• Înapoi

Liberul arbitru al omului Iisus....

Suferința și moartea Mea pe cruce au rămas, de asemenea, o chestiune de voință liberă până la sfârșit, pentru că, cu siguranță, aș fi putut să le împiedic, aș fi putut să folosesc puterea lui Dumnezeu conținută în Mine și să Mă împotrivesc tuturor dușmanilor care voiau să-și pună în aplicare gândurile de ură asupra Mea.... Lucrarea pe care am realizat-o a fost realizată prin voința Mea complet liberă; am fost dispus să sufăr și să mor pentru semenii Mei, deoarece Eu, ca "ființă umană Iisus", știam despre starea de mizerie îngrozitoare în care se afla întreaga omenire din cauza căderii omului în trecut, și pentru că dragostea Mea a vrut să-i ajute pe toți frații Mei căzuți și, prin urmare, M-am oferit Tatălui ca jertfă de ispășire.... Nu am fost în nici un caz forțat să fac acest lucru, Tatăl din Mine nu a determinat voința Mea, am acționat în mod complet liber din Mine Însumi..... Și a devenit teribil de dificil pentru Mine, pentru că am prevăzut tot ceea ce se va întâmpla până când lucrarea de mântuire va fi complet împlinită.... M-am luptat și m-am rugat ca o ființă omenească la Tatăl în cea mai adâncă suferință ca să lase paharul să treacă de la Mine.... și am fost întărit și m-am predat complet Tatălui. Căci iubirea din Mine era copleșitoare, deci era cu siguranță iubirea eternă însăși în Mine, și am lăsat-o să-Mi determine lucrarea, ceea ce, totuși, ar fi fost imposibil dacă voința Mea de om i s-ar fi opus.... Am fost mânat de dragostea pentru nefericita rasă umană și am vrut să o ajut, iar această dragoste M-a făcut să iau asupra Mea o măsură de suferință pe care voi, oamenii, nu o puteți măsura. Dar și vina pe care o suferiseți prin apostazia voastră de la Dumnezeu era de asemenea incomensurabilă. Și pentru a răscumpăra această vină a trebuit să sufăr nemăsurat ca ființă umană și să iau asupra Mea chinurile crucificării. Dar iubirea este putere și, de aceea, am îndurat și Eu până la sfârșit, altfel suferința ar fi fost cu adevărat suficientă pentru a-mi ucide trupul înainte de vreme, dacă puterea iubirii nu ar fi permis trupului Meu să accepte și să îndure moartea pe cruce până la împlinirea lucrării.... până când răscumpărarea din păcat și din moarte a fost asigurată pentru toți oamenii care vor să accepte jertfa Mea de pe cruce și să găsească mântuirea. Pentru că, din nou, depinde de voința liberă a ființei umane modul în care se adaptează la Mine și la actul Meu de mântuire. Pentru că, prin liberul arbitru, fiecare ființă s-a îndepărtat de Mine și, prin liberul arbitru, trebuie să se întoarcă din nou spre Mine, ceea ce se întâmplă atunci când, ca ființă umană, Îl recunoaște pe Iisus Hristos și actul Său de mântuire, Mă recunoaște pe Mine Însumi în Iisus și se predă voluntar pe sine și vina sa către Mine.... când apelează la iertare și vrea să se întoarcă din nou la Mine, de la Care s-a îndepărtat voluntar odată. Atunci, ființa umană se va folosi și ea în mod conștient de binecuvântările actului Meu de mântuire, voința sa slăbită va fi întărită și întoarcerea sa în casa Tatălui său va fi asigurată. Suferința imensă pe care mi-am asumat-o ca ființă umană nu era încă proporțională cu imensa vină a ființei spirituale căzute, dar, întrucât ființa umană Iisus era plină de iubire și a vrut de bunăvoie să facă cel mai dificil sacrificiu dându-și viața pe cruce, am fost mulțumit de acest sacrificiu și am răscumpărat toată vina de dragul marii iubiri a lui Iisus, care a vrut să-i aducă din nou la Mine pe frații Săi căzuți.... Am fost mulțumit de ea și astfel a fost satisfăcută și dreptatea Mea, pentru că nu puteam răscumpăra nicio vină care rămăsese fără ispășire. Dar, prin urmare, lucrarea de răscumpărare a trebuit să se realizeze și în voința liberă. Nu aveam voie să forțez nicio ființă să facă acest act de ispășire.... Și pentru că marele păcat al apostaziei de la Mine a fost o ofensă adusă iubirii Mele, actul de ispășire trebuia să fie din nou un act de iubire, căci numai iubirea putea răscumpăra această imensă vină.... Și această iubire a fost în omul Iisus, i-a dat atât de mult loc încât a fost complet umplut de iubire care acum i-a permis și să realizeze actul de mântuire.... Iubirea a răscumpărat vina.... iubirea a umplut complet o persoană.... Iubirea sunt Eu Însumi, și astfel Eu Însumi am fost în omul Iisus, Eu Însumi am suferit și am murit pentru umanitate. Dar cum Eu, ca Dumnezeu, nu puteam suferi, "omul Iisus" a luat asupra Sa toată suferința. Și totuși, a făcut totul de bunăvoie, pentru că iubirea nu forțează, ci este pregătită să facă cele mai mari sacrificii.... și iubirea reușește totul, pentru că este o forță puternică.... care poate îndura și cele mai grele suferințe. Eu Însumi, ca Iubire Eternă, l-am umplut pe omul Iisus și astfel Eu Însumi am lucrat în El și am adus oamenilor răscumpărarea din păcat și moarte....

