• Înapoi

Ultimele cuvinte ale lui Iisus pe cruce....

Vă voi distribui întotdeauna ceea ce vă doriți. Trebuie doar să acordați atenție vocii din voi și ea vă va instrui în conformitate cu adevărul, pentru că vreau să cunoașteți adevărul și să dobândiți o imagine clară: Răstignirea Mea v-a adus răscumpărarea pentru voi, oamenii, v-a răscumpărat vina trecută a păcatului.... În calitate de om Iisus am luat asupra Mea cele mai mari chinuri, și moartea cea mai aspră a fost soarta Mea.... Dar, întrucât nu puteam suferi ca "Dumnezeu", M-am sălășluit într-un înveliș uman care era capabil să sufere și care, de asemenea, a adunat voința de a suferi pentru semenii Săi, pentru a-Mi satisface dreptatea, pentru a deschide calea fraților Săi căzuți să vină la Mine. Dar aceasta a fost voința Sa liberă.... El nu a fost împins de Divinitatea, Care era în El, la sacrificiul Său, pe care a vrut astfel să Mi-l aducă Mie.... deși dragostea.... Pe care Eu Însumi o aveam.... a fost motivul pentru care El a adunat această voință.... Cu toate acestea, Eu Însumi nu exercit nicio constrângere asupra voinței unei persoane și nici dragostea Mea nu constrânge. Dar oricine are iubire nu se poate abține să nu o lase să radieze. Și astfel, și omul Iisus radia iubire și nu dorea decât să facă fericită omenirea cu ea. Astfel, El a dorit întotdeauna doar ceea ce îi ajuta pe semenii Săi, să ajungă la fericire. Voința omului Iisus a fost liberă.... Cu toate acestea, El s-a subordonat complet Mie și voinței Mele. Și astfel, voința Lui nu putea fi dirijată altfel decât a Mea. Căci iubirea din El era atât de puternică încât se unise cu Iubirea Eternă, care Eu Însumi eram.... Astfel, Eu Însumi eram în El și Eu Însumi am săvârșit lucrarea de mântuire în El.... Și totuși, omul Iisus a trebuit să ia El Însuși decizia finală atunci când a luat cea mai dificilă cale.... calea spre cruce. Și, deși Eu eram în El ca Iubire Eternă, Spiritul Meu Dumnezeiesc s-a retras, adică Iubirea.... Spiritul.... nu L-a mai îndemnat la activitatea Sa; a rămas tăcut și, aparent, l-a lăsat pe omul Iisus singur în lupta Sa.... Și acesta a fost lucrul cel mai dificil, că omul Iisus s-a simțit singur în adversitatea Sa și totuși a mers pe cale până la sfârșit.... El nu era singur, căci în veșnicie nu M-aș mai fi putut despărți de El, Care devenise una cu Mine.... Dar nu M-am mai exprimat pentru că pentru ispășirea păcatului primordial a fost nevoie de o abundență de suferință și chinuri umane, pe care omul Iisus le-a luat de bunăvoie asupra Sa, și de aceea jertfa de ispășire a fost o lucrare a celei mai milostive iubiri împlinite vreodată pe Pământ. Iar acest chin a durat până la moartea Sa pe cruce și L-a făcut să exclame cuvintele: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Eram în El, dar nu M-am exprimat, totuși doar trupul a suferit până când sufletul Lui M-a recunoscut când a strigat: "S-a isprăvit...." și "Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul Meu....". Trupul a suferit până la sfârșit, iar Eu a trebuit să Mă retrag în acele ore, altfel sufletul Său deja spiritualizat ar fi făcut și trupul insensibil la durere, pentru că spiritul din Mine nu poate suferi. Iar omul Iisus realizase deja spiritualizarea sufletului și a trupului prin modul Său de viață pe Pământ.... Dar scopul și ținta vieții Sale pământești a fost răscumpărarea vinovăției păcatului, ceea ce a fost posibil doar printr-o cantitate excesivă de suferință și durere.... Prin urmare, "Divinitatea" a făcut un pas înapoi și l-a lăsat pe "ființa umană" Iisus în mâinile torționarilor Săi, care au desfășurat cu adevărat cea mai rușinoasă lucrare în numele adversarului Meu, pentru că Iisus Însuși a dorit acest lucru.... (5.12.1960) Pentru că sufletul Său se oferise să coboare pe Pământ pentru a oferi jertfa de ispășire pentru frații Săi căzuți; se oferise să se întrupeze pentru a lua asupra sa aceeași imensă suferință și chinuri, pentru că numai o ființă umană era capabilă să sufere. Și am acceptat jertfa, pentru că aducea "iubire".... Care nu trebuie negată niciodată. Și "iubirea" a rămas în El până la moartea Sa, chiar dacă nu și-a mai permis ca puterea sa să aibă efect.... Astfel, și Eu Însumi trebuie să fi fost în El, chiar dacă acum am tăcut, pentru ca lucrarea de răscumpărare să cunoască încununarea gloriei sale: Faptul că o ființă umană s-a lăsat răstignită pentru semenii Săi.... că a făcut cu adevărat o jertfă pe care am acceptat-o ca pe o lucrare de ispășire pentru vina păcatului întregii umanități.... Nici o "putere divină" nu i-a ușurat sacrificiul, pentru că și "dragostea" a rămas tăcută, deși a pus stăpânire deplină pe omul Iisus.... Și acesta este de asemenea un mister pe care voi, oamenii, încă nu-l puteți înțelege.... Aceasta a fost cea mai profundă suferință prin care a trebuit să treacă omul Iisus: Să se simtă singur și abandonat. Și tocmai această suferință a fost cea care a răscumpărat vina pe care fiecare ființă a avut-o atunci când M-a părăsit pe Mine, Care le-am dăruit toată iubirea Mea pe care au respins-o. Omul Iisus a trebuit să treacă prin această imensă suferință și de aceea cuvintele Sale: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit”. Dar voi, oamenii, nu veți putea niciodată să măsurați măreția operei de răscumpărare, atâta timp cât veți rămâne pe Pământ. Dar într-o zi va cădea de pe ochii voștri ca un solz, iar voi Mă veți lăuda și Mă veți slăvi fără încetare.... Căci această lucrare de răscumpărare a fost destinată tuturor, tuturor vi s-a permis să participați la harurile lucrării de răscumpărare, iar prin lucrarea de răscumpărare calea spre Mine a devenit liberă pentru voi toți....

