• Înapoi

Liberul arbitru al omului Iisus....

Suferința și moartea Mea pe cruce au rămas, de asemenea, o chestiune de voință liberă până la sfârșit, pentru că, cu siguranță, aș fi putut să le împiedic, aș fi putut să folosesc puterea lui Dumnezeu conținută în Mine și să Mă împotrivesc tuturor dușmanilor care voiau să-și pună în aplicare gândurile de ură asupra Mea.... Lucrarea pe care am realizat-o a fost realizată prin voința Mea complet liberă; am fost dispus să sufăr și să mor pentru semenii Mei, deoarece Eu, ca "ființă umană Iisus", știam despre starea de mizerie îngrozitoare în care se afla întreaga omenire din cauza căderii omului în trecut, și pentru că dragostea Mea a vrut să-i ajute pe toți frații Mei căzuți și, prin urmare, M-am oferit Tatălui ca jertfă de ispășire.... Nu am fost în nici un caz forțat să fac acest lucru, Tatăl din Mine nu a determinat voința Mea, am acționat în mod complet liber din Mine Însumi..... Și a devenit teribil de dificil pentru Mine, pentru că am prevăzut tot ceea ce se va întâmpla până când lucrarea de mântuire va fi complet împlinită.... M-am luptat și m-am rugat ca o ființă omenească la Tatăl în cea mai adâncă suferință ca să lase paharul să treacă de la Mine.... și am fost întărit și m-am predat complet Tatălui. Căci iubirea din Mine era copleșitoare, deci era cu siguranță iubirea eternă însăși în Mine, și am lăsat-o să-Mi determine lucrarea, ceea ce, totuși, ar fi fost imposibil dacă voința Mea de om i s-ar fi opus.... Am fost mânat de dragostea pentru nefericita rasă umană și am vrut să o ajut, iar această dragoste M-a făcut să iau asupra Mea o măsură de suferință pe care voi, oamenii, nu o puteți măsura. Dar și vina pe care o suferiseți prin apostazia voastră de la Dumnezeu era de asemenea incomensurabilă. Și pentru a răscumpăra această vină a trebuit să sufăr nemăsurat ca ființă umană și să iau asupra Mea chinurile crucificării. Dar iubirea este putere și, de aceea, am îndurat și Eu până la sfârșit, altfel suferința ar fi fost cu adevărat suficientă pentru a-mi ucide trupul înainte de vreme, dacă puterea iubirii nu ar fi permis trupului Meu să accepte și să îndure moartea pe cruce până la împlinirea lucrării.... până când răscumpărarea din păcat și din moarte a fost asigurată pentru toți oamenii care vor să accepte jertfa Mea de pe cruce și să găsească mântuirea. Pentru că, din nou, depinde de voința liberă a ființei umane modul în care se adaptează la Mine și la actul Meu de mântuire. Pentru că, prin liberul arbitru, fiecare ființă s-a îndepărtat de Mine și, prin liberul arbitru, trebuie să se întoarcă din nou spre Mine, ceea ce se întâmplă atunci când, ca ființă umană, Îl recunoaște pe Iisus Hristos și actul Său de mântuire, Mă recunoaște pe Mine Însumi în Iisus și se predă voluntar pe sine și vina sa către Mine.... când apelează la iertare și vrea să se întoarcă din nou la Mine, de la Care s-a îndepărtat voluntar odată. Atunci, ființa umană se va folosi și ea în mod conștient de binecuvântările actului Meu de mântuire, voința sa slăbită va fi întărită și întoarcerea sa în casa Tatălui său va fi asigurată. Suferința imensă pe care mi-am asumat-o ca ființă umană nu era încă proporțională cu imensa vină a ființei spirituale căzute, dar, întrucât ființa umană Iisus era plină de iubire și a vrut de bunăvoie să facă cel mai dificil sacrificiu dându-și viața pe cruce, am fost mulțumit de acest sacrificiu și am răscumpărat toată vina de dragul marii iubiri a lui Iisus, care a vrut să-i aducă din nou la Mine pe frații Săi căzuți.... Am fost mulțumit de ea și astfel a fost satisfăcută și dreptatea Mea, pentru că nu puteam răscumpăra nicio vină care rămăsese fără ispășire. Dar, prin urmare, lucrarea de răscumpărare a trebuit să se realizeze și în voința liberă. Nu aveam voie să forțez nicio ființă să facă acest act de ispășire.... Și pentru că marele păcat al apostaziei de la Mine a fost o ofensă adusă iubirii Mele, actul de ispășire trebuia să fie din nou un act de iubire, căci numai iubirea putea răscumpăra această imensă vină.... Și această iubire a fost în omul Iisus, i-a dat atât de mult loc încât a fost complet umplut de iubire care acum i-a permis și să realizeze actul de mântuire.... Iubirea a răscumpărat vina.... iubirea a umplut complet o persoană.... Iubirea sunt Eu Însumi, și astfel Eu Însumi am fost în omul Iisus, Eu Însumi am suferit și am murit pentru umanitate. Dar cum Eu, ca Dumnezeu, nu puteam suferi, "omul Iisus" a luat asupra Sa toată suferința. Și totuși, a făcut totul de bunăvoie, pentru că iubirea nu forțează, ci este pregătită să facă cele mai mari sacrificii.... și iubirea reușește totul, pentru că este o forță puternică.... care poate îndura și cele mai grele suferințe. Eu Însumi, ca Iubire Eternă, l-am umplut pe omul Iisus și astfel Eu Însumi am lucrat în El și am adus oamenilor răscumpărarea din păcat și moarte....

