• Înapoi

Ultimele cuvinte ale lui Iisus pe cruce....

Vă voi distribui întotdeauna ceea ce vă doriți. Trebuie doar să acordați atenție vocii din voi și ea vă va instrui în conformitate cu adevărul, pentru că vreau să cunoașteți adevărul și să dobândiți o imagine clară: Răstignirea Mea v-a adus răscumpărarea pentru voi, oamenii, v-a răscumpărat vina trecută a păcatului.... În calitate de om Iisus am luat asupra Mea cele mai mari chinuri, și moartea cea mai aspră a fost soarta Mea.... Dar, întrucât nu puteam suferi ca "Dumnezeu", M-am sălășluit într-un înveliș uman care era capabil să sufere și care, de asemenea, a adunat voința de a suferi pentru semenii Săi, pentru a-Mi satisface dreptatea, pentru a deschide calea fraților Săi căzuți să vină la Mine. Dar aceasta a fost voința Sa liberă.... El nu a fost împins de Divinitatea, Care era în El, la sacrificiul Său, pe care a vrut astfel să Mi-l aducă Mie.... deși dragostea.... Pe care Eu Însumi o aveam.... a fost motivul pentru care El a adunat această voință.... Cu toate acestea, Eu Însumi nu exercit nicio constrângere asupra voinței unei persoane și nici dragostea Mea nu constrânge. Dar oricine are iubire nu se poate abține să nu o lase să radieze. Și astfel, și omul Iisus radia iubire și nu dorea decât să facă fericită omenirea cu ea. Astfel, El a dorit întotdeauna doar ceea ce îi ajuta pe semenii Săi, să ajungă la fericire. Voința omului Iisus a fost liberă.... Cu toate acestea, El s-a subordonat complet Mie și voinței Mele. Și astfel, voința Lui nu putea fi dirijată altfel decât a Mea. Căci iubirea din El era atât de puternică încât se unise cu Iubirea Eternă, care Eu Însumi eram.... Astfel, Eu Însumi eram în El și Eu Însumi am săvârșit lucrarea de mântuire în El.... Și totuși, omul Iisus a trebuit să ia El Însuși decizia finală atunci când a luat cea mai dificilă cale.... calea spre cruce. Și, deși Eu eram în El ca Iubire Eternă, Spiritul Meu Dumnezeiesc s-a retras, adică Iubirea.... Spiritul.... nu L-a mai îndemnat la activitatea Sa; a rămas tăcut și, aparent, l-a lăsat pe omul Iisus singur în lupta Sa.... Și acesta a fost lucrul cel mai dificil, că omul Iisus s-a simțit singur în adversitatea Sa și totuși a mers pe cale până la sfârșit.... El nu era singur, căci în veșnicie nu M-aș mai fi putut despărți de El, Care devenise una cu Mine.... Dar nu M-am mai exprimat pentru că pentru ispășirea păcatului primordial a fost nevoie de o abundență de suferință și chinuri umane, pe care omul Iisus le-a luat de bunăvoie asupra Sa, și de aceea jertfa de ispășire a fost o lucrare a celei mai milostive iubiri împlinite vreodată pe Pământ. Iar acest chin a durat până la moartea Sa pe cruce și L-a făcut să exclame cuvintele: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Eram în El, dar nu M-am exprimat, totuși doar trupul a suferit până când sufletul Lui M-a recunoscut când a strigat: "S-a isprăvit...." și "Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul Meu....". Trupul a suferit până la sfârșit, iar Eu a trebuit să Mă retrag în acele ore, altfel sufletul Său deja spiritualizat ar fi făcut și trupul insensibil la durere, pentru că spiritul din Mine nu poate suferi. Iar omul Iisus realizase deja spiritualizarea sufletului și a trupului prin modul Său de viață pe Pământ.... Dar scopul și ținta vieții Sale pământești a fost răscumpărarea vinovăției păcatului, ceea ce a fost posibil doar printr-o cantitate excesivă de suferință și durere.... Prin urmare, "Divinitatea" a făcut un pas înapoi și l-a lăsat pe "ființa umană" Iisus în mâinile torționarilor Săi, care au desfășurat cu adevărat cea mai rușinoasă lucrare în numele adversarului Meu, pentru că Iisus Însuși a dorit acest lucru.... (5.12.1960) Pentru că sufletul Său se oferise să coboare pe Pământ pentru a oferi jertfa de ispășire pentru frații Săi căzuți; se oferise să se întrupeze pentru a lua asupra sa aceeași imensă suferință și chinuri, pentru că numai o ființă umană era capabilă să sufere. Și am acceptat jertfa, pentru că aducea "iubire".... Care nu trebuie negată niciodată. Și "iubirea" a rămas în El până la moartea Sa, chiar dacă nu și-a mai permis ca puterea sa să aibă efect.... Astfel, și Eu Însumi trebuie să fi fost în El, chiar dacă acum am tăcut, pentru ca lucrarea de răscumpărare să cunoască încununarea gloriei sale: Faptul că o ființă umană s-a lăsat răstignită pentru semenii Săi.... că a făcut cu adevărat o jertfă pe care am acceptat-o ca pe o lucrare de ispășire pentru vina păcatului întregii umanități.... Nici o "putere divină" nu i-a ușurat sacrificiul, pentru că și "dragostea" a rămas tăcută, deși a pus stăpânire deplină pe omul Iisus.... Și acesta este de asemenea un mister pe care voi, oamenii, încă nu-l puteți înțelege.... Aceasta a fost cea mai profundă suferință prin care a trebuit să treacă omul Iisus: Să se simtă singur și abandonat. Și tocmai această suferință a fost cea care a răscumpărat vina pe care fiecare ființă a avut-o atunci când M-a părăsit pe Mine, Care le-am dăruit toată iubirea Mea pe care au respins-o. Omul Iisus a trebuit să treacă prin această imensă suferință și de aceea cuvintele Sale: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit”. Dar voi, oamenii, nu veți putea niciodată să măsurați măreția operei de răscumpărare, atâta timp cât veți rămâne pe Pământ. Dar într-o zi va cădea de pe ochii voștri ca un solz, iar voi Mă veți lăuda și Mă veți slăvi fără încetare.... Căci această lucrare de răscumpărare a fost destinată tuturor, tuturor vi s-a permis să participați la harurile lucrării de răscumpărare, iar prin lucrarea de răscumpărare calea spre Mine a devenit liberă pentru voi toți....

