• Înapoi

Liberul arbitru al omului Iisus....

Suferința și moartea Mea pe cruce au rămas, de asemenea, o chestiune de voință liberă până la sfârșit, pentru că, cu siguranță, aș fi putut să le împiedic, aș fi putut să folosesc puterea lui Dumnezeu conținută în Mine și să Mă împotrivesc tuturor dușmanilor care voiau să-și pună în aplicare gândurile de ură asupra Mea.... Lucrarea pe care am realizat-o a fost realizată prin voința Mea complet liberă; am fost dispus să sufăr și să mor pentru semenii Mei, deoarece Eu, ca "ființă umană Iisus", știam despre starea de mizerie îngrozitoare în care se afla întreaga omenire din cauza căderii omului în trecut, și pentru că dragostea Mea a vrut să-i ajute pe toți frații Mei căzuți și, prin urmare, M-am oferit Tatălui ca jertfă de ispășire.... Nu am fost în nici un caz forțat să fac acest lucru, Tatăl din Mine nu a determinat voința Mea, am acționat în mod complet liber din Mine Însumi..... Și a devenit teribil de dificil pentru Mine, pentru că am prevăzut tot ceea ce se va întâmpla până când lucrarea de mântuire va fi complet împlinită.... M-am luptat și m-am rugat ca o ființă omenească la Tatăl în cea mai adâncă suferință ca să lase paharul să treacă de la Mine.... și am fost întărit și m-am predat complet Tatălui. Căci iubirea din Mine era copleșitoare, deci era cu siguranță iubirea eternă însăși în Mine, și am lăsat-o să-Mi determine lucrarea, ceea ce, totuși, ar fi fost imposibil dacă voința Mea de om i s-ar fi opus.... Am fost mânat de dragostea pentru nefericita rasă umană și am vrut să o ajut, iar această dragoste M-a făcut să iau asupra Mea o măsură de suferință pe care voi, oamenii, nu o puteți măsura. Dar și vina pe care o suferiseți prin apostazia voastră de la Dumnezeu era de asemenea incomensurabilă. Și pentru a răscumpăra această vină a trebuit să sufăr nemăsurat ca ființă umană și să iau asupra Mea chinurile crucificării. Dar iubirea este putere și, de aceea, am îndurat și Eu până la sfârșit, altfel suferința ar fi fost cu adevărat suficientă pentru a-mi ucide trupul înainte de vreme, dacă puterea iubirii nu ar fi permis trupului Meu să accepte și să îndure moartea pe cruce până la împlinirea lucrării.... până când răscumpărarea din păcat și din moarte a fost asigurată pentru toți oamenii care vor să accepte jertfa Mea de pe cruce și să găsească mântuirea. Pentru că, din nou, depinde de voința liberă a ființei umane modul în care se adaptează la Mine și la actul Meu de mântuire. Pentru că, prin liberul arbitru, fiecare ființă s-a îndepărtat de Mine și, prin liberul arbitru, trebuie să se întoarcă din nou spre Mine, ceea ce se întâmplă atunci când, ca ființă umană, Îl recunoaște pe Iisus Hristos și actul Său de mântuire, Mă recunoaște pe Mine Însumi în Iisus și se predă voluntar pe sine și vina sa către Mine.... când apelează la iertare și vrea să se întoarcă din nou la Mine, de la Care s-a îndepărtat voluntar odată. Atunci, ființa umană se va folosi și ea în mod conștient de binecuvântările actului Meu de mântuire, voința sa slăbită va fi întărită și întoarcerea sa în casa Tatălui său va fi asigurată. Suferința imensă pe care mi-am asumat-o ca ființă umană nu era încă proporțională cu imensa vină a ființei spirituale căzute, dar, întrucât ființa umană Iisus era plină de iubire și a vrut de bunăvoie să facă cel mai dificil sacrificiu dându-și viața pe cruce, am fost mulțumit de acest sacrificiu și am răscumpărat toată vina de dragul marii iubiri a lui Iisus, care a vrut să-i aducă din nou la Mine pe frații Săi căzuți.... Am fost mulțumit de ea și astfel a fost satisfăcută și dreptatea Mea, pentru că nu puteam răscumpăra nicio vină care rămăsese fără ispășire. Dar, prin urmare, lucrarea de răscumpărare a trebuit să se realizeze și în voința liberă. Nu aveam voie să forțez nicio ființă să facă acest act de ispășire.... Și pentru că marele păcat al apostaziei de la Mine a fost o ofensă adusă iubirii Mele, actul de ispășire trebuia să fie din nou un act de iubire, căci numai iubirea putea răscumpăra această imensă vină.... Și această iubire a fost în omul Iisus, i-a dat atât de mult loc încât a fost complet umplut de iubire care acum i-a permis și să realizeze actul de mântuire.... Iubirea a răscumpărat vina.... iubirea a umplut complet o persoană.... Iubirea sunt Eu Însumi, și astfel Eu Însumi am fost în omul Iisus, Eu Însumi am suferit și am murit pentru umanitate. Dar cum Eu, ca Dumnezeu, nu puteam suferi, "omul Iisus" a luat asupra Sa toată suferința. Și totuși, a făcut totul de bunăvoie, pentru că iubirea nu forțează, ci este pregătită să facă cele mai mari sacrificii.... și iubirea reușește totul, pentru că este o forță puternică.... care poate îndura și cele mai grele suferințe. Eu Însumi, ca Iubire Eternă, l-am umplut pe omul Iisus și astfel Eu Însumi am lucrat în El și am adus oamenilor răscumpărarea din păcat și moarte....

