• Înapoi

Originea operei de creație "Pământ"....

Cursul spiritualului pe Pământ se întinde pe veșnicii.... Căci spiritualul însuși a devenit materia din care sunt făcute Pământul și toate creațiile sale.... Substanța spirituală întărită a devenit materie prin voința lui Dumnezeu, la fel ca întreaga lucrare a creației Pământului.... precum și toate creațiile din întregul univers.... emanată anterior de forța spirituală a lui Dumnezeu, care a fost radiată de El ca o "ființă", dar care s-a întors asupra ei însăși în așa fel încât, în cele din urmă, era doar substanță spirituală întărită care acum se transforma în creații de tot felul. Pentru aceasta au fost necesare timpuri nesfârșite, căci și această "transformare" s-a desfășurat într-o ordine legală, apariția a ceea ce este acum vizibil ca "Pământ locuit" s-a produs în nenumărate faze de dezvoltare.... nu a fost o lucrare impusă brusc de puterea creatoare a lui Dumnezeu.... Pentru că și dezvoltarea lentă și-a urmărit scopul.... Din nou și din nou, particule spirituale dizolvate au fost capturate și transformate, a fost o evoluție de o durată inimaginabil de lungă până când Pământul s-a transformat într-o operă de creație care să poată servi spiritualului în continuă transformare ca locuință și pentru viața naturală. Și această ființă spirituală a avut nevoie, de asemenea, de timpuri lungi și nesfârșite până când a ajuns la gradul în care i s-a permis să pășească pe Pământ ca ființă umană în scopul perfecțiunii finale. Acest ultim parcurs pe Pământ ca ființă umană este ca un moment în raport cu timpul veșnic lung al pre-evoluției Pământului.... Pentru Dumnezeu, crearea oricărei forme a fost într-adevăr o lucrare de moment, căci prin voința și puterea Sa a scos din Sine orice gând ca o lucrare existentă..... Dar rezistența spiritualului căzut odată a determinat durata de timp până la transformarea materială. Căci Dumnezeu nu a forțat această substanță spirituală rezistentă, ci puterea dragostei Sale a luat-o captivă până când rezistența ei a slăbit oarecum pentru a o înveli apoi conform planului Său, pentru a-i da apoi un fel de formă în care să desfășoare o anumită activitate, care a fost într-adevăr atât de minimă încât timpurile veșnice au trecut din nou până când aceste forme s-au putut dizolva și schimba încet.... Formarea Pământului a durat un timp infinit de lung până când a putut fi locuit de ființe vii, iar acestea au făcut din nou ca Pământul să fie potrivit pentru a servi ca ultim loc de formare pentru ființele umane după încă un timp infinit de lung.... Dar sufletul uman trecuse prin creații în toate particulele sale.... Căderea în abis de la cea mai înaltă înălțime a fost atât de nesfârșită, încât a fost nevoie de un timp nesfârșit pentru a urca din nou din acest abis, astfel încât conștiința de sine să poată fi redată ființei, încât acum o ultimă perfecțiune a făcut posibilă ultimul parcurs în sus. Dar creația apăruse pentru moment, iar aceasta adăpostește acum acel spiritual căzut al cărui număr era nesfârșit și a cărui întoarcere la Dumnezeu va necesita, prin urmare, și ea timpuri nesfârșite, astfel că nu se poate prevedea încă un sfârșit al creației.... Dar "creațiile" există acum și totul își urmează acum calea legală.... Ele sunt însuflețite de particule de spirit mereu noi, care, prin schimbarea constantă a formei exterioare, se dezvoltă tot mai mult în sus și, prin urmare, se poate observa și o continuă devenire și dispariție a tuturor creațiilor materiale.... În acest fel, toate operele creației se reînnoiesc mereu și servesc astfel la maturizarea substanțelor spirituale conținute în ele, dar servesc și la dezvoltarea ulterioară a ființei umane, pentru că îi asigură viața fizică pe Pământ. Atâta timp cât substanța spirituală legată în creații este lipsită de liberul arbitru, dezvoltarea ascensională își urmează și ea cursul stabilit de Dumnezeu.... substanța spirituală legată slujește într-o formă sau alta și astfel se maturizează încet.... Totuși, de îndată ce substanța spirituală trece pe Pământ în stadiul de ființă umană, ea posedă din nou liberul arbitru și poate atunci.... în loc să urce ascendent.... să rămână în staționare sau să meargă din nou înapoi. Acesta poate eșua în ultimul moment al cursului său de dezvoltare.... Iar acest declin poate duce, de asemenea, la faptul că spiritualul din ființa umană.... "sufletul" sau "spiritul originar căzut odinioară".... se întărește din nou în substanța sa spirituală, așa cum a făcut-o înainte, iar consecința necesară a acestui lucru este o nouă dizolvare a sufletului în nenumărate particule, ceea ce implică (necesită).... din nou parcurgerea creațiilor materiale ale Pământului. Iar acest proces, care a devenit acum necesar, necesită, de asemenea, o dizolvare și o transformare din nou a tuturor tipurilor de lucrări de creație.... care poate fi descrisă ca sfârșitul unei epoci pământești și începutul unei noi epoci. Și astfel, voi, oamenii, trebuie să încercați să vă explicați că astfel de acte violente de transformare au loc în lucrarea de creație a Pământului, în perioade de timp determinate de Dumnezeu, care se bazează întotdeauna pe dragostea și înțelepciunea lui Dumnezeu și care servesc întotdeauna doar la răscumpărarea spiritelor căzute odată.... De asemenea, trebuie să ne gândim și la astfel de intervenții din partea lui Dumnezeu în orice moment, dacă oamenii nu mai recunosc scopul corect al existenței lor, dacă, prin urmare, nu își folosesc viața pământească pentru maturizarea sufletului lor, pentru desăvârșirea lor finală. Căci acesta este singurul scop al oricărei opere de creație, acela de a aduce la maturitate sufletul ființei umane, de a o ajuta să devină ceea ce a fost la început.... o ființă suprem de perfectă care a apărut din iubirea lui Dumnezeu, dar care s-a îndepărtat de El prin voință liberă.... Ea se va întoarce din nou la El, și Dumnezeu Însuși a creat calea de întoarcere pentru ea prin parcurgerea tuturor creațiilor acestui Pământ....