Amin

십자가 상의 예수님의 마지막 말씀.

나는 너희가 갈망하는 것을 항상 나누어 주기 원한다. 너희는 단지 너희 안의 음성에 주의를 기울이기만 하면 된다. 이 음성이 진리에 합당하게 너희에게 가르쳐 줄 것이다. 왜냐면 내가 너희가 진리 안에서 서기를 원하고 선명한 개념을 얻기를 원하기 때문이다: 내 십자가의 죽음이 너희 사람들에게 구속을 주었고 너희가 한때 지은 죄짐을 용서해주었다. 나는 인간 예수로써 가장 큰 고통을 스스로 짊어졌다. 가장 비참한 죽음이 내 운명이었다. 그러나 내가 하나님으로서 고통 당할 수 없기 때문에 나는 고통을 당할 수 있고 내 공의를 만족시키기 위해 자신의 타락한 형제들에게 나에게 향하는 길을 자유롭게 해주기 위해 자신의 이웃을 위해 고난을 당하려는 의지를 가진 인간적인 형체 안에 거했다.

그러나 이렇게 행하게 만든 것은 그의 자유의지였다. 비록 사랑이었던 나 자신이 그가 이런 의지를 갖게 만드는 동인이 되었을 지라도 그는 자신 안에 거하는 신성에 이끌려 그가 나에게 드리기 원했던 그의 제사를 드리지 않았다. 그러나 나 자신이 사람의 의지에 어떠한 강요도 하지 않고 내 사랑도 어떤 강요도 하지 않는다. 그러나 사랑이 있는 사람은 사랑의 빛이 발산할 수밖에 없다. 그러므로 인간 예수는 사랑을 발산했고 그는 단지 사랑을 발산하는 일을 통해 인류를 행복하게 해주기를 원했다. 그러므로 그는 항상 이웃들이 축복받게 도울 수 있는 일을 원했다.

인간 예수의 의지는 자유 했다. 그러나 그의 의지는 전적으로 나와 내 뜻에 복종했다. 그러므로 그의 의지가 내 의지가 전혀 다른 방향을 향하게 될 수 없었다. 왜냐면 그 안에 있는 사랑이 아주 강하여 이 사랑이 영원한 사랑인 나 자신과 하나가 되었기 때문이다. 그러므로 나 자신이 그 안에 거했고 나 자신이 그 안에서 구속사역을 완성했다.

그럴지라도 인간 예수는 가장 어려운 십자가의 길을 가는 과정에 들어설 때 마지막 결정을 스스로 해야만 했다. 이로 영원한 사랑인 내가 그 안에 있었지만 내 아버지 하나님의 영은 뒤로 물러섰다. 다시 말해 사랑이 그리고 영이 더 이상 그로 하여금 그가 행하게 재촉하지 않았다. 영은 조용하게 처신했고 인간 예수는 겉으로 보기에 자신의 싸움 가운데 홀로 있었다. 인간 예수가 그의 고통 가운데 혼자 있는 것을 느끼고 그럴지라도 마지막까지 이 길을 간 일이 가장 어려운 일이었다.

