• Înapoi

Originea operei de creație "Pământ"....

Cursul spiritualului pe Pământ se întinde pe veșnicii.... Căci spiritualul însuși a devenit materia din care sunt făcute Pământul și toate creațiile sale.... Substanța spirituală întărită a devenit materie prin voința lui Dumnezeu, la fel ca întreaga lucrare a creației Pământului.... precum și toate creațiile din întregul univers.... emanată anterior de forța spirituală a lui Dumnezeu, care a fost radiată de El ca o "ființă", dar care s-a întors asupra ei însăși în așa fel încât, în cele din urmă, era doar substanță spirituală întărită care acum se transforma în creații de tot felul. Pentru aceasta au fost necesare timpuri nesfârșite, căci și această "transformare" s-a desfășurat într-o ordine legală, apariția a ceea ce este acum vizibil ca "Pământ locuit" s-a produs în nenumărate faze de dezvoltare.... nu a fost o lucrare impusă brusc de puterea creatoare a lui Dumnezeu.... Pentru că și dezvoltarea lentă și-a urmărit scopul.... Din nou și din nou, particule spirituale dizolvate au fost capturate și transformate, a fost o evoluție de o durată inimaginabil de lungă până când Pământul s-a transformat într-o operă de creație care să poată servi spiritualului în continuă transformare ca locuință și pentru viața naturală. Și această ființă spirituală a avut nevoie, de asemenea, de timpuri lungi și nesfârșite până când a ajuns la gradul în care i s-a permis să pășească pe Pământ ca ființă umană în scopul perfecțiunii finale. Acest ultim parcurs pe Pământ ca ființă umană este ca un moment în raport cu timpul veșnic lung al pre-evoluției Pământului.... Pentru Dumnezeu, crearea oricărei forme a fost într-adevăr o lucrare de moment, căci prin voința și puterea Sa a scos din Sine orice gând ca o lucrare existentă..... Dar rezistența spiritualului căzut odată a determinat durata de timp până la transformarea materială. Căci Dumnezeu nu a forțat această substanță spirituală rezistentă, ci puterea dragostei Sale a luat-o captivă până când rezistența ei a slăbit oarecum pentru a o înveli apoi conform planului Său, pentru a-i da apoi un fel de formă în care să desfășoare o anumită activitate, care a fost într-adevăr atât de minimă încât timpurile veșnice au trecut din nou până când aceste forme s-au putut dizolva și schimba încet.... Formarea Pământului a durat un timp infinit de lung până când a putut fi locuit de ființe vii, iar acestea au făcut din nou ca Pământul să fie potrivit pentru a servi ca ultim loc de formare pentru ființele umane după încă un timp infinit de lung.... Dar sufletul uman trecuse prin creații în toate particulele sale.... Căderea în abis de la cea mai înaltă înălțime a fost atât de nesfârșită, încât a fost nevoie de un timp nesfârșit pentru a urca din nou din acest abis, astfel încât conștiința de sine să poată fi redată ființei, încât acum o ultimă perfecțiune a făcut posibilă ultimul parcurs în sus. Dar creația apăruse pentru moment, iar aceasta adăpostește acum acel spiritual căzut al cărui număr era nesfârșit și a cărui întoarcere la Dumnezeu va necesita, prin urmare, și ea timpuri nesfârșite, astfel că nu se poate prevedea încă un sfârșit al creației.... Dar "creațiile" există acum și totul își urmează acum calea legală.... Ele sunt însuflețite de particule de spirit mereu noi, care, prin schimbarea constantă a formei exterioare, se dezvoltă tot mai mult în sus și, prin urmare, se poate observa și o continuă devenire și dispariție a tuturor creațiilor materiale.... În acest fel, toate operele creației se reînnoiesc mereu și servesc astfel la maturizarea substanțelor spirituale conținute în ele, dar servesc și la dezvoltarea ulterioară a ființei umane, pentru că îi asigură viața fizică pe Pământ. Atâta timp cât substanța spirituală legată în creații este lipsită de liberul arbitru, dezvoltarea ascensională își urmează și ea cursul stabilit de Dumnezeu.... substanța spirituală legată slujește într-o formă sau alta și astfel se maturizează încet.... Totuși, de îndată ce substanța spirituală trece pe Pământ în stadiul de ființă umană, ea posedă din nou liberul arbitru și poate atunci.... în loc să urce ascendent.... să rămână în staționare sau să meargă din nou înapoi. Acesta poate eșua în ultimul moment al cursului său de dezvoltare.... Iar acest declin poate duce, de asemenea, la faptul că spiritualul din ființa umană.... "sufletul" sau "spiritul originar căzut odinioară".... se întărește din nou în substanța sa spirituală, așa cum a făcut-o înainte, iar consecința necesară a acestui lucru este o nouă dizolvare a sufletului în nenumărate particule, ceea ce implică (necesită).... din nou parcurgerea creațiilor materiale ale Pământului. Iar acest proces, care a devenit acum necesar, necesită, de asemenea, o dizolvare și o transformare din nou a tuturor tipurilor de lucrări de creație.... care poate fi descrisă ca sfârșitul unei epoci pământești și începutul unei noi epoci. Și astfel, voi, oamenii, trebuie să încercați să vă explicați că astfel de acte violente de transformare au loc în lucrarea de creație a Pământului, în perioade de timp determinate de Dumnezeu, care se bazează întotdeauna pe dragostea și înțelepciunea lui Dumnezeu și care servesc întotdeauna doar la răscumpărarea spiritelor căzute odată.... De asemenea, trebuie să ne gândim și la astfel de intervenții din partea lui Dumnezeu în orice moment, dacă oamenii nu mai recunosc scopul corect al existenței lor, dacă, prin urmare, nu își folosesc viața pământească pentru maturizarea sufletului lor, pentru desăvârșirea lor finală. Căci acesta este singurul scop al oricărei opere de creație, acela de a aduce la maturitate sufletul ființei umane, de a o ajuta să devină ceea ce a fost la început.... o ființă suprem de perfectă care a apărut din iubirea lui Dumnezeu, dar care s-a îndepărtat de El prin voință liberă.... Ea se va întoarce din nou la El, și Dumnezeu Însuși a creat calea de întoarcere pentru ea prin parcurgerea tuturor creațiilor acestui Pământ....

