque el mismo se ha formado así para serlo... Porque su reino también Me sirve a Mí, incluso él colabora, aunque también inconsciente... en la perfección de todo lo espiritual..._>amén