Amin

ISUSOVA SLOBODNA VOLJA KAO LJUDSKOG BIĆA....

Sve do kraja Moja patnja i umiranje na Križu su također ostali stvar slobodne volje, pošto Sam Ja uistinu to mogao spriječiti koristeći se unutra-u-Meni-prebivajućom snagom i odupirući se svim neprijateljima koji su željeli sprovesti njihove misli mržnje nada Mnom.... Ja Sam ostvario čin u cjelosti Mojom vlastitom slobodnom voljom; Ja Sam bio voljan trpjeti i umrijeti za Moja bližnja ljudska bića budući Sam Ja, kao ‘Isus ljudsko biće’, znao da je cijela ljudska rasa bila u užasnom stanju bijednosti zbog prošlog izvornog grijeha, i budući je Moja Ljubav željela pomoći svoj Mojoj paloj braći Ja Sam ponudio Sebe Osobno Ocu kao žrtvu okajanja (Rimljanima 5:6).... Ja nisam ni u kojem slučaju bio na to prisiljen, Otac u Meni nije diktirao Moju volju, Ja Sam djelovao kompletno slobodno po Mojem vlastitom nahođenju.... I našao Sam to nevjerojatno teškim budući Sam predvidio sve što će se dogoditi dok čin Spasenja nije bio potpuno ostvaren.... Ja, kao ljudsko biće, Sam se borio i molio u vrlodubokoj nedaći Ocu da bi On otklonio čašu od Mene (Marko 14:36; Luka 22:42).... i Ja Sam bio osnažen i kompletno Sebe predao Ocu. Jer Ljubav u Meni je bila nadmoćno silna, time je Sama Vječna Ljubav doista bila unutar Mene i Ja Sam dozvolio Sebi biti odlučen (afektiran) od strane Nje, što bi bilo nemoguće da se Moja ljudska volja odupirala. Ljubav Me nagnala spram bijedne ljudske rase i Ja Sam želio pomoći ljudima, i ova Me Ljubav nagnala prihvatiti jedan opseg patnje kojeg ste vi ljudi nesposobni procjeniti. Ipak krivnja kojom ste vi bili sebe opteretili kao rezultat vašeg otpadništva od Boga je bila također nezamisliva. I, kako bi okajao ovu krivnju, Ja Sam trebao ogromno patiti kao ljudsko biće i otrpjeti agoniju raspeća. Ljubav, međutim, jeste snaga i prema tome Ja Sam ustrajao do kraja, ili bi sama patnja bila uistinu dovoljna da ubije Moje tijelo prijevremeno da snaga Ljubavi nije omogućila Mojem tijelu prihvatiti smrt na Križu te istraje dok rad nije bio ostvaren.... dok iskupljenje od grijeha i smrti nije bilo osigurano za sve ljude koji su prihvatili Moju žrtvu na Križu i željeli pronaći iskupljenje. Tako još jednom zavisi o slobodnoj volji osobe kako će se on odnositi spram Mene i Mojeg čina Spasenja. Jer svako biće se okrenulo od Mene njegovom vlastitom slobodnom voljom, i njegovom vlastitom slobodnom voljom ono se mora povratiti nazad k Meni iznova što se događa kada, kao ljudsko biće, ono priznaje Isusa Krista i Njegov čin Spasenja, kada ono prepozna Mene Osobno u Isusu i dobrovoljno sebe i svoju krivnju izruči Meni.... kada ono apelira za oproštenje i želi se iznova povratiti Meni, Kojeg je jednom dobrovoljno napustilo. Onda će se ljudsko biće svjesno okoristiti blagoslovima Mojeg čina Spasenja, njegova probuđena volja će primiti snagu i njegov povratak u kuću njegova Oca će biti osiguran.

