• Înapoi

Ultimele cuvinte ale lui Iisus pe cruce....

Vă voi distribui întotdeauna ceea ce vă doriți. Trebuie doar să acordați atenție vocii din voi și ea vă va instrui în conformitate cu adevărul, pentru că vreau să cunoașteți adevărul și să dobândiți o imagine clară: Răstignirea Mea v-a adus răscumpărarea pentru voi, oamenii, v-a răscumpărat vina trecută a păcatului.... În calitate de om Iisus am luat asupra Mea cele mai mari chinuri, și moartea cea mai aspră a fost soarta Mea.... Dar, întrucât nu puteam suferi ca "Dumnezeu", M-am sălășluit într-un înveliș uman care era capabil să sufere și care, de asemenea, a adunat voința de a suferi pentru semenii Săi, pentru a-Mi satisface dreptatea, pentru a deschide calea fraților Săi căzuți să vină la Mine. Dar aceasta a fost voința Sa liberă.... El nu a fost împins de Divinitatea, Care era în El, la sacrificiul Său, pe care a vrut astfel să Mi-l aducă Mie.... deși dragostea.... Pe care Eu Însumi o aveam.... a fost motivul pentru care El a adunat această voință.... Cu toate acestea, Eu Însumi nu exercit nicio constrângere asupra voinței unei persoane și nici dragostea Mea nu constrânge. Dar oricine are iubire nu se poate abține să nu o lase să radieze. Și astfel, și omul Iisus radia iubire și nu dorea decât să facă fericită omenirea cu ea. Astfel, El a dorit întotdeauna doar ceea ce îi ajuta pe semenii Săi, să ajungă la fericire. Voința omului Iisus a fost liberă.... Cu toate acestea, El s-a subordonat complet Mie și voinței Mele. Și astfel, voința Lui nu putea fi dirijată altfel decât a Mea. Căci iubirea din El era atât de puternică încât se unise cu Iubirea Eternă, care Eu Însumi eram.... Astfel, Eu Însumi eram în El și Eu Însumi am săvârșit lucrarea de mântuire în El.... Și totuși, omul Iisus a trebuit să ia El Însuși decizia finală atunci când a luat cea mai dificilă cale.... calea spre cruce. Și, deși Eu eram în El ca Iubire Eternă, Spiritul Meu Dumnezeiesc s-a retras, adică Iubirea.... Spiritul.... nu L-a mai îndemnat la activitatea Sa; a rămas tăcut și, aparent, l-a lăsat pe omul Iisus singur în lupta Sa.... Și acesta a fost lucrul cel mai dificil, că omul Iisus s-a simțit singur în adversitatea Sa și totuși a mers pe cale până la sfârșit.... El nu era singur, căci în veșnicie nu M-aș mai fi putut despărți de El, Care devenise una cu Mine.... Dar nu M-am mai exprimat pentru că pentru ispășirea păcatului primordial a fost nevoie de o abundență de suferință și chinuri umane, pe care omul Iisus le-a luat de bunăvoie asupra Sa, și de aceea jertfa de ispășire a fost o lucrare a celei mai milostive iubiri împlinite vreodată pe Pământ. Iar acest chin a durat până la moartea Sa pe cruce și L-a făcut să exclame cuvintele: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Eram în El, dar nu M-am exprimat, totuși doar trupul a