• Înapoi

Originea operei de creație "Pământ"....

Cursul spiritualului pe Pământ se întinde pe veșnicii.... Căci spiritualul însuși a devenit materia din care sunt făcute Pământul și toate creațiile sale.... Substanța spirituală întărită a devenit materie prin voința lui Dumnezeu, la fel ca întreaga lucrare a creației Pământului.... precum și toate creațiile din întregul univers.... emanată anterior de forța spirituală a lui Dumnezeu, care a fost radiată de El ca o "ființă", dar care s-a întors asupra ei însăși în așa fel încât, în cele din urmă, era doar substanță spirituală întărită care acum se transforma în creații de tot felul. Pentru aceasta au fost necesare timpuri nesfârșite, căci și această "transformare" s-a desfășurat într-o ordine legală, apariția a ceea ce este acum vizibil ca "Pământ locuit" s-a produs în nenumărate faze de dezvoltare.... nu a fost o lucrare impusă brusc de puterea creatoare a lui Dumnezeu.... Pentru că și dezvoltarea lentă și-a urmărit scopul.... Din nou și din nou, particule spirituale dizolvate au fost capturate și transformate, a fost o evoluție de o durată inimaginabil de lungă până când Pământul s-a transformat într-o operă de creație care să poată servi spiritualului în continuă transformare ca locuință și pentru viața naturală. Și această ființă spirituală a avut nevoie, de asemenea, de timpuri lungi și nesfârșite până când a ajuns la gradul în care i s-a permis să pășească pe Pământ ca ființă umană în scopul perfecțiunii finale. Acest ultim parcurs pe Pământ ca ființă umană este ca un moment în raport cu timpul veșnic lung al pre-evoluției Pământului.... Pentru Dumnezeu, crearea oricărei forme a fost într-adevăr o lucrare de moment, căci prin voința și puterea Sa a scos din Sine orice gând ca o lucrare existentă..... Dar rezistența spiritualului căzut odată a determinat durata de timp până la transformarea materială. Căci Dumnezeu nu a forțat această substanță spirituală rezistentă, ci puterea dragostei Sale a luat-o captivă până când rezistența ei a slăbit oarecum pentru a o înveli apoi conform planului Său, pentru a-i da apoi un fel de formă în care să desfășoare o anumită activitate, care a fost într-adevăr atât de minimă încât timpurile veșnice au trecut din nou până când aceste forme s-au putut dizolva și schimba încet.... Formarea Pământului a durat un timp infinit de lung până când a putut fi locuit de ființe vii, iar acestea au făcut din nou ca Pământul să fie potrivit pentru a servi ca ultim loc de formare pentru ființele umane după încă un timp infinit de lung.... Dar sufletul uman trecuse prin creații în toate particulele sale.... Căderea în abis de la cea mai înaltă înălțime a fost atât de nesfârșită, încât a fost nevoie de un timp nesfârșit pentru a urca din nou din acest abis, astfel încât conștiința de sine să poată fi redată ființei, încât acum o ultimă perfecțiune a făcut posibilă ultimul parcurs în sus. Dar creația apăruse pentru moment, iar aceasta adăpostește acum acel spiritual