Amin

NASTANEK USTVARJALNEGA DELA "ZEMLJA" ....

Pot duhov preko Zemlje se razteza (traja) skozi večnosti.... Ker duhovi sami so postali materija, iz katere je sestavljena Zemlja in vse njene stvaritve.... Božja volja je spremenila otrdelo duhovno snov v materijo, torej je celotno ustvarjalno delo Zemlja.... kakor tudi vse stvaritve v celotnem vesolju.... nekoč od Boga izšla duhovna moč katero je On izseval v zunanji obliki, izven Sebe Samega kot "bitje", ki pa se je v sebi samem tako sprevrglo, da je na koncu postalo le otrdela duhovna snov, ki je potem bila preoblikovana v stvaritve vseh vrst....

Neskončno dolga obdobja časa so bila potrebna za to, saj je tudi to "preoblikovanje" potekalo v zakonskem redu, in se je nastanek tega, kar je sedaj vidno kot "naseljena Zemlja«, zgodil tekom neskončnih faz razvoja.... to ni bilo eno trenutno v zunanji obliki prikazano delo Božje ustvarjalne moči.... ker je celo tudi počasen razvoj služil svojemu namenu.... Vedno znova so zelo majhni razgrajeni duhovni delci bili zbrani in preoblikovani, proces je trajal nepredstavljivo dolgo časa, preden se je Zemlja oblikovala v delo stvarjenja, ki je neprestano dozorevajočemu duhovnemu lahko služilo kot prebivališče, in ohranjalo fizično življenje za neprestano dozorevajočo duhovno substanco, kot je bilo predvideno v Božjem večnem načrtu Odrešitve. In tudi ta duhovna snov je potrebovala neskončno dolgo časa, preden je dosegla stopnjo, ko ji je bilo dovoljeno živeti kot človek na Zemlji v namen njene dokončne izpopolnitve.

Ta zadnji zemeljski napredek kot človek je kot trenutek časa v primerjavi z neskončno dolgim obdobjem pripravljalnega razvoja Zemlje.... Čeprav je ustvarjanje vsake oblike (forme) za Boga bilo prav zares delo enega trenutka, ker sta Njegova volja in Njegova moč prikazali v zunanji obliki izven Njega Samega vsako misel kot eno obstoječe delo.... Vendar pa je odpor nekoč padlih duhov odločal o trajanju časa, do njihove materialne preobrazbe. Kajti Bog ni prisilil te uporne duhovne snovi, ampak je Njegova moč Ljubezni njo ujela (zaprla) tako dolgo, vse dokler se njen odpor ni nekaj malega polegel, da bi jo potem zapakiral (ji dal ovoj) v skladu z Njegovim načrtom, da jo potem oblikuje v različne oblike, kjer bi opravljala določene aktivnosti, ki je bila sicer tako minimalna, da je ponovno minilo neskončno dolgo časa, preden so se te oblike lahko postopoma razgradile in spremenile....