suferit până când sufletul Lui M-a recunoscut când a strigat: "S-a isprăvit...." și "Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul Meu....". Trupul a suferit până la sfârșit, iar Eu a trebuit să Mă retrag în acele ore, altfel sufletul Său deja spiritualizat ar fi făcut și trupul insensibil la durere, pentru că spiritul din Mine nu poate suferi. Iar omul Iisus realizase deja spiritualizarea sufletului și a trupului prin modul Său de viață pe Pământ.... Dar scopul și ținta vieții Sale pământești a fost răscumpărarea vinovăției păcatului, ceea ce a fost posibil doar printr-o cantitate excesivă de suferință și durere.... Prin urmare, "Divinitatea" a făcut un pas înapoi și l-a lăsat pe "ființa umană" Iisus în mâinile torționarilor Săi, care au desfășurat cu adevărat cea mai rușinoasă lucrare în numele adversarului Meu, pentru că Iisus Însuși a dorit acest lucru.... (5.12.1960) Pentru că sufletul Său se oferise să coboare pe Pământ pentru a oferi jertfa de ispășire pentru frații Săi căzuți; se oferise să se întrupeze pentru a lua asupra sa aceeași imensă suferință și chinuri, pentru că numai o ființă umană era capabilă să sufere. Și am acceptat jertfa, pentru că aducea "iubire".... Care nu trebuie negată niciodată. Și "iubirea" a rămas în El până la moartea Sa, chiar dacă nu și-a mai permis ca puterea sa să aibă efect.... Astfel, și Eu Însumi trebuie să fi fost în El, chiar dacă acum am tăcut, pentru ca lucrarea de răscumpărare să cunoască încununarea gloriei sale: Faptul că o ființă umană s-a lăsat răstignită pentru semenii Săi.... că a făcut cu adevărat o jertfă pe care am acceptat-o ca pe o lucrare de ispășire pentru vina păcatului întregii umanități.... Nici o "putere divină" nu i-a ușurat sacrificiul, pentru că și "dragostea" a rămas tăcută, deși a pus stăpânire deplină pe omul Iisus.... Și acesta este de asemenea un mister pe care voi, oamenii, încă nu-l puteți înțelege.... Aceasta a fost cea mai profundă suferință prin care a trebuit să treacă omul Iisus: Să se simtă singur și abandonat. Și tocmai această suferință a fost cea care a răscumpărat vina pe care fiecare ființă a avut-o atunci când M-a părăsit pe Mine, Care le-am dăruit toată iubirea Mea pe care au respins-o. Omul Iisus a trebuit să treacă prin această imensă suferință și de aceea cuvintele Sale: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit”. Dar voi, oamenii, nu veți putea niciodată să măsurați măreția operei de răscumpărare, atâta timp cât veți rămâne pe Pământ. Dar într-o zi va cădea de pe ochii voștri ca un solz, iar voi Mă veți lăuda și Mă veți slăvi fără încetare.... Căci această lucrare de răscumpărare a fost destinată tuturor, tuturor vi s-a permis să participați la harurile lucrării de răscumpărare, iar prin lucrarea de răscumpărare calea spre Mine a devenit liberă pentru voi toți....