căzut al cărui număr era nesfârșit și a cărui întoarcere la Dumnezeu va necesita, prin urmare, și ea timpuri nesfârșite, astfel că nu se poate prevedea încă un sfârșit al creației.... Dar "creațiile" există acum și totul își urmează acum calea legală.... Ele sunt însuflețite de particule de spirit mereu noi, care, prin schimbarea constantă a formei exterioare, se dezvoltă tot mai mult în sus și, prin urmare, se poate observa și o continuă devenire și dispariție a tuturor creațiilor materiale.... În acest fel, toate operele creației se reînnoiesc mereu și servesc astfel la maturizarea substanțelor spirituale conținute în ele, dar servesc și la dezvoltarea ulterioară a ființei umane, pentru că îi asigură viața fizică pe Pământ. Atâta timp cât substanța spirituală legată în creații este lipsită de liberul arbitru, dezvoltarea ascensională își urmează și ea cursul stabilit de Dumnezeu.... substanța spirituală legată slujește într-o formă sau alta și astfel se maturizează încet.... Totuși, de îndată ce substanța spirituală trece pe Pământ în stadiul de ființă umană, ea posedă din nou liberul arbitru și poate atunci.... în loc să urce ascendent.... să rămână în staționare sau să meargă din nou înapoi. Acesta poate eșua în ultimul moment al cursului său de dezvoltare.... Iar acest declin poate duce, de asemenea, la faptul că spiritualul din ființa umană.... "sufletul" sau "spiritul originar căzut odinioară".... se întărește din nou în substanța sa spirituală, așa cum a făcut-o înainte, iar consecința necesară a acestui lucru este o nouă dizolvare a sufletului în nenumărate particule, ceea ce implică (necesită).... din nou parcurgerea creațiilor materiale ale Pământului. Iar acest proces, care a devenit acum necesar, necesită, de asemenea, o dizolvare și o transformare din nou a tuturor tipurilor de lucrări de creație.... care poate fi descrisă ca sfârșitul unei epoci pământești și începutul unei noi epoci. Și astfel, voi, oamenii, trebuie să încercați să vă explicați că astfel de acte violente de transformare au loc în lucrarea de creație a Pământului, în perioade de timp determinate de Dumnezeu, care se bazează întotdeauna pe dragostea și înțelepciunea lui Dumnezeu și care servesc întotdeauna doar la răscumpărarea spiritelor căzute odată.... De asemenea, trebuie să ne gândim și la astfel de intervenții din partea lui Dumnezeu în orice moment, dacă oamenii nu mai recunosc scopul corect al existenței lor, dacă, prin urmare, nu își folosesc viața pământească pentru maturizarea sufletului lor, pentru desăvârșirea lor finală. Căci acesta este singurul scop al oricărei opere de creație, acela de a aduce la maturitate sufletul ființei umane, de a o ajuta să devină ceea ce a fost la început.... o ființă suprem de perfectă care a apărut din iubirea lui Dumnezeu, dar care s-a îndepărtat de El prin voință liberă.... Ea se va întoarce din nou la El, și Dumnezeu Însuși a creat calea de întoarcere pentru ea prin parcurgerea tuturor creațiilor acestui Pământ....