Amin

La libre Volonté de l'Homme Jésus

Ma souffrance et Ma mort sur la Croix resteront jusqu'à la fin une question de libre Volonté, parce que J'aurais bien pu les éviter, J’aurais pu employer la Force de Dieu qui demeurait en Moi et repousser tous Mes ennemis qui voulaient porter à exécution leurs pensées de haine sur Moi. L'Œuvre que J'ai accompli, c’est Ma totale libre Volonté qui l'a déroulée ; J'étais prêt à souffrir et à mourir pour Mon prochain, parce qu’en tant qu’« Homme Jésus » Je savais le terrible état de misère dans laquelle se trouvait toute l’humanité à travers la chute dans le péché d’autrefois et c’est pour cela que Mon Amour voulait aider tous Mes frères tombés et donc Je Me suis offert Moi-Même au Père en Sacrifice d'Expiation. Je n'y étais en rien forcé, le Père en Moi ne déterminait pas Ma Volonté, J’ai agi totalement librement de par Moi-Même, et cela M’était devenu terriblement difficile parce que Je prévoyais tout ce qui allait se produire tant que l'Œuvre de Libération n'était pas totalement accomplie. J’ai lutté et prié en tant qu’Homme le Père dans la plus profonde misère, pour qu'Il veuille faire passer outre Moi le Calice, J’étais fortifié et Me suis donné totalement au Père, parce que l'Amour en Moi était très puissant, donc c’était certes l'Éternel Amour Lui-Même Qui était en Moi et Je Me suis laissé déterminer par Lui dans Mon Œuvre, chose qui aurait été de toute façon impossible, si Ma Volonté d’Homme s’y était opposée. L’Amour Me poussa vers l'humanité malheureuse et Je voulais l'aider, et cet Amour M’a poussé à prendre sur Moi une mesure de souffrance que vous les hommes ne pouvez pas estimer. Mais la faute que vous aviez chargée sur vous au travers de votre chute de Dieu était incommensurable. Pour éteindre cette faute, Je devais souffrir incommensurablement en tant qu’Homme et prendre sur Moi les tourments de la mort sur la Croix. Mais l’Amour est une Force et donc Je résistai jusqu'à la fin, autrement les souffrances auraient vraiment suffi pour tuer Mon Corps bien avant, si la Force d'Amour n'avait pas rendu Mon Corps capable de prendre sur Moi-même la mort sur la Croix et de résister jusqu'à ce que l'Œuvre fut accomplie, jusqu'à ce que la Libération du péché et de la mort pour tous les hommes fut assurée, jusqu’à ce que Mon Sacrifice sur la Croix soit accepté pour trouver la Libération. À nouveau il dépend de la libre volonté de l'homme lui-même comment il se prévoit envers Moi et Mon Œuvre de Libération. Parce que dans la libre volonté chaque être s'est éloigné de Moi et dans la libre volonté il doit de nouveau se tourner vers Moi, chose qui donc se produit lorsque l'être en tant qu’homme reconnaît Jésus Christ et Son Œuvre de Libération, il Me reconnaît Moi-Même en Jésus et donc tout seul il Me remet sa faute librement, lorsqu’il demande Pardon et veut de nouveau revenir à Moi, dont autrefois il s'est librement éloigné. Alors l'homme accueille aussi consciemment les Grâces de Mon Œuvre de Libération, il expérimente la fortification de sa volonté affaiblie et alors son retour dans la Maison de son Père est assuré. Les souffrances incommensurables que J’ai pris sur Moi en tant qu’Homme, n'étaient pas encore dans le rapport de la très grande faute du spirituel mort, mais vu que l'Homme Jésus Était rempli d'Amour et voulait porter librement ce lourd Sacrifice en donnant Sa Vie sur la Croix, Je Me suis contenté de ce Sacrifice et J’ai éteint toute la faute par le grand Amour de Jésus, Lequel voulait rapporter à Moi Ses frères tombés. Je M’en suis contenté et donc il avait aussi été donné Satisfaction à Ma Justice, parce que Je ne pouvais éteindre sans Expiation aucune faute qui avait été accomplie dans la libre volonté. Donc l'Œuvre de Libération devait aussi être accomplie dans la libre Volonté. Je ne devais forcer aucun être à cette prestation d'Expiation. Vu que le grand péché de la chute de Moi était un péché contre Mon Amour, maintenant l'Acte de l'Expiation devait de nouveau être un Acte d'Amour, parce que seulement l'Amour pouvait éteindre cette incommensurable faute et cet Amour était dans l'Homme Jésus, il a donné à cet Amour tellement d’Espace qu’Il était totalement rempli d'Amour qu’Il était maintenant aussi capable d'accomplir Son Œuvre de Libération. L'Amour a éteint la faute, l'Amour a rempli totalement un Homme. J’étais Moi-Même cet Amour, donc J'étais Moi-même dans l'Homme Jésus, Moi-même J’ai souffert et suis mort pour l'humanité. Mais vu qu’en tant que Dieu Je ne pouvais pas souffrir, « l'Homme Jésus » a pris sur Lui toutes les souffrances. Mais Il a fait tout dans la libre Volonté, parce que l'Amour ne force pas, mais il est prêt au plus grand Sacrifice et l'amour accomplit tout, parce qu'il est une Force puissante qui peut même subir la souffrance la plus lourde. Moi-même, en tant que l'Éternel Amour, Je comblais l'Homme Jésus et ainsi J’agissais Moi-même en Lui et J’ai apporté aux hommes la Libération du péché et de la mort.

Amen