• Înapoi

Examinarea serioasă a binelui duhovnicesc cu sprijinul lui Dumnezeu....

Niciunei ființe umane nu i se refuză dreptul de a-și forma propria judecată, dar ar trebui să știe, de asemenea, că doar intelectul nu este o garanție pentru o gândire corectă, indiferent cât de bine este dezvoltat el. Acest lucru se aplică în special la judecata cunoașterii spirituale, pentru care nu se poate aduce nicio dovadă. Dacă o astfel de cunoaștere este adevăr sau nu, poate fi judecat de om de îndată ce se îndreaptă spre Dumnezeu Însuși pentru luminarea gândirii sale.... în caz contrar, el este incapabil de o examinare, de o judecată corectă. Dar fiecare om are, de asemenea, dreptul de a respinge ceea ce nu poate recunoaște, cu condiția să fie de bunăvoință și să examineze fără prejudecăți. El nu trebuie să creadă orbește, trebuie să se gândească la ceea ce i se cere să creadă și să ceară sprijinul lui Dumnezeu pentru aceasta, trebuie să știe că spiritul din el îl instruiește. Atunci va fi evidentă și dorința corectă pentru adevăr, iar atunci adevărul îi va fi oferit și lui și va fi capabil să-l recunoască drept adevăr. Pentru că oamenilor li se oferă multe lucruri ca fiind adevărul, dar care, de multe ori, se contrazic pe ele însele, și atunci depinde de om să înțeleagă ce este adevărul. Dar oricine crede că poate afla doar cu ajutorul intelectului său poate fi sigur că se va încurca și mai mult în eroare, pentru că intelectul este influențat de adversarul adevărului, de prințul întunericului, care face tot ce-i stă în putință pentru a-i îndepărta pe oameni de adevăr și pentru a-i conduce în eroare. Dar omul se poate apăra de acest lucru dacă se adresează lui Dumnezeu Însuși, dacă îi cere să îi acorde cunoașterea adevărului. Prin urmare, nici un om nu poate ridica obiecția că este incapabil de o judecată corectă despre adevăr sau eroare.... De îndată ce se va uni cu Dumnezeu, de îndată ce se va apropia de El pentru iluminarea spiritului, el va ști cu emoție dacă trebuie să se îndrepte sau să se îndepărteze de cunoașterea spirituală care i se oferă.... Și va avea întotdeauna certitudinea interioară de a judeca corect, pentru că știe că nu el însuși și-a format judecata, ci că Dumnezeu i-a luminat gândirea. Dar întotdeauna este nevoie de bunăvoință pentru a recunoaște și a face ceea ce este corect.... Dar un om intelectual nu se testează pe sine însuși în privința a ceea ce îl îndeamnă să accepte sau să respingă.... Doar intelectul său funcționează, dar merge pe alte căi, nu îl consultă pe Dumnezeu Însuși, ci se crede capabil de o examinare. Și de multe ori va greși pentru că Dumnezeu nu vrea să fie eliminat și pentru că adevărul emană numai de la El. Dar nici examinarea cunoașterii spirituale nu trebuie omisă, doar pentru faptul că omul se presupune că nu se simte capabil să judece corect..... Pentru că într-o zi va trebui să răspundă pentru el însuși și nu se va putea referi la judecata altora, pe care a acceptat-o fără ezitare pentru că așa i s-a cerut.... El trebuie să dobândească o credință vie, iar acest lucru necesită, de asemenea, o reflecție asupra a ceea ce este învățat. Numai credința vie este prețuită de Dumnezeu, dar o credință moartă, o credință formală, este la fel de bună ca și cum nu ar fi nici o credință..... Astfel, voi, oamenii, veți avea de fiecare dată ocazia să luați poziție în legătură cu o învățătură sau alta, cu cunoștințele spirituale care v-au fost transmise, și faceți bine să vă adresați lui Dumnezeu Însuși, pentru că El, ca Adevăr etern, vă va face și vouă accesibil adevărul, vă va pune în inimă că sunteți capabili să vă formați propria judecată și că această judecată corespunde și ea adevărului. Dar nu trebuie să vă bazați doar pe puterea voastră, căci, de îndată ce Dumnezeu nu va putea interveni prin voința voastră, prin rugăciunea voastră, va interveni altcineva, și se va folosi de intelectul vostru..... Și atunci vă veți îndepărta tot mai mult de adevăr, pentru că el nu se va odihni până nu-și va atinge scopul....