Amin

As Últimas Palavras de Jesus na Cruz....

Vou dar-te sempre o que desejas. Só precisas de prestar atenção à voz dentro de ti e ela vai instruir-te de acordo com a verdade, porque eu quero que conheças a verdade e ganhes uma imagem clara: a minha crucificação trouxe a redenção a vocês humanos, ela redimiu a vossa culpa passada do pecado.... Como o homem Jesus, tomei sobre Mim os maiores tormentos, e a morte mais amarga foi Meu destino.... Mas como eu não podia sofrer como "Deus", eu me instalei numa concha humana capaz de sofrer e também reuni a vontade de sofrer pelos Seus semelhantes para satisfazer a Minha justiça, a fim de abrir o caminho para que os Seus irmãos caídos viessem até Mim. Mas foi o Seu livre arbítrio.... Ele não foi levado pela Deidade, que estava Nele, ao Seu sacrifício, que Ele assim quis trazer para Mim.... embora o amor.... Que eu próprio fui.... foi a razão pela qual ele juntou este testamento.... No entanto, Eu mesmo não exerço qualquer coação sobre a vontade de uma pessoa e o Meu amor também não coage. Mas quem tem amor não pode deixar de o deixar irradiar. E assim o homem Jesus também irradiava amor e só queria fazer a humanidade feliz com ele. Assim, Ele só queria aquilo que ajudava os seus semelhantes a se alegrarem. A vontade do homem Jesus era livre.... No entanto, Ele tinha-se subordinado completamente a Mim e à Minha vontade. E assim a Sua vontade não poderia ser dirigida de maneira diferente da Minha. Pois o amor Nele era tão forte que se uniu ao Amor Eterno, que Eu mesmo era.... Assim eu estava Nele e eu realizei o trabalho de Salvação Nele.... E mesmo assim o homem Jesus teve que tomar ele mesmo a decisão final quando Ele tomou o caminho mais difícil.... o caminho para a cruz. E embora eu estivesse Nele como o Amor Eterno, o meu Deus-Espírito retirou-se, isto é, o amor.... o Espírito.... já não O incitava à Sua actividade; permaneceu em silêncio e aparentemente deixou o homem Jesus sozinho na Sua luta.... E isto foi a coisa mais difícil, que o homem que Jesus sentiu sozinho em Sua adversidade e ainda assim trilhou o caminho até o fim.... Ele não estava sozinho, por uma eternidade eu não poderia mais me separar Dele, que se tinha tornado um com Mim.... Mas eu não me expressei mais porque era necessária uma abundância de sofrimento e tormento humano para a expiação do pecado original, que o homem Jesus voluntariamente tomou sobre Si, e por isso o sacrifício da expiação foi uma obra do amor mais misericordioso jamais realizado na Terra. E este tormento durou até a sua morte na cruz e o fez exclamar as palavras: 'Meu Deus, meu Deus, por que me abandonaste? Eu estava Nele, mas não me expressei, mas foi apenas o corpo que sofreu até que Sua alma Me reconheceu quando Ele gritou: "Está consumado...." e "Pai, nas Tuas mãos entrego o Meu espírito....". O corpo sofreu até o fim e eu tive que me retirar naquelas horas, senão a Sua alma já espiritualizada também teria tornado o corpo insensível à dor, porque o espírito de Mim não pode sofrer. E o homem Jesus já tinha alcançado a espiritualização da alma e do corpo através do Seu modo de vida na Terra.... Mas o propósito e objetivo de Sua vida terrena era a redenção da culpa do pecado, que só foi possível através de uma quantidade excessiva de sofrimento e dor.... Portanto, a 'Deidade' recuou e deixou o 'ser humano' Jesus aos Seus algozes, que realmente realizaram a mais vergonhosa obra em favor do Meu adversário, porque o próprio Jesus assim o queria.... (5.12.1960) Pois a Sua alma tinha-se oferecido para descer à terra a fim de oferecer o sacrifício da expiação pelos Seus irmãos caídos; tinha-se oferecido para se revestir de carne a fim de tomar sobre si o mesmo imenso sofrimento e tormento, porque só um ser humano era capaz de sofrer. E eu aceitei o sacrifício, pois trouxe "amor" .... O que nunca deve ser negado. E o 'amor' permaneceu Nele até a Sua morte, mesmo que já não permitisse que a sua força tivesse efeito.... Assim eu também devo ter estado Nele, mesmo que agora permaneça em silêncio, para que a obra da redenção experimente a sua coroa de glória: que um ser humano se tenha deixado crucificar pelos seus semelhantes.... que Ele realmente fez um sacrifício que aceitei como obra de expiação pela culpa do pecado de toda a humanidade.... Nenhum "poder divino" facilitou o sacrifício por Ele, porque mesmo o "amor" permaneceu em silêncio, embora tivesse tomado posse plena do homem Jesus.... E isto também é um mistério que vocês humanos ainda não são capazes de entender.... Era o sofrimento mais profundo que o homem por quem Jesus tinha de passar: sentir-se só e abandonado. E foi precisamente este sofrimento que redimiu a culpa em que cada ser tinha incorrido quando Me deixou, Quem lhes deu todo o Meu amor, que eles rejeitaram. O ser humano Jesus teve de passar por este imenso sofrimento e por isso as suas palavras: 'Meu Deus, meu Deus, por que me abandonaste? Mas vocês humanos nunca serão capazes de medir a grandeza da obra da redenção enquanto permanecerem na Terra. Mas um dia cairá de seus olhos como uma balança, e você me louvará e glorificará sem cessar.... Para este acto de Salvação foi destinado a todos vós, foi-vos permitido participar nas bênçãos do acto de Salvação, e através do acto de Salvação o caminho para Mim tornou-se livre para todos vós...._>Amém