Amin

O livre arbítrio do homem Jesus....

O meu sofrimento e morte na cruz também permaneceu uma questão de livre vontade até ao fim, pois poderia certamente tê-lo evitado, poderia ter usado a força de Deus contida em Mim e ter-me defendido contra todos os inimigos que me quisessem usar para levar a cabo os seus pensamentos de ódio.... O trabalho que realizei foi realizado pelo Meu livre arbítrio; estava disposto a sofrer e morrer pelos Meus semelhantes porque eu, como 'Jesus ser humano', sabia do estado terrível de miséria em que toda a humanidade se encontrava devido à queda do homem no passado, e porque o Meu amor queria ajudar todos os Meus irmãos caídos e por isso ofereci-Me ao Pai como sacrifício de expiação.... Não fui de forma alguma obrigado a fazê-lo, o Pai em Mim não determinou a Minha vontade, agi completamente livremente a partir de Mim mesmo.... E tornou-se terrivelmente difícil para mim porque previ tudo o que iria acontecer até que o trabalho de Salvação estivesse completamente realizado.... Eu lutei e rezei como ser humano ao Pai em profunda angústia para que Ele pudesse deixar a taça passar por mim.... e eu fui fortalecido e entreguei-me completamente ao Pai. Pois o amor em Mim era avassalador, portanto era certamente o Eterno Amor em Mim, e deixei-o determinar o Meu trabalho, que, no entanto, teria sido impossível se a Minha vontade como ser humano lhe tivesse resistido.... Fui conduzido pelo amor pela miserável raça humana e quis ajudá-la, e este amor fez-me tomar sobre Mim uma medida de sofrimento que vós, humanos, não podeis medir. Mas a culpa que tinha incorrido através da sua apostasia de Deus também era imensurável. E para redimir esta culpa, tive de sofrer imensamente como ser humano e tomar sobre mim as agonias da crucificação. Mas o amor é força, e por isso também aguentei até ao fim, caso contrário o sofrimento teria sido verdadeiramente suficiente para matar o Meu corpo prematuramente se a força do amor não tivesse permitido que o Meu corpo também aceitasse a morte na cruz e a suportasse até que a obra fosse concluída.... até ser garantida a redenção do pecado e da morte para todas as pessoas que queiram aceitar o Meu sacrifício na cruz e encontrar a salvação. Pois mais uma vez, depende da livre vontade do próprio ser humano como ele se sintoniza a Mim e ao Meu acto de Salvação. Porque em livre arbítrio cada ser se afastou de Mim mesmo, e em livre arbítrio tem de se voltar para Mim novamente, o que acontece quando, como ser humano, reconhece Jesus Cristo e o Seu acto de Salvação, reconhece Mim mesmo em Jesus e entrega-se voluntariamente e a sua culpa a Mim.... quando apela ao perdão e quer voltar para Mim, de Quem uma vez partiu voluntariamente. Então o ser humano também aproveitará conscientemente as bênçãos do Meu acto de Salvação, o seu enfraquecimento será fortalecido e o seu regresso à casa do seu Pai será assegurado. O imenso sofrimento que eu assumi como ser humano ainda não era proporcional à imensa culpa do ser espiritual caído, mas como o ser humano Jesus estava cheio de amor e queria voluntariamente fazer o sacrifício mais difícil dando a Sua vida na cruz, eu estava satisfeito com este sacrifício e redimi toda a culpa em nome do grande amor de Jesus, que queria trazer os Seus irmãos caídos de volta a Mim.... Eu estava satisfeito com isso e, portanto, a Minha justiça também estava satisfeita, pois não podia redimir qualquer culpa que tivesse ficado sem expiação. Mas, portanto, o trabalho de redenção também teve de ser realizado de livre vontade. Não me foi permitido forçar nenhum ser a participar neste acto de expiação.... E porque o grande pecado da apostasia de Mim foi uma ofensa ao Meu amor, o acto de expiação teve de ser novamente um acto de amor, pois só o amor poderia redimir esta imensa culpa.... E este amor estava no homem Jesus, Ele deu-lhe tanto espaço que foi completamente preenchido pelo amor que agora também lhe permitiu realizar o seu acto de Salvação.... O amor redimiu a culpa.... o amor preencheu completamente uma pessoa.... O amor é Eu próprio, e assim Eu próprio estava no homem Jesus, Eu próprio sofri e morri pela humanidade. Mas como eu, como Deus, não podia sofrer, o 'homem Jesus' tomou sobre Si todo o sofrimento. Contudo, Ele fez tudo de Sua livre vontade, pois o amor não força, mas está preparado para fazer os maiores sacrifícios.... e o amor consegue tudo, pois é uma força poderosa.... que também pode suportar o sofrimento mais severo. Eu mesmo, como o Amor Eterno, enchi o homem Jesus, e assim Eu mesmo trabalhei Nele e trouxe às pessoas a redenção do pecado e da morte...._>Ámen