Nezamisliva patnja koju Sam uzeo na Sebe kao ljudsko biće i dalje nije bila srazmjerna golemoj krivnji palih duhova, ali pošto je Isus, ljudsko biće, bio prepun Ljubavi i dobrovoljno prinio najtežu žrtvu predajući Njegov život na Križu, Ja Sam bio zadovoljen ovom žrtvom i iskupio svu krivnju poradi Isusove velike Ljubavi, Koji Mi je iznova želio povratiti Njegovu braću.... Ovo je za Mene bilo dovoljno, i time je Moja pravda također bila zadovoljena.... Jer Ja Sam bio nesposoban iskupiti bilo koju krivnju koja bi bila ostala bez okajanja. Otud je čin Spasenja morao biti dobrovoljno ostvaren. Ja nisam dozvolio da ijedno biće bude forsirano u izvođenje ovog okajanja.... I pošto je ogroman grijeh otpadništva od Mene bio povređivanje Moje Ljubavi, čin okajanja je iznova trebao biti čin Ljubavi, jer jedino Ljubav je mogla iskupiti ovu golemu krivnju grijeha.... Ova Ljubav je boravila unutar Isusa, ljudskog bića. On je bio tako prijemčiv za nju da je bio kompletno ispunjen sa Ljubavlju, koja Mu je naknadno omogućila da ostvari Njegov čin Spasenja.... Ljubav je iskupila grijeh.... Ljubav je kompletno prožela ljudsko biće.... Ja Osobno Sam Ljubav, i time Sam Ja Osobno bio u Isusu, ljudskom biću, Ja Osobno Sam trpio i umro za ljudsku rasu. Međutim, pošto Sam bio nesposoban patiti kao Bog, ‘ljudsko biće Isus’ je uzeo svu patnju na Sebe Samoga. Ipak On je učinio sve Njegovom vlastitom slobodnom voljom, jer premda Ljubav ne prisiljava, ona dobrovoljno podnosi najveće žrtve.... I Ljubav postiže sve; ona je silna snaga koja može otrpjeti čak najužasniju nedaću. Ja Osobno, Vječna Ljubav, ispunio Sam Isusa, ljudsko biće, i time Sam Ja Osobno bio učinkovit u Njemu i donio ljudima iskupljenje od grijeha i smrti.

AMEN