Amin

Exame sério dos bens espirituais com o apoio de Deus....

A nenhum ser humano é negado o direito de formar seu próprio julgamento, mas ele também deve saber que o intelecto por si só não é garantia de um pensamento correto, por mais acutilante que ele seja desenvolvido. Isto aplica-se especialmente ao julgamento do conhecimento espiritual, para o qual nenhuma evidência pode ser produzida. Se tal conhecimento é ou não verdade pode ser julgado pelo ser humano assim que ele se volta para o próprio Deus para esclarecimento do seu pensamento.... senão ele é incapaz de um exame, de um julgamento correcto. Mas todo ser humano também tem o direito de rejeitar o que não pode reconhecer, desde que seja de boa vontade e examine sem preconceitos. Ele não deve acreditar cegamente, deve pensar no que lhe é pedido para acreditar, e deve pedir o apoio de Deus para isso, ele deve saber que o espírito dentro dele o instrui. Então o desejo certo de verdade também será evidente, e então a verdade também lhe será oferecida, e ele também poderá reconhecê-la como verdade. Pois muito é oferecido às pessoas como verdade que, no entanto, muitas vezes se contradiz, e então cabe ao próprio ser humano sondar o que é a verdade. Mas quem acredita que pode descobrir sozinho com seu intelecto pode ter certeza de que ficará ainda mais enredado no erro, porque o intelecto é influenciado pelo adversário da verdade, pelo príncipe das trevas, que faz tudo ao seu alcance para dissuadir as pessoas da verdade e para conduzi-las ao erro. Mas o ser humano pode se proteger disso se ele se voltar para o próprio Deus, se lhe pedir que lhe conceda o conhecimento da verdade. Portanto, nenhum ser humano pode levantar a objeção de não ser capaz de um julgamento correto sobre a verdade ou erro.... Assim que se unir a Deus, assim que se aproximar Dele para a iluminação do espírito, saberá emocionalmente se deve voltar-se para o conhecimento espiritual que lhe é oferecido.... E ele terá sempre a certeza interior para julgar corretamente, porque sabe que não foi ele mesmo que fez o julgamento, mas que Deus iluminou o seu pensamento. Mas é sempre necessária boa vontade para reconhecer e fazer o que é correcto.... Mas um homem de intelecto não se testa quanto ao que o move a aceitar ou rejeitar.... Apenas o seu intelecto funciona, mas vai por outros caminhos, não consulta o próprio Deus, mas se julga capaz de um exame. E muitas vezes errará porque Deus não quer ser eliminado e porque a verdade emana somente d'Ele. Mas o exame do conhecimento espiritual também não deve ser omitido porque o ser humano não se sente capaz de julgar correctamente..... Por um dia ele terá que responder por si mesmo, e não poderá se referir ao julgamento dos outros que aceitou sem hesitar, pois foi-lhe exigido dessa forma.... Ele deve alcançar uma fé viva, e isso também requer uma reflexão sobre o que ele é ensinado. Só a fé viva é valorizada por Deus, mas uma fé morta, uma fé formal, é tão boa quanto nenhuma fé..... E assim vocês humanos terão sempre a oportunidade de tomar posição sobre um ou outro ensinamento, sobre o conhecimento espiritual que lhes foi transmitido, e farão bem em recorrer ao próprio Deus, pois Ele, como Verdade Eterna, também tornará a verdade acessível a vocês, Ele colocará em seu coração que vocês são capazes de formar seu próprio julgamento e que este julgamento também corresponde à verdade. Mas você não deve confiar apenas nas suas forças, pois assim que Deus não puder intervir através da sua vontade, através da sua oração, outra pessoa intervirá e ele usará o seu intelecto.... E então vocês se distanciarão cada vez mais da verdade, porque ele não descansará até que tenha alcançado seu objetivo...._>Amém