Amin

Origen de la obra de creación "Tierra"....

El paso de lo espiritual sobre la tierra se extiende por eternidades.... Porque lo espiritual mismo se convirtió en materia, materia de la que consta la tierra y todas sus creaciones.... La sustancia espiritual endurecida se convirtió en materia por la voluntad de Dios, así que toda la obra de la creación tierra.... así como todas las creaciones de todo el universo.... son fuerza espiritual una vez emanada de Dios, fuerza que fué irradiada desde Él como "seres", pero que se torció ella misma de tal manera que al final sólo era sustancia espiritual endurecida, que ahora fué transformada en creaciones de todo tipo. Para ello fueron necesarios tiempos interminables, ya que esta "transformación" también tuvo lugar ordenadamente, el surgimiento de lo que ahora es visible como "tierra habitada" tuvo lugar en innumerables fases de desarrollo.... no fue una obra repentina del poder creador de Dios.... Porque incluso el lento desarrollo persiguió su propósito.... Una y otra vez las partículas espirituales disueltas fueron capturadas y remodeladas, fue un desarrollo de duración inimaginablemente larga antes de que la tierra se hubiera conformado en una obra de la creación que pudiera servir a lo espiritual cada vez más maduro para su estancia y vida natural, como estaba previsto en el plan eterno de salvación de Dios. Y también esto, lo espiritual, necesitó largos e interminables tiempos hasta alcanzar el grado en que se le permitió entonces caminar por la tierra como un ser humano con el propósito de perfeccionamiento final. Este último paseo terrenal como ser humano es como un instante en comparación con el tiempo eternamente largo de la evolución previa de la tierra.... Para Dios, la creación de toda forma fue, en efecto, una obra momentánea, ya que mediante Su voluntad y Su poder colocó cada pensamiento fuera de Sí mismo como una obra existente.... Pero la resistencia de lo espiritual una vez caído determinó la duración del tiempo hasta la toma de forma material. Pues Dios no forzó esta sustancia espiritual que se resistía, sino que Su fuerza de amor la hizo cautiva hasta que su resistencia se debilitó un poco para luego recubrirla según Su plan, para darle así algún tipo de forma en la que realizara una determinada actividad, que por cierto fue tan mínima que nuevamente transcurrieron tiempos eternos hasta que estas formas pudieron disolverse lentamente y cambiar.... La formación de la tierra llevó un tiempo infinitamente largo hasta que pudo ser habitada por seres vivos y éstos a su vez, transcurrido otro período de tiempo infinitamente largo, hicieron que la tierra fuera apta para servir como último lugar de educación para los seres humanos.... Pero el alma humana en todas sus partículas había pasado por las creaciones.... La caída en el abismo desde la altura más elevada había sido tan interminable que también fue necesario un tiempo interminable para volver a ascender desde este abismo hasta que la conciencia del yo pudiera ser devuelta al ser, para que ahora un perfeccionamiento final hiciera posible el último paso hacia las alturas. Pero la creación había surgido provisionalmente, y ésta alberga ahora a ese espiritual caído cuyo número era incontable y cuyo retorno a Dios requerirá, por tanto, también tiempos interminables, por lo que aún no puede preverse un final de la creación.... Pero las "creaciones" ya existen y ahora todo sigue su camino legal.... Están animadas por partículas espirituales siempre nuevas que, a través del cambio constante de la forma externa, se desarrollan cada vez más hacia arriba y, por lo tanto, también puede deducirse un constante surgir y desvanecerse de todas las creaciones materiales.... Y así, todas las obras de la creación se renuevan una y otra vez y sirven así a la maduración de las sustancias espirituales que albergan, pero asimismo también sirven al desarrollo continuado del ser humano porque garantizan su vida física en la tierra. Mientras la sustancia espiritual ligada en las creaciones esté privada de libre albedrío, el desarrollo de la ascensión también sigue su curso ordenado por Dios.... lo espiritual ligado sirve (presta un servicio) de una u otra forma y así madura lentamente.... Sin embargo, en cuanto lo espiritual pasa por la tierra en la etapa de ser humano, vuelve a poseer el libre albedrío y puede entonces.... en lugar de ascender.... permanecer en un punto muerto o volver a retroceder. Puede fallar en el último tiempo de su desarrollo.... Y esta decadencia también puede llevar a que lo espiritual en el ser humano.... el "alma" o el otrora "espíritu original caído".... se endurezca de nuevo en su sustancia espiritual como lo hizo antes y la consecuencia necesaria de esto es una renovada disolución del alma en innumerables partículas, lo que conlleva de nuevo (requiere).... el nuevo transcurso por las creaciones materiales de la tierra. Y este proceso, que ahora se ha hecho necesario, requiere también nuevamente un disolver y transformar de todo tipo de obras de la creación.... esto es algo que puede describirse como el fin de una época terrenal y el comienzo de una nueva. Y así los humanos tienen que tratar de explicarse que tales actos violentos de transformación tienen lugar en la obra de creación de la tierra en lapsos de tiempo determinados por Dios, que siempre se basan en el amor y la sabiduría de Dios y que sólo sirven siempre para la redención de los espíritus antes caídos.... Y también hay que contar con tales intervenciones por parte de Dios en cualquier momento si las personas ya no reconocen el propósito correcto de su existencia, si por lo tanto no utilizan su vida terrenal para la maduración de sus almas, para su perfección final. Porque este es el único propósito de toda obra de creación, que lleve el alma del ser humano a la madurez, que le ayude a convertirse en lo que era al principio.... un ser supremamente perfecto que surgió del amor de Dios, pero que se alejó de él por libre voluntad.... Debe volver a Él de nuevo, y Dios mismo ha creado el camino de retorno para ella a través del camino a través de todas las creaciones de esta tierra....

Amén