Amin

PORIJEKLO STVARALACKOG DJELA ‘ZEMLJA’

Put duhova kroz Zemlju ce se protezati u vjecnost.... Jer duhovi sami su postali materija od koje se Zemlja i sve njezine tvorevine sastoji.... Božja volja je pretvorila ukrucenu duhovnu supstancu u materiju, stoga je cijelo stvaralacko djelo Zemlja.... baš kao i sve tvorevine u cijelom svemiru.... Božja jednom isijana snaga koju je On eksternalizirao kao ‘bice’ ali koja je sebe promijenila tako da je konacno postala samo otvrdnuta supstanca, koja je onda bila transformirana u tvorevine svake vrste....

Ovo se zbilo tijekom beskonacno dugog perioda vremena, buduci se ‘transformacija’ takoder odvila u zakonskom redu, nastanak onog što je sada vidljivo kao ‘nastanjena Zemlja’ se dogodio tijekom bezbrojnih faza razvoja.... to nije bio jedan trenutacno eksternalizirani rad Božje stvaralacke moci.... buduci je cak i polagan razvoj služio svojoj svrsi.... Opet i iznova su izuzetno male dezintegrirane duhovne cestice bile zarobljene/skupljene i preoblikovane, proces je uzeo nezamislivo dugo vremena prije nego je Zemlja sebe formirala u djelo stvaranja koje je moglo služiti kao prebivalište i podupirati/održavati fizicki život za neprestano sazrijevajucu duhovnu supstancu, kao što je bilo odredeno od strane Božjeg vjecnog plana Spasenja. I cak je ova duhovna supstanca uzela beskrajno dugo vrijeme prije nego je dosegla stupanj kada joj je bilo dozvoljeno živjeti kao ljudsko bice na Zemlji u svrhu njezina konacnog savršenstva.