Nastanek (in razvoj) Zemlje je potreboval neskončno dolgi čas, vse dokler je ona lahko bila naseljena z živimi stvaritvami (bitji), in ona so zopet pripravljala Zemljo še nepredstavljivo dolgo časa, da postane primerna za služenje ljudem kot njihov zadnji prostor za usposabljanje.... Posamezni drobceni delci človeške duše pa so potovali skozi vse stvarstvo.... *Padec iz najvišjega vrhunca do brezna je bil tako neskončen, da je zatorej bilo potrebno neskončno dolgo časa, da so se iz brezna zopet dvignili do točke, da je bitju zopet lahko bila dana samozavest, da je to končno izpopolnitev na zadnji poti vzpona potem naredilo možno....*

.... In pod takšnimi okoliščinami je najprej nastalo stvarstvo, in ono uteleša padle duhove, katerih število je bilo neskončno in katerih vrnitev k Bogu bo prav tako potrebovala neskončno dolgo časa, in zato se konec stvarstva še ne more predvideti.... Kljub temu "stvaritve" zdaj obstajajo in sedaj vse poteka po zakonskem redu.... One so oživljene s pomočjo vedno novih drobcenih delcev duha, katerih višji razvoj poteka skozi neprestano spreminjanje njihove zunanje oblike, zato se lahko opazuje stalno nastajanje in razgrajevanje vsake materialne stvaritve....

Vsa dela stvarstva so sebe vedno znova obnavljala na ta način in tako služila skupinskemu duhu, da doseže zrelost, kakor tudi služijo stalnemu razvoju človeštva s tem, da zagotovijo njihovo fizično življenje na Zemlji. Vse dokler so duhovi zavezani v stvaritvah nimajo svobodne volje, se tudi njihova pot razvoja nadaljuje v skladu z Božjo voljo.... zavezana duhovna snov služi v takšni ali drugačni obliki in na ta način postopoma dozoreva....

Ampak takoj, ko duh živi na Zemlji kot človek, je on spet v lasti svobodne volje in potem je v stanju.... namesto, da nadaljuje sebe dvigati.... tudi zaustaviti svoj razvoj, ali zopet nazadovati. Tekom končnega procesa razvoja je on v stanju odpovedati.... in to nazadovanje lahko vodi tudi k temu, da se bo duh v človeku.... "duša" ali nekoč "padli izvirni duh".... spet strdil v svoji duhovni substanci kot prej, in nujna posledica bo ponovna razgradnja duše v neštete drobcene delce, kateri še enkrat morajo iti po poti skozi materialne stvaritve Zemlje....

In ta proces, ki je sedaj zopet postal nepogrešljiv-nujen, prav tako zahteva razgrajevanje in preoblikovanje vsakovrstnih del stvarjenja.... kar se lahko opiše kot konec enega obdobja Zemlje in začetek novega. In tako si vi ljudje morate poskušati, samim sebi pojasniti, da se bodo v Božjih, fiksno določenih obdobjih takšni periodični prisilni procesi spremembe oblik v odnosu na ustvarjalno delo Zemlja dogajali. Oni so vedno utemeljeni na Božji Ljubezni in Modrosti in vedno služijo le odrešitvi nekoč padlih duhov....

In vi morate tudi vsak čas računati s takšnimi posegi s strani Boga, ko ljudje več ne prepoznajo resničnega namena njihovega obstoja, če oni torej svojega življenja na Zemlji ne vrednotijo za dozorevanje njihovih duš, do končne izpopolnitve. Ker to je edini namen vsakega dela stvarjenja, pripeljati človeško dušo do zrelosti, ji pomagati, da postane tisto, kar je nekoč bila na začetku.... najbolj popolno bitje, ki izvira iz Božje Ljubezni, vendar je v svobodni volji odpadlo od Njega.... Ponovno se mora vrniti k Njemu, in Bog Osebno mu je ustvaril (zagotovil) pot vrnitve skozi prehod skozi vse stvaritve te Zemlje. AMEN