그는 혼자가 아니었다. 왜냐면 내가 영원히 나와 하나가 된 그와 더 이상 떨어질 수 없었기 때문이다. 그러나 나는 나 자신을 더 이상 나타나지 않았다. 왜냐면 큰 죄를 용서하기 위해 아주 큰 인간적인 고난과 고통이 필요했기 때문이다. 이런 고통을 인간 예수는 자원해 자신이 짊어졌다. 그러므로 구속의 제사는 이 땅에서 행하여진 모든 사랑 가운데 가장 긍휼을 가진 사랑의 역사였다. 이런 고통은 그가 십자가에서 죽을 때까지 지속되었고 그가 다음과 같이 부르짖게 했다. "내 하나님, 내 하나님 어찌해 나를 떠나십니까?" 나는 그 안에 있었다. 그러나 나는 나 자신을 나타나지 않았다. 그러나 그가 "다 이루었다.“ 그리고 "아버지 당신의 손에 내 영을 맡기나이다" 말하였을 때 그의 혼이 나를 다시 깨달을 때까지 고통 당한 것은 단지 육체였다.

육체는 마지막까지 고통을 당했다. 나는 이 시간까지 뒤로 물러섰다. 그렇지 않았으면 이미 영화 된 혼이 육체를 고통을 느낄 수 없게 했을 것이다. 왜냐면 나로부터 온 영은 고통을 당할 수 없기 때문이다. 인간 예수는 그의 이 땅에 삶을 통해 혼과 육체의 영화에 이미 도달했다. 그러나 그의 이 땅의 과정의 목적과 목표는 단지 아주 큰 정도의 고통과 고난을 통해 가능한 죄를 용서해 주는 일이었다. 그러므로 신성이 뒤로 물러서고 인간 예수를 자기를 공격하는 자들에게 맡겨 두었다. 그들은 내 대적자의 명을 받아 진실로 가장 악한 일을 행했다. 왜냐면 예수 자신이 그렇게 되길 원했기 때문이다. (1960년 12월 5일)

왜냐면 그의 혼이 이 땅에 임해 자신의 타락한 형제들을 위한 속죄의 제사를 드리기 위해 자신을 제공했기 때문이다. 혼은 바로 이런 측량할 수 없는 고통과 고난을 자신이 짊어지도록 육신을 입기 위해 자신을 제공했다. 왜냐면 단지 인간이 고난을 당할 수 있기 때문이다. 나는 제사를 받아들이고 절대로 제공되어서는 안 되는 사랑을 주었다. 비록 사랑이 더 이상 자신의 능력을 행사하지 못하게 했을 지라도 사랑은 그의 죽음의 순간까지 그 안에 있었다. 그러므로 비록 사람이 자신의 이웃을 위해 자신을 십자가에 못박게 하는 제사를 그가 실제로 드리는 구속사역이 최고점에 도달하도록 내가 조용하게 처신했을지라도 나 자신이 그 안에 있었고 내가 이런 제사를 모든 인류의 죄짐을 위한 속죄의 역사로 받아드렸다.

신적인 능력이 그의 희생제사를 쉽게 만들어 주지 않았다. 왜냐면 사랑 자체가 비록 전적으로 모든 인간 예수를 소유하게 되었을지라도 가만히 있었기 때문이다. 이는 너희 사람들이 아직 이해할 수 없는 하내 비밀이다. 인간 예수가 체험해야만 했던 자신이 혼자 남겨지고 버려진 것처럼 느낀 일은 가장 큰 고난이었다. 바로 이런 고난이 모든 존재가 나를 떠날 때 지었던 죄를 용서했다. 나는 내 모든 사랑을 존재에게 선물했고 존재가 이 사랑을 거절했다. 인간 예수는 이런 아주 큰 고난을 통과해야만 했다. 그러므로 그는 부르짖었다. "내 하나님, 내 하나님, 어찌해 나를 떠나십니까?" 그러나 너희 사람들은 너희가 이 땅에서 사는 동안에는 절대로 구속사역의 크기를 측량할 수 없을 것이다.

그러나 언젠가 너희 눈에 비늘이 벗겨지면, 너희는 나를 찬양하고 끊임없이 칭송할 것이다. 왜냐면 이 구속사역이 너희 모두에게 해당이 되기 때문이고 너희 모두가 구속사역의 은혜에 동참할 수 있기 때문이고 너희 모두에게 구속사역을 통해 나에게 향하는 길이 열려졌기 때문이다.

아멘