Ovaj posljednji zemaljski napredak kao ljudsko bice je tek trenutak vremena ako ga usporedimo sa beskonacno dugim periodom zemaljskog pripremnog razvoja.... Premda je stvaranje svake forme bilo doista djelo jednog trenutka za Boga, buduci su Njegova volja i Njegova snaga eksternalizirali svaku misao kao jedno postojece djelo.... ipak otpor jednom palih duhova je odlucio trajanje vremena do njihove fizicke transformacije. Jer Bog nije prisilio ovu duhovnu supstancu nego je Njegova snaga ljubavi nju zarobila dok se njezin otpor nije nešto slegnuo kako bi ju onda spakirao u skladu sa Njegovim planom, da ju onda oblikuje u razlicite forme gdje bi vršila neku vrstu aktivnosti koja je bila tako minimalna da je, opet, beskonacno dugo vremena prošlo prije nego su ove forme mogle postepeno dezintegrirati i promijeniti....

Razvoj Zemlje je uzeo vjekove sve dok ona nije mogla biti nastanjena od strane živih bica, a ova su, zauzvrat, pripremila Zemlju za još jedno nezamislivo dugo vrijeme da postane prikladna za služenje ljudskim bicima kao posljednje mjesto razvoja.... Sicušne pojedinacne cestice ljudske duše, medutim, su bile prošle kroz sva stvaranja.... Pad od najvišeg vrhunca do bezdana je bio uzeo toliko dugo da je stoga jedno beskonacno dugo vrijeme bilo potrebno da bi se iz bezdana uzdignulo do tocke kada je bice opet moglo primiti svoju samo-svjesnost, da je ovo konacno savršenstvo onda ucinilo mogucim putovati posljednjom stazom uspona. Ali pod ovakvim okolnostima se pojavilo stvaranje, a ovo utjelovljuje nebrojene pale duhove ciji ce povratak k Bogu naknadno takoder uzeti jedno beskonacno dugo vrijeme, otud se kraj stvaranja još ne može predvidjeti....

Unatoc tome, ‘tvorevine’ postoje i sve ce se odvijati po zakonskom redu.... One su dovedene u život pomocu uvijek novih sicušnih cestica duha ciji se viši razvoj odvija putem neprestanog mijenjanja njihove vanjske forme, i stoga se može promatrati neprestano razvijanje i dezintegriranje svake materijalne tvorevine.... Sva djela stvaranja su sebe opetovano obnavljala na ovaj nacin i tako su služila inherentnom duhu da ostvari zrelost, baš kao što služe neprestanom razvoju covjecanstva time što jamce njihov fizicki život na Zemlji. Sve dok duhovi zavezani u stvaranju nemaju slobodnu volju njihov se put višeg razvoja nastavlja u skladu sa Božjom voljom.... ogranicena duhovna supstanca služi u jednom ili drugom obliku i na taj nacin postepeno sazrijeva.... Ali cim duh živi na Zemlji kao ljudsko bice on je još jednom u posjedu slobodne volje i onda je u stanju.... umjesto nastaviti uzdizati se.... zaustaviti svoj razvoj ili opet nazadovati. Tijekom konacnog procesa razvoja on je u stanju podbaciti.... I ovo nazadovanje može voditi do rezultata da ce duh u ljudskom bicu.... ‘duša’ ili jednom ‘pali prvobitni duh.... otvrdnuti opet kao ranije. Posljedica ce opet biti dezintegracija duše u bezbrojne sicušne cestice koje ce još jednom morati krenuti stazom kroz materijalne tvorevine.... I ovaj proces, koji je sada opet postao prijeko potreban, takoder zahtjeva dezintegraciju i transformaciju svih djela stvaranja.... što se može opisati kao kraj jednog perioda i pocetak novog.

I stoga vi ljudi trebate pokušati sebi objasniti to sami, da ce se takvi periodicni prisilni procesi transformacije u odnosu na stvaralacko djelo Zemlja dogoditi u skladu sa Božjom voljom. Oni su uvijek utemeljeni na Božjoj ljubavi i mudrosti i jedino uvijek služe iskupljenju jednom palih duhova.... I vi trebate takoder biti pripremljeni za takve intervencije od strane Boga kada ljudi više ne prepoznaju istinsku svrhu njihovog postojanja. Jer jedina svrha svakog djela stvaranja je dovesti ljudsku dušu do sazrijevanja, pomoci joj da postane što je jednom bila u pocetku.... najviše savršeno bice, koje je poteklo iz Božje ljubavi ali se je dobrovoljno odmetnulo od Njega.... Ono ce se opet vratiti k Njemu, i Bog Osobno mu je osigurao stazu povratka kroz sve tvorevine na Zemlji.

AMEN