Amin

ISUSOVE POSLJEDNJE RIJEČI NA KRIŽU....

Ja vam uvijek želim dati ono za čim žudite. Vi jedino trebate obratiti pažnju na vaš unutarnji glas i on će vas istinito podučiti, jer Ja želim da živite u istini i steknete jasno razumijevanje: Moje uskrsnuće je vama ljudima donijelo spasenje, ono je iskupilo vašu prošlu krivnju grijeha.... Kao ljudsko biće Isus Ja Sam na Sebe uzeo ekstremnu bol, i Moja je sudbina bila najgorča smrt .... Međutim, pošto Sam bio nesposoban patiti kao ‘Bog’ uzeo Sam prebivalište u ljudskoj čauri koja je bila sposobna patiti i koja je također sakupila volju patiti namjesto Njegovih bližnjih ljudskih bića kako bi zadovoljio Moju pravednost, kako bi Njegovoj paloj braći otvorio put ka Meni. Ipak Njegova je volja bila slobodna.... On nije bio prisiljen od strane Božanstva u Njemu ostvariti žrtvu koju je On htio učiniti za Mene.... iako je ljubav.... Koja Sam bio Ja Osobno.... bila uzrok zbog kojeg je On sakupio ovu volju.... Ipak Ja Osobno nikad ne prisiljavam volju ljudskog bića niti to čini Moja ljubav. Međutim, svatko tko ima ljubav ne može drugačije nego ju isijavati/zračiti. I tako, ljudsko biće Isus je, također, zračio ljubav i pri tom je jedino želio ugoditi čovječanstvu. Otud je On jedino uvijek želio što bi pomoglo ljudima da postanu blaženo sretni. Volja ljudskog bića Isusa je bila slobodna.... ipak On je potpuno sebe podredio Meni i Mojoj volji. Posljedično tome, Njegova volja nije mogla biti drugačija od Moje. Jer ljubav u Njemu je bila toliko moćna da se stopila sa Vječnom Ljubavlju, sa Mnom.... Tako Sam Ja Osobno bio u Njemu, i Ja Osobno Sam ostvario u Njemu čin Spasenja (2 Korinćanima 5:18, 19)....

Pa ipak, ljudsko biće Isus je morao Sam donijeti konačnu odluku kada se odvažio na najteže putovanje.... put do križa. I premda Sam Ja, Vječna Ljubav, bio u Njemu, Moj se Božanski Duh povukao, to jest, Ljubav.... duh.... Ga više nije nagonio na djelovanje; on je šutio i prividno napustio ljudsko biće Isusa da se bori Sam .... I to je bilo najteže od svega, činjenica da se čovjek Isus osjetio samim u Njegovoj patnji a ipak je hodao putem sve do kraja.... On nije bio sam, jer Ja nikad ne bi bio u stanju Sebe ponovno razdvojiti od Njega, Koji je postao jedno sa Mnom (Ivan 10:30).... Ali Ja više nisam Sebe izražavao budući je okajanje izvornog grijeha potrebovalo izuzetnu količinu ljudske patnje i muke koju je ljudsko biće Isus rado uzeo na Sebe, i prema tome je žrtva okajanja bilo djelo najmilosrdnije ljubavi koja je ikada bila ostvarena na Zemlji. I ti su bolovi trajali sve do Njegove smrti na križu i natjerali su Ga izjaviti ‘Moj Bože, Moj Bože, zašto Si Me ostavio....’ (Matej 27:46) Ja Sam bio u Njemu ali Ja nisam govorio, pa ipak bilo je to jedino tijelo koje je patilo dok Me Njegova duša opet prepoznala, kada je On rekao ‘Dovršeno je....’ (Ivan 19:30) i ‘Oče, u Tvoje ruke predajem Svoj Duh....’ (Luka 23:46)....

Tijelo je trpilo sve do kraja i Ja Sam Sebe morao povući/udaljiti tijekom tih sati ili bi Njegova već produhovljena duša bila učinila tijelo neosjetljivim na bol, budući je Moj duh nesposoban patiti. I ljudsko biće Isus je već bio ostvario produhovljavanje duše i tijela kao rezultat Njegovog načina života na Zemlji.... ali svrha i cilj Njegovog zemaljskog napretka je bilo iskupljenje krivnje grijeha, što je bilo jedino moguće putem ekcesivne količine patnje i boli.... Zbog toga se ‘Božanstvo’ povuklo i ostavilo ljudsko biće Isusa Njegovim mučiteljima, koji su uistinu izvršili najsramotniji posao namjesto Mojeg protivnika, pošto je Isus Osobno to želio tako.... Jer Njegova se je duša sama od sebe ponudila sići na Zemlju kako bi izvršila žrtvu okajanja za Njegovu palu braću; ona se ponudila uzeti tijelo kako bi prihvatila ove gore spomenute neizmjerne bolove i mučenja pošto je jedino ljudsko biće bilo sposobno patiti. I Ja Sam prihvatio žrtvu pošto je ona, naposlijetku, bila izvršena od strane ‘ljubavi’.... koju se nikad ne može odbaciti. I ‘ljubav’ je ostala u Njemu sve do Njegove smrti, pa maker Ona više nije dopustila Svojoj snazi da se izrazi.... Tako Sam Ja Osobno morao također biti u Njemu, čak ako Sam i ostao nijem na kraju tako da bi čin Spasenja mogao kulminirati: da je ljudsko biće dopustilo Sebi biti raspeto za Njegovu bližnju braću.... da je On doista podnio žrtvu koju Sam Ja prihvatio kao čin okajanja za cijelu ljudsku rasu.... Nikakva ‘božanska snaga’ za Njega nije umanjila žrtvu, jer Sama je ‘Ljubav’ ostala tiha, iako je bila potpuno zaposjela ljudsko biće Isusa....

I ovo, također, je tajna koju vi ljudi niste još sposobni dokučiti.... Čovjek Isus je morao okusiti najveću patnju: osjetiti se usamljenim i odbačenim. I baš je ova patnja okajala grijeh kojim je svako biće sebe opteretilo kada je napustilo Mene, Koji Sam im dao svu Svoju ljubav, koju su oni odbacili. Ljudsko biće Isus je trebao doživjeti ovu patnju, i prema tome je On izgovorio riječi ‘Moj Bože, Moj Bože, zašto Si Me ostavio....’ (Matej 27:46) Ipak vi ljudi nikad nećete biti u stanju razumjeti veličinu/važnost čina Spasenja sve dok živite na Zemlji. Unatoč tome, jednog dana će vas pogoditi sa iznenadnom blistavom realizacijom i vi ćete Me hvaliti i slaviti bez kraja.... Jer ovaj je čin Spasenja bio [[u smislu: ‘primjenjiv’; ili ‘od koristi’]] za svih vas, svi vi možete sudjelovati u blagoslovima čina Spasenja, i kao rezultat čina Spasenja je za svih vas bio otvoren put povratka